Uniunea Europeană își întărește postura de subiect de drept internațional și semnează cu Japonia acest document care confirmă vocația Uniunii Europene de actor principal al vieții internaționale.
Scopul încheierii acordului este de a consolida parteneriatul global dintre părți prin promovarea cooperării politice și sectoriale și a acțiunilor comune privind chestiunile de interes comun și de a oferi o bază juridică de durată pentru consolidarea cooperării bilaterale, precum și pentru cooperarea în cadrul organizațiilor și a forurilor internaționale și regionale.
Acordul conține, printre altele prevederi referitoare la democrație, statul de drept, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, promovarea păcii și a securității, gestionarea crizelor.
Se urmărește să nu se lase nepedepsite cele mai grave infracțiuni care afectează comunitatea internațională în ansamblul său, să își intensifice cooperarea și să mențină coerența globală a acesteia, inclusiv prin intensificarea consultărilor de la toate nivelurile și prin acțiuni comune cu privire la toate chestiunile de interes comun.
În acest scop, părțile organizează reuniuni la toate nivelurile, inclusiv la nivel de lideri, miniștri și înalți funcționari, și promovează schimburi mai ample între cetățenii lor, precum și schimburi parlamentare.
Părțile pun în aplicare prezentul acord pe baza principiilor respectului reciproc, parteneriatului egal și respectării dreptului internațional. Ca aplicabilitate teritorială, se aplică, pe de o parte, teritoriilor unde se aplică Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în condițiile stabilite în aceste tratate și, pe de altă parte, teritoriului Japoniei.
Părțile cooperează la nivel bilateral, regional și internațional pentru a preveni și a combate actele de terorism în toate formele și manifestările sale, în conformitate cu dreptul internațional aplicabil, inclusiv cu acordurile internaționale legate de combaterea terorismului, cu dreptul internațional umanitar și cu dreptul internațional al drepturilor omului, astfel cum sunt acestea aplicabile părților, precum și cu principiile prevăzute în Carta Organizației Națiunilor Unite.
Prezentul acord se ratifică de către Japonia și se aprobă sau ratifică de către partea Uniunii, în conformitate cu propriile proceduri juridice aplicabile. Instrumentul de ratificare de către Japonia și instrumentul care confirmă încheierea procedurii de aprobare și ratificare de către partea Uniunii fac obiectul unui schimb care are loc la Tokyo. Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a celei de a doua luni care urmează după data schimbului de instrumente.
Sunt multe evenimente care prezintă interes. Summit-ul G7 din Canada este însă unul principal. O nouă încercare de a calma relațiile dintre cele mai dezvoltate state ale lumii a ajuns la un acord care constată că nu pot fi de acord.
Autorul dezacordului major este președintele SUA, Donald Trump. Problemele sunt sensibile pentru că Trump nu acceptă colaborarea, el vrea să impună.
Trump afirmă că SUA sunt „jefuite” de partenerii comerciali, deficitul comerțului extern al SUA este pe undeva la 800 miliarde dolari, ceea ce este incorect, acuză partenerii SUA de practici comerciale incorecte.
„De ce ar trebui ca eu, ca preşedinte al Statelor Unite, să permit ţărilor să realizeze excedente comerciale masive, aşa cum au făcut timp de decenii, în timp ce fermierii, muncitorii şi contribuabilii noştri trebuie să plătească un preţ atât de mare şi de inechitabil”
Să nu uităm nici faptul că Trump a pornit o campanie dură și împotriva firmelor americane care își au fabricile în afara SUA pentru că mâna de lucru din alte țări este mult mai ieftină ca în statele americane. Ca să le facă viața mai grea și să readucă metalurgia și siderurgia înapoi în Statele Unite, Trump instituie taxe vamale la importurile strategice lovind, astfel, în principalii parteneri comerciali. Normal că are un discurs ultra-protecționist și că orice încercare de a-l determina să discute problemele este sortită eșecului. Până nu re-aduce industria în SUA, Trump nu se va lăsa. Iar asta va însemna o reducere severă a comerțului mondial. Practic, așa cum observa Donald Tusk, SUA distruge „ordinea mondială pe care a construit-o”.
„SUA plătesc aproape întregul cost al NATO - protejând multe din aceleaşi ţări care ne jecmănesc în comerţ (plătesc doar o fracţiune din cost - şi râd)”
„Uniunea Europeană a avut un surplus de 151 de miliarde de dolari - ar trebui să plătească mai mult pentru armate!”
„Germania plăteşte (lent) 1% din PIB către NATO, în timp ce noi plătim 4% dintr-un PIB mult mai mare. Crede cineva că asta are sens?”
„Protejăm Europa (ceea ce e bine) cu pierderi financiare uriaşe, iar apoi suntem călcaţi în picioare la comerţ. Vine schimbarea!”
Reacțiile statelor membre G7, cu excepția Japoniei, este normală. SUA vrea alte reguli, impuse de ea, iar statele membre ale G7 nu au cum să se opună. Singura opoziție poate fi făcută doar dacă statele membre ale UE membre și G7 vor acționa sub umbrela UE. Iar asta înseamnă că toate statele membre ale UE devin parte a înțelegerilor G7!
Franța, Germania și Italia vor trebui să accepte că pentru a se putea opune politicii expansioniste a SUA dar și a altor puteri economice mondiale, trebuie să accepte o integrare a statelor în Uniunea Europeană care să acopere toate interesele acestora. Acum nu este așa. Trebuie să recunoaștem! Acum Franța, Germania și Italia încearcă să se impună în Uniunea Europeană ca identități economice distincte, vor să își formeze propria „bulă de putere economică” care să domine celelalte state europene, proces care a dus la dezvoltarea ideilor conservatoare în alte state europene și punerea în pericol a liberalismului pe care Uniunea Europeană s-a construit. Statele mai mici din UE au propriile ambiții. Nu vor să devină „state de pe centura Uniunii”, vor să existe ca state importante. De aceea, politica lui Donald Trump pentru SUA are unele șanse de izbândă atâta timp cât UE va mai fi relativ divizată.
Donald Trump recunoaște și acceptă că statele partenere din NATO sunt foarte importante pentru SUA. Nici nu poate fi altfel. Pentru că majoritatea lor formează Uniunea Europeană, pentru că afirmațiile lui Trump privind apărarea comună au un mare sâmbure de adevăr, statele europene membre G7 - Franța, Germania și Italia - vor trebui să își calce pe orgolii și să accepte faptul că singura politică valabilă în viitor este una a integrării depline a Statelor Membre, chiar dacă unele calcule au tendința să scoată din ecuație statele mai mici ca populație și putere economică. O Uniune Europeană instabilă reduce substanțial capacitatea celor 3 state europene membre G7 să participe la „jocul mondial”. Sunt dezvoltate, au populații relativ numeroase dar ... sunt mici față de competitorii mondiali care se dezvoltă astăzi: SUA, China, India și chiar Federația Rusă! Sub forma Uniunii Europene, situația se schimbă. De aceea, o mai mare integrare a statelor membre ale Uniunii este vitală pentru viitorul Europei pe scena mondială.
Este al doilea summit G7 încheiat prost. Marea Britanie poate fi considerată ca fiind plecată din Uniunea Europeană. Chiar dacă acum este mai degrabă alături de UE în deciziile de politică globală, în viitor situația va fi alta. Londra a anunțat de nenumărate ori că are de gând să facă o altfel de politică, să nu mai aibă de a face cu regulile Uniunii Europene. În G7, Uniunea Europeană nu mai are „majoritatea”. SUA, Canada, Japonia și Marea Britanie au propriile interese și ambiții așa că Franța, Germania și Italia vor trebui să își regândească pozițiile. Vor merge în continuare separat sau vor merge la aceste summit-uri ca părți ale Uniunii Europene?
O reformare a G7 devine necesară. Ultimele summit-uri au scos în evidență faptul că acest format este deja depășit. Devine inutil dacă nu va fi reformat cu severitate. Și-a pierdut din importanță. A fost suficient ca SUA, cea care l-a format, să devină „copilul teribil” ca întreg sistemul să crape din toate încheieturile. Între timp, G20 devine din ce în ce mai important. Este important pentru că în el regăsim cele mai dezvoltate state ale lumii.
Ca o noutate, India a comunicat că anul acesta va depăși ca putere economică Marea Britanie. Este un paradox, dar el ne spune că India confirmă studiile care o văd ca o mare putere economică în viitor. Are de unde! China va depăși SUA, nu peste mult timp. India vine tare din urmă. Statele europene luate stat cu stat rămân de căruță. Chiar și Germania, chiar și Franța. Nu mai spun de Italia. Fără Uniunea Europeană, într-un viitor G7, statele europene nu vor mai fi!
Sunt profund onorat de prezența dumneavoastră astăzi, la Palatul Cotroceni.
Este un moment istoric: este prima vizită oficială pe care o întreprinde un Prim-ministru al Japoniei în istoria relațiilor româno-nipone și prima vizită a unui înalt oficial în anul 2018, atât de important pentru noi – Anul Centenar al României Moderne.
În același timp, este un context special: în acest an aniversăm 5 ani de la stabilirea Parteneriatului Reînnoit între statele noastre, după ce anul trecut s-au împlinit 15 ani de la ridicarea relației bilaterale la nivel de parteneriat. Tot anul trecut s-au împlinit și 100 de ani de la numirea primului trimis extraordinar al României în Japonia.
Doresc să vă mulțumesc pentru această vizită, care confirmă dorința reciprocă de întărire a relației tradiționale de prietenie dintre țările noastre.
Am avut discuții aprofundate, care au arătat că relațiile dintre noi au atins un nivel superior de maturitate, care va duce la intensificarea și consolidarea, și mai mult, a cooperării sectoriale în toate domeniile.
Astăzi, am fost de acord că împărtășim aceleași valori și obiective strategice, avem evaluări similare în materie de securitate într-un mediu atât de volatil, precum și interese economice comune.
În acest context, am decis împreună cu domnul Prim-ministru Abe să lansăm demersurile necesare pentru ca, în viitorul nu foarte îndepărtat, să ridicăm relația dintre România și Japonia la nivel de Parteneriat Strategic.
Am discutat, totodată, și despre dimensiunea economică a parteneriatului nostru, care are perspective foarte bune. Am încurajat realizarea mai multor investiții japoneze în România și creșterea schimburilor comerciale și, de aceea, mă bucur că domnul Prim-ministru a venit însoțit de o delegație consistentă de oameni de afaceri.
Dimensiunea culturală este o componentă intrinsecă a relațiilor dintre România și Japonia, despre care am discutat de asemenea, inclusiv despre Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, care a beneficiat, în timp, de o cooperare româno-japoneză prestigioasă.
Am abordat în mod aprofundat și colaborarea tot mai extinsă dintre Uniunea Europeană și Japonia.
În acest sens, l-am felicitat pe domnul Prim-ministru pentru reușita deosebită a finalizării recente a negocierilor Acordului de Parteneriat Economic dintre Uniune și Japonia, care va avea un efect pozitiv, evident, și asupra relației cu România.
Desigur, am discutat și despre evoluțiile de actualitate din cadrul Uniunii, cu accent asupra procesului de relansare a proiectului european, dar și despre Brexit.
De asemenea, am avut un schimb de opinii consistent despre cooperarea noastră în domeniul securității și am analizat situația de securitate din regiunile noastre, cu accent asupra evoluțiilor din regiunea Mării Negre și din dosarul nord-coreean.
După cum este bine cunoscut, România a condamnat ferm, de fiecare dată, acțiunile provocatoare ale Coreii de Nord și susține implementarea riguroasă a sancțiunilor internaționale impuse prin rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU și prin deciziile la nivelul Uniunii Europene.
România a făcut în mod repetat apel la abținerea de la noi provocări din partea Coreii de Nord.
Sperăm că eforturile concertate ale comunității internaționale, ale tuturor actorilor implicați, vor duce la angajarea într-un dialog credibil, care să conducă la soluționarea durabilă a acestui dosar complex.
Vă mulțumesc încă o dată, domnule Prim-ministru, pentru dialogul foarte substanțial, pentru deciziile pe care le-am luat în beneficiul ambelor state și pentru atmosfera pozitivă a discuțiilor noastre.
Am plăcerea, domnule Prim-ministru, să vă dau cuvântul!”
Prim-ministrul Japoniei, domnul Shinzo Abe:
„Astăzi doresc să îmi exprim bucuria de a vizita pentru prima dată în calitate de Premier al Japoniei țara dumneavoastră, pe care am avut ocazia să o cunosc în urmă cu 35 de ani, cu prilejul unei vizite private. Mă bucur că vizitez România în acest an, al Centenarului Marei Uniri.
România ocupă o poziție geografică strategică și constituie un partener crucial pentru Japonia, țările noastre având la bază valori și principii comune, precum libertatea, democrația, drepturile omului, statul de drept. Astăzi, împreună cu domnul Președinte Iohannis, am convenit că vom avea o strânsă cooperare, pentru a menține și consolida ordinea legii la nivel internațional.
De asemenea, am discutat despre cooperare în diferite domenii, inclusiv în cel al securității și am putut avea discuții foarte constructive. Este extrem de important faptul că domnul Președinte Iohannis și cu mine avem convingerea comună că nu putem accepta înarmarea nucleară a Coreii de Nord și considerăm că este necesar să se intensifice la maxim presiunea asupra acestei țări.
Totodată, am putut confirma și viziunea noastră comună în ceea ce privește importanța rezolvării imediate a problemei răpirilor de cetățeni.
În condițiile în care în societatea internațională se instalează instabilitatea, este necesară o cooperare și mai puternică ca până acum între Japonia și Europa în numele valorilor comune pe care le avem la bază. Din acest punct de vedere, Japonia sprijină Europa în unitatea și coeziunea ei.
Axa centrală pentru consolidarea relațiilor dintre țările noastre este constituită, desigur, de domeniul economic. De aceea, în această vizită în România sunt însoțit de liderii celor mai importante companii și întreprinderi japoneze.
Pentru economia României, subiectul cel mai important este, fără îndoială, consolidarea infrastructurii, iar Japonia se implică cu toată dăruirea în planul de realizare a accesului rapid dintre București și Aeroportul Internațional «Henri Coandă», prin construirea Magistralei 6.
De asemenea, pentru a optimiza și încuraja schimburile și cooperarea la nivel de resurse umane, recent am decis ridicarea obligativității vizelor de intrare în Japonia pentru cetățenii români și sper că din ce în ce mai mulți români vor veni să viziteze Japonia.
Astăzi am avut o discuție deschisă și sinceră cu domnul Președinte Iohannis, care este un foarte bun prieten al Japoniei. Consider că întâlnirea noastră este o excelentă ocazie pentru dezvoltarea de noi relații bilaterale între România și Japonia, și vă asigur că voi depune toate eforturile pentru a dezvolta relațiile politice, economice, culturale și în toate celelalte domenii între țările noastre.
Îmi pare bine că am vizitat Grădina Japoneză din București și mulțumesc pentru primirea foarte călduroasă care mi s-a făcut în această țară, în România. Am putut, de asemenea, să cunosc cultura română și acest lucru este extrem de important pentru mine.
Împreună cu mine au venit, după cum s-a spus, o serie de oameni de afaceri japonezi, care pot ajuta dezvoltarea comună a celor două țări, prin diferite colaborări și parteneriate.
Vă mulțumesc tuturor pentru că m-ați primit cu această mare căldură în România! Mulțumesc!”
Coreea de Nord a făcut pași „mari” să ajungă la un nivel de performanță științifică și tehnică inimaginabil. În comparație cu alte state mult mai dezvoltate care lucrează de ani și ani de zile în domeniu. A ajuns să aibă bomba cu hidrogen, a ajuns să aibă racheta purtătoare capabilă să ducă încărcătura nucleară pe o mare parte din teritoriul SUA și chiar al Europei. Și totul în câțiva ani !
Nu detaliez analizele făcute și rezultatele unor anchete, în marea lor parte având ca suport observațiile științifice calificate. O concluzie se desprinde: Rusia a sprijinit Coreea de Nord în procesul de înarmare nucleară și în „dirijarea” agresiunii către Coreea de Sud, Japonia și Stale Unite. Motoarele rachetelor, procedurile de control asupra acestora la reintrarea în atmosferă, reducerea mărimii dispozitivelor nucleare pentru a putea fi folosite de rachetele „modernizate” ale nord-coreenilor etc.
În permanență Rusia a afirmat că politica SUA, țara care este permanent amenințată cu un atac nuclear, față de Coreea de Nord este brutală, agresivă etc. Tot Rusia este țara care a dispus un sistem de protecție aeriană al teritoriului Coreei de Nord după ce aceasta a ajuns la rezultate favorabile cu rachetele balistice destinate să fie purtătoare de bombe nucleare.
Putin cere „reținere” și diplomație cu privire la ce face Coreea de Nord. Alți „fruntași” ai politicii externe rusești dezvoltă ideile lui Putin. Cum o face și Serghei Riabkov, ministru adjunct de externe al Federației Ruse, subordonatul lui Serghei Lavrov.
Agerpres. Orice pas nechibzuit în Peninsula Coreea ar putea duce la o 'explozie' (Riabkov)
„Nu trebuie să fie loc pentru o escaladare. Cei care sunt mai puternici și mai deștepți trebuie să manifeste reținere. În situația actuală, orice pas nechibzuit poate duce pur și simplu la o explozie — explozie politică, explozie militară”
Mai de-a dreptul, așteptați întâi să se producă „evenimentul regretabil” ca abia apoi „să vedem ce măsuri luăm” ! Lăsați Coreea de Nord să ajungă la un nivel mai ridicat al „performanței agresiunii” și abia apoi să negociem ! Lăsați întâi să moară câteva sute de mii sau milioane de sud-coreeni, japonezi sau americani ori alte populații și abia apoi să criticăm Coreea de Nord !
Bine au observat unii analiști militari și de politică externă: Rusia nu mai are capacitatea de a acționa direct împotriva marilor forțe economice și militare ale lumii și se folosește de „bătăuși de cartier” care pot produce un carnagiu știind că au spatele asigurat de Rusia în toate organismele internaționale. Sancțiunile ONU împotriva înarmării nucleare ale Coreei de Nord s-au oprit la „arătarea cu degetul” că nu este bine. Opozanții sunt Rusia și China, plus alți aliați dependenți de ele !
Nu știu în ce măsură „duplicitatea unor state europene” este reală, duplicitate pe care Rusia și-o dorește, mai ales când este vorba despre „conflictul său cu SUA” pentru ocuparea unui loc de „mare putere a lumii”. Nu știu ce promisiuni are „în mânecă” Rusia din partea unor state europene de are această atitudine de dispreț profund față de viața populațiilor vizate direct de agresiunea nord-coreeană ! Pentru că sunt, pe lângă cetățenii SUA, luați în vizor sud-coreenii și japonezii !
Cred că intenția directă a Rusiei și Chinei este de a forța SUA ca, de „dragul păcii mondiale”, să renunțe la a mai proteja și susține Coreea de Sud și Japonia ! Iar în cazul unui conflict inițiat de Coreea de Nord cu cele două state asiatice SUA să stea deoparte. Un șantaj la drumul mare.
Cam același lucru îl încearcă Rusia și în Europa. Marea aplicație militară din Belarus ar putea avea ca țintă directă Estonia și Letonia pentru a reface deschiderea la Marea Baltică a Rusiei (acum este cam „strangulată”). În Georgia cere măsuri diplomatice. În Transnistria cere măsuri diplomatice. În Ucraina cere măsuri diplomatice. În toate aceste cazuri cere „măsuri diplomatice” prin care statele afectate de ocupația rusă (mascată sau directă) să recunoască ocupația ! Pregătesc același lucru în Estonia și Letonia.
Cererile Rusiei sunt absurde. Dacă nu faceți cum spunem noi, veți pierde de la câteva sute de mii de cetățeni la câteva milioane datorită armelor nucleare ale Coreei de Nord ! Dar de ce nu este de acord cu dezarmarea nucleară a Coreei de Nord ?
Citesc destul de atent știrile externe. Nu pe toate. Unele au semnificație doar pe planul intern al unei țări sau doar la nivelul regiunii în care se află țara respectivă, fără prea mare influență asupra noastră, a românilor.
Rusia a început, de ceva timp, să facă presiuni asupra țărilor vecine cu mai mare intensitate decât se admite pe plan internațional.
Ocuparea și alipirea peninsulei Crimeea a fost un moment semnificativ însă nu este singular. Crimeea a fost ca un fruct copt care a „căzut” singur în coșul „Scufiței roșii”. Sindromul „crimean” a cuprins celelalte regiuni ale Ucrainei care au constituit fieful partidului lui Ianukovici, pro-rus, anti-european.
Unele știri din Ucraina confirmă ipoteza că Rusia a luat, din timp, măsuri diverse pentru a nu permite Ucrainei alipirea la NATO și UE. O știre oficială ucraineană anunță arestarea unui spion rus care a activat în ultimii 2 (doi) ani sub umbrela unui ONG care „lupta împotriva corupției”. Excelentă acoperire pentru culegerea datelor despre politicienii ucraineni. Excelentă acoperire pentru libertatea de mișcare a spionilor ruși și realizarea contactelor cu politicieni dar și cu militari ucraineni. Excelentă acoperire pentru șantajarea lor. Spionii ruși aveau acces la datele guvernamentale cerute potrivit legii ucrainene dar și la informațiile pe care „colegii” lor din Rusia le obțineau de la alte surse de informare. Excelentă acoperire pentru ascunderea corupției oficialilor ucraineni dacă aceștia își trădau țara. Unii au făcut-o. Iar ONG-ul respectiv sau ONG-urile (este sigur că sunt mai multe) au cerut sprijin de la Uniunea Europeană, sprijin pe care UE l-a dat în mod sigur lucrând astfel la promovarea interesului rusesc în contra intereselor UE. Culmea. Monica Macovei o avea și ea o contribuție la „combaterea corupției” din Ucraina ? Ar fi culmea să nu existe „urme” ale intervenției Monicăi Macovei în sprijinirea „luptei” societății civile împotriva corupției. Inteligentă mișcare a rușilor.
Sunt convins că exemplul de mai sus nu este un caz singular. Serviciile de informații ucrainene au mult de luptat pentru a scoate din joc spionii ruși și a destrăma „cuiburile” de spionaj ale Rusiei. Înclin să cred că o parte dintre activiștii europeni care au „asistat” aceste ONG-uri au știut că fac jocul Rusiei. După cum se comportă Germania și Franța, nu este exclus ca aceste state să cunoască o parte a situației. Să o accepte având în vedere interesele lor economice de perspectivă. UE care își declară sprijinul pentru Ucraina în înfruntarea cu Rusia iredentistă are „mâna întinsă” plină de putregai. Socialiștii europeni sunt dispuși să accepte orice cucerire teritorială a Rusiei în dauna Ucrainei ca „pe un fapt împlinit” urmărind, ipocrit, prețul gazului importat din Rusia. Ucraina nu are ce oferi statelor europene din care provin socialiștii europeni pe când Rusia, da. Este un adevăr cumplit. Socialiștii din Germania, de exemplu, apără locurile de muncă din industria germană dependente de importurile energetice din Rusia chiar împotriva independenței Ucrainei ! Chiar împotriva independenței altor state din vecinătatea Rusiei, de va fi cazul. Deranjant este faptul că socialiștii români îi susțin pe cei germani în cadrul UE chiar dacă România, țara lor, este pe „lista lungă” a intereselor rusești ! Sinistru. Iar populația română dă votul său pentru ca socialiștii români să ajungă în Parlamentul European unde, alături de cei germani, francezi sau de pe aiurea să forțeze decizii ale PE care să recunoască „ca pe un fapt împlinit” cuceririle teritoriale ale Rusiei în dauna statelor vecine.
În timp ce forțează nota în spațiul european, Rusia își impune voința și în Asia Mică. Susține regimul lui Assad. Acolo se lovește de Hollande, care nu vrea să renunțe la poziția istorică a Franței de putere cu influență în zonă. Culmea, Rusia susține în Siria lupta împotriva terorismului islamist iar Franța acuză regimul lui Assad că a folosit arme chimice și că nu renunță la putere. Între timp, islamiștii afiliați organizațiilor teroriste primesc arme, sunt instruiți și duc acțiuni de luptă cu oarecare succes împotriva statului sirian.
Rusia are acțiuni în estul extrem. Japonia reclamă înmulțirea zborurilor avioanelor de bombardament rusești la limitele sale teritoriale. Astfel de zboruri au loc și în Marea Neagră. Sunt zboruri de amenințare, de intimidare. Rusia a iertat, zilele trecute, Coreea de Nord de 90% din datoria istorică față de Rusia. În luna care a trecut, Rusia a intensificat legăturile cu China punând pe masă o mare parte din producția energetică a Rusiei. Este evident că doar asta a fost publicată. Pentru că există și alte domenii de interes pentru China în relația cu Rusia pe care Rusia ar putea să le accepte: tehnologie pentru programele spațiale ale Chinei, tehnologie pentru industria de război a Chinei etc. Nu este exclus ca Rusia să se alăture Chinei în susținerea Coreii de Nord astfel că situația în zonă devine explozivă cu consecințe incalculabile. Coreea de Sud și Japonia nu pot face față singure presiunilor Rusiei, Chinei și Coreii de Nord. SUA se văd nevoite să își împartă forțele pe două fronturi. În Europa și în zona Pacificului.
Nu am încredere în Germania și Franța că vor fi de partea statelor europene aflate în conflict latent cu Rusia. Pentru ele, interesele lor economice sunt mai importante decât interesele suverane ale acestor state. Chiar dacă acestea fac parte din Uniunea Europeană. În aceste zile ar trebui să se vadă din ce în ce mai clar că Germania, Franța și alte state văd în Uniunea Europeană doar o „piață unică” fără valențe politice deosebite. Germania lui Merkel a încercat să subjuge statele membre ale UE și nu a reușit. Nu este exclus ca inactivitatea sau opoziția ei la sancționarea economică a Rusiei să nu urmărească de fapt decât obligarea statelor europene la acceptarea condițiilor impuse prin popularii europeni de extindere a fiscalității după modelul german în toată Europa și formarea Statelor Unite Europene așa cum popularii europeni au dorit să impună printr-un nou Tratat politic al UE.
Este evident că în fața agresivității Rusiei va trebui ca toate statele europene care își simt interesele interne și externe afectate să dea mai multă substanță politicii de apărare, completării cu armament modern și tehnică de luptă adecvată celei aflate în dotarea Rusiei. SUA nu pot face mai mult decât să sprijine, în limite rezonabile având în vedere și faptul că SUA au mari interese în zona Pacificului, interese puse în mare pericol de o eventuală alianță a Rusiei cu China.
Nici o guvernare pesedistă nu a acordat apărării suficient interes. În afara interesului politicienilor social-democrați de a duce în funcții cu grade mari și salarii corespunzătoare tot felul de habarniști luați de la talpa țării și făcuți generali peste noapte. Un fel de continuare a politicii comuniștilor care au promovat în funcții politice de decizie „muncitori” pentru a combate „efectele negative” ale culturalizării corpului militarilor prin instruirea modernă și accesul la înalta tehnologie. Nu am încredere în PSD (plus aliații), mai ales în UDMR că vor lua măsurile corecte pentru creșterea capacității de apărare a României. Mai ales nu am încredere în UDMR care, promovând interesele generale ale maghiarilor va fi, că vrea sau nu, un susținător al intereselor rusești. Pentru că ce face Rusia acum cu Ucraina are asemănări izbitoare cu politica declarată a Budapestei de intervenție în alte state pentru „apărarea” comunităților maghiare, pentru păstrarea identității maghiare etc. Ce face Rusia în regiunile din est ale Ucrainei dorește să facă Budapesta în județele românești cu populație maghiară mai numeroasă.
Sunt curios cu vor evolua lucrurile pe teritoriul Ucrainei însă sunt și mai curios să văd cum vor acționa statele membre ale UE. Nu este mare lucru să ne trezim că alianțele tradiționale ale Rusiei renasc în jurul nostru. Când Rusia ne agresa, prietenii ei duceau trupele la frontierele cu România. Ar trebui să păstrăm vie în minte învățămintele istoriei.
