Un G7 al lipsei de acord

Sunt multe evenimente care prezintă interes. Summit-ul G7 din Canada este însă unul principal. O nouă încercare de a calma relațiile dintre cele mai dezvoltate state ale lumii a ajuns la un acord care constată că nu pot fi de acord.

Autorul dezacordului major este președintele SUA, Donald Trump. Problemele sunt sensibile pentru că Trump nu acceptă colaborarea, el vrea să impună.

Trump afirmă că SUA sunt „jefuite” de partenerii comerciali, deficitul comerțului extern al SUA este pe undeva la 800 miliarde dolari, ceea ce este incorect, acuză partenerii SUA de practici comerciale incorecte.

„De ce ar trebui ca eu, ca preşedinte al Statelor Unite, să permit ţărilor să realizeze excedente comerciale masive, aşa cum au făcut timp de decenii, în timp ce fermierii, muncitorii şi contribuabilii noştri trebuie să plătească un preţ atât de mare şi de inechitabil”

Să nu uităm nici faptul că Trump a pornit o campanie dură și împotriva firmelor americane care își au fabricile în afara SUA pentru că mâna de lucru din alte țări este mult mai ieftină ca în statele americane. Ca să le facă viața mai grea și să readucă metalurgia și siderurgia înapoi în Statele Unite, Trump instituie taxe vamale la importurile strategice lovind, astfel, în principalii parteneri comerciali. Normal că are un discurs ultra-protecționist și că orice încercare de a-l determina să discute problemele este sortită eșecului. Până nu re-aduce industria în SUA, Trump nu se va lăsa. Iar asta va însemna o reducere severă a comerțului mondial. Practic, așa cum observa Donald Tusk, SUA distruge „ordinea mondială pe care a construit-o”.

„SUA plătesc aproape întregul cost al NATO - protejând multe din aceleaşi ţări care ne jecmănesc în comerţ (plătesc doar o fracţiune din cost - şi râd)”

„Uniunea Europeană a avut un surplus de 151 de miliarde de dolari - ar trebui să plătească mai mult pentru armate!”

„Germania plăteşte (lent) 1% din PIB către NATO, în timp ce noi plătim 4% dintr-un PIB mult mai mare. Crede cineva că asta are sens?”

„Protejăm Europa (ceea ce e bine) cu pierderi financiare uriaşe, iar apoi suntem călcaţi în picioare la comerţ. Vine schimbarea!”

Reacțiile statelor membre G7, cu excepția Japoniei, este normală. SUA vrea alte reguli, impuse de ea, iar statele membre ale G7 nu au cum să se opună. Singura opoziție poate fi făcută doar dacă statele membre ale UE membre și G7 vor acționa sub umbrela UE. Iar asta înseamnă că toate statele membre ale UE devin parte a înțelegerilor G7!

Franța, Germania și Italia vor trebui să accepte că pentru a se putea opune politicii expansioniste a SUA dar și a altor puteri economice mondiale, trebuie să accepte o integrare a statelor în Uniunea Europeană care să acopere toate interesele acestora. Acum nu este așa. Trebuie să recunoaștem! Acum Franța, Germania și Italia încearcă să se impună în Uniunea Europeană ca identități economice distincte, vor să își formeze propria „bulă de putere economică” care să domine celelalte state europene, proces care a dus la dezvoltarea ideilor conservatoare în alte state europene și punerea în pericol a liberalismului pe care Uniunea Europeană s-a construit. Statele mai mici din UE au propriile ambiții. Nu vor să devină „state de pe centura Uniunii”, vor să existe ca state importante. De aceea, politica lui Donald Trump pentru SUA are unele șanse de izbândă atâta timp cât UE va mai fi relativ divizată.

Donald Trump recunoaște și acceptă că statele partenere din NATO sunt foarte importante pentru SUA. Nici nu poate fi altfel. Pentru că majoritatea lor formează Uniunea Europeană, pentru că afirmațiile lui Trump privind apărarea comună au un mare sâmbure de adevăr, statele europene membre G7 - Franța, Germania și Italia - vor trebui să își calce pe orgolii și să accepte faptul că singura politică valabilă în viitor este una a integrării depline a Statelor Membre, chiar dacă unele calcule au tendința să scoată din ecuație statele mai mici ca populație și putere economică. O Uniune Europeană instabilă reduce substanțial capacitatea celor 3 state europene membre G7 să participe la „jocul mondial”. Sunt dezvoltate, au populații relativ numeroase dar ... sunt mici față de competitorii mondiali care se dezvoltă astăzi: SUA, China, India și chiar Federația Rusă! Sub forma Uniunii Europene, situația se schimbă. De aceea, o mai mare integrare a statelor membre ale Uniunii este vitală pentru viitorul Europei pe scena mondială.

Este al doilea summit G7 încheiat prost. Marea Britanie poate fi considerată ca fiind plecată din Uniunea Europeană. Chiar dacă acum este mai degrabă alături de UE în deciziile de politică globală, în viitor situația va fi alta. Londra a anunțat de nenumărate ori că are de gând să facă o altfel de politică, să nu mai aibă de a face cu regulile Uniunii Europene. În G7, Uniunea Europeană nu mai are „majoritatea”. SUA, Canada, Japonia și Marea Britanie au propriile interese și ambiții așa că Franța, Germania și Italia vor trebui să își regândească pozițiile. Vor merge în continuare separat sau vor merge la aceste summit-uri ca părți ale Uniunii Europene?

O reformare a G7 devine necesară. Ultimele summit-uri au scos în evidență faptul că acest format este deja depășit. Devine inutil dacă nu va fi reformat cu severitate. Și-a pierdut din importanță. A fost suficient ca SUA, cea care l-a format, să devină „copilul teribil” ca întreg sistemul să crape din toate încheieturile. Între timp, G20 devine din ce în ce mai important. Este important pentru că în el regăsim cele mai dezvoltate state ale lumii.

Ca o noutate, India a comunicat că anul acesta va depăși ca putere economică Marea Britanie. Este un paradox, dar el ne spune că India confirmă studiile care o văd ca o mare putere economică în viitor. Are de unde! China va depăși SUA, nu peste mult timp. India vine tare din urmă. Statele europene luate stat cu stat rămân de căruță. Chiar și Germania, chiar și Franța. Nu mai spun de Italia. Fără Uniunea Europeană, într-un viitor G7, statele europene nu vor mai fi!

Rusia a forțat prea mult. Urmează sancțiunile. Altele decât cele politice.

Presa anunță întrunirea de urgență a statelor membre G7 (aici și aici). S-a convenit adoptarea unor sancțiuni internaționale împotriva Rusiei, fiecare stat urmând să vadă ce sancțiuni va impune urmând ca toate acestea să fie puse de acord la o următoare întrunire. SUA, neoficial, va impune sancțiuni Rusiei începând de luni, cu „ținte” în domeniul energetic și bancar (aici). Este evident faptul că și celelalte state vor adopta sancțiuni în concordanță cu SUA (aici).

Întrunirea G7 are o relevanță deosebită. Toate sunt state membre NATO. Sunt cele mai puternice economii ale lumii și au o influență covârșitoare asupra economiei mondiale. Sancțiunile adoptate de SUA, Germania, Franța, Marea Britanie și Italia (statele participante la întrunire) implică și celelalte state membre ale UE astfel că UE cu cele 28 de state membre va fi parte la acțiunea sancționatorie.

Agențiile internaționale de rating au scăzut ratingul Rusiei. Au anunțat că acesta va mai scădea pentru că sunt elemente de natură să oblige la o nouă scădere a ratingului. Iar asta se exprimă în închiderea, treptată, a piețelor financiare pentru Rusia. Informațiile din piața financiară internațională arată că din Rusia fug capitalurile străine. Normal. Banul este laș, cum se spune. Fuge de acolo unde poate pierde. Iar Rusia nu mai este un loc în care banul să se înmulțească. Economic, Rusia începe să nu mai arate bine. Potențialul ei economic este în pericol de a fi neglijat în calculele de război. Cu visteria goală, Rusia nu va putea duce un război.

Rusia a cheltuit mult de la începutul conflictului din Ucraina. Mișcările de trupe de la frontierele cu Ucraina sunt costisitoare. Fără o victorie care să justifice efortul uman, financiar și material de până acum va duce Rusia la o criză pe care nu o va mai putea controla.

Separatiștii pro-ruși din Slaviansk au dat și ei „o mână de ajutor” determinării statelor dezvoltate ale lumii să sancționeze Rusia. Au „arestat” grupul de observatori ai OSCE sub acuzația că sunt „spioni” ai NATO și că îi vor elibera doar în schimbul celor arestați de forțele ucrainene de securitate (aici). Acțiune cu nimic diferită de a teroriștilor islamiști din Al Qaeda care, de curând, au cerut luptătorilor lor să răpească cetățeni străini, în special americani, pentru a obține eliberarea din închisori a celor arestați pentru acte de terorism (aici).

Rusia primește un bobârnac sever chiar din propria „ogradă”: parteneriatul estic. R. Moldova, Ucraina, Georgia, Armenia și Azerbaidjan au cerut Rusiei să își retragă trupele de la frontiera cu Ucraina permițând astfel desfășurarea unor alegeri democratice în această țară la sfârșitul lunii (aici).

Angela Merkel a anunțat o reuniune a miniștrilor de externe ai statelor membre UE. Evident că acolo se va pune, foarte serios, problema poziționării politice a statelor membre UE față de Rusia și acțiunile ei.

Informațiile sunt din diferite domenii însă conturează o idee: Statele Membre UE și NATO nu au de gând să permită Rusiei să devină o „mână forte” în Europa. Îmbătați de „puterea gazului” și stimulați de ideea iredentistă a refacerii URSS și a sferelor ei de influență, liderii de la Moscova află, în aceste zile, că statele lumii nu vor revenirea la perioada războiului mondial și nici la cea a războiului rece.

Înclin să cred că vom asista la o confirmare a teoriilor care dau prioritate puterii colaborării internaționale față de puterea militară a unui stat, chiar de primă mărime cum este Rusia. Vom vedea, probabil, cum o țară, Rusia în acest caz, va pierde un război fără a întâmpina o rezistență armată. Înclin să cred că într-un final, chiar întârziat, Rusia va fi forțată să părăsească Crimeea, Osetia de Sud, Abhazia și Transnistria. În cazul în care Rusia vrea război, le va pierde pe acestea plus Kalinigradul, teritoriu istoric german din care rușii au gonit populația și au adus coloni ruși. Zic eu. Va pierde mult mai mult.

Am citit și diferite articole din presa română sau străină. Înclin să cred că unii își dau importanță chiar dacă pretind că „judecă” treburile la nivel înalt.