Ora 9.00. Rezultate oficiale. Unele observații.

Mediafax (aici).

Ponta - 40,01% - 3.500.261 persoane

Iohannis - 30,54% - 2.672.221 persoane

Centralizare a 91,33 % din procesele verbale.

Modificări majore ale actualei situații nu cred că pot apare.

Minori - minori însă urmăritorii au importanța lor.

Tăriceanu este pe locul 3 cu 5,83%.
Udrea este pe 4 cu 5,17%.
Macovei este pe 5 cu 4,65%.
Kelemen Hunor este pe 6 cu 3,87%.
Dan Diaconescu este pe 7 cu 3,84%.
Vadim este pe 8 cu 3,71%.
Meleșcanu este pe 9 cu 1,17.
Restul sunt sub 1%.

Sunt curios să văd dacă se menține procentul de 2,4% voturi nule. Nu de alta, dar tare îmi doresc să văd câți sunt „vitejii” monarhiști, „criniști” și alte specii care au dorit ca sub pălăria „anonimului la vot” au arătat ei lumii de ce sunt în stare. Aceștia nu au făcut bine nici ideii monarhice și nici lui Crin Antonescu. Mă mănâncă buricul deș'telor să scriu cuvinte mai aspre însă mă abțin.

Îmi place să cred că Ponta a atins limita maximă a capacității PSD de a aduna voturi. Cu legea de suspendare a legii migrației politicienilor, cu poza „sfințită” pentru Victor Ponta a unui cunoscut ortodox, cu mizeriile din secțiile de votare din țară și din străinătate atât au putut face baronii roșii.

De pe facebook aflu că în fiefuri „roșii” a câștigat Iohannis. La Iași, de exemplu. Aflu că în comunitățile unde primarii și consilierii locali s-au dat de partea „roșie”, socialistă, a câștigat Iohannis. Asta îmi spune că există o anume confuzie locală care poate fi exploatată în cele două săptămâni de campanie finală.

Exit-poll-urile au fost așa și așa. În general s-au apropiat de rezultatul comunicat de BEC la ora 9.00. Cu mici diferențe care au semnificația lor.

Va trebui, totuși, ca după acest prim tur I să se pună în mișcare o cercetare a listelor cu care s-au înscris în campanie o parte dintre candidați. Este inadmisibil să te înscrii cu 200 mii semnături și să iei atât de puține voturi.

„Aceştia sunt urmaţi de Teodor Meleşcanu , care a primit voturile a 97.271 (1,11%) dintre alegături, de Szilagyi Zsolt, care a fost votat de 51.358 de alegători (0,58%), Gheorghe Funar - 42.486 (0,48%), William Brânză - 39.904 (0,45%), Constantin Rotaru - 26.293 (0,30 %) şi Mirel Mircea Amariţei - 7.252 (0,08%)”.

Regimul Băsescu și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul. Rezultatul Elenei Udrea este convingător - 5,17%, 450 mii alegători (plus-minus câteva mii, micuțe).

Macovei, cu cei aproape 400 mii alegători vrea să purceadă la un „proiect pe termen lung”, să își ia țara înapoi ?! De la cine ? De la Traian Băsescu, normal, pentru că 10 ani de zile am avut Băsescu dimineața, la prânz și seara.

Tăriceanu are cu câteva mii de alegători mai mult ca Udrea, fără însă a ajunge la 500 mii.

Cum va fi în turul II ?! Asta este întrebarea.

Vor mai veni la vot tot atâtea persoane ? Mai multe sau mai puține ?

Ce vor face votanții lui Tăriceanu, Macovei, Udrea ? Dar a celorlalți ?

Cum se vor reflecta în opțiunile electoratului acțiunile DNA ? Trebuie să observ că acțiunile DNA din săptămânile anterioare nu au avut un rezultat palpabil în primul tur. Nu au fost, încă, asimilate de electorat. Posibil să nu fie cunoscute. Excepție fac marile orașe și alegătorii interesați de viața politică.

Nu îmi propun să contrazic pe „analiștii neamului” de pe sticlă, însă eu consider că Macovei este cea care a beneficiat de voturile influențate de acțiunile DNA. În principal. Apoi o parte din votanții lui Udrea (pe considerent de Băsescu) și în mai mică măsură votanții ACL.

În primul tur toți au sperat la mai mult. Toți au fost, până la urmă, niște învinși. Cu o excepție. ACL și Klaus Iohannis care au obținut mult mai multe voturi decât toate prognozele comandate de PSD.

În turul II va fi un vot negativ. Cel puțin în ce îl privește pe Victor Ponta. Va fi un vot pozitiv în partea lui Klaus Iohannis dacă se va păstra în limitele campaniei de până acum. Deja a anunțat că se pune garantul independenței Justiției și a statului de drept. Foarte bună poziționare.

Din manifestările unor politicieni din coaliția PSD-UNPR-PC, se pare că Ponta nu mai are siguranța voturilor obținute în primul tur. A primit niște voturi însă nu mai are siguranța lor. Posibilitatea răsturnării puterii PSD va atrage o parte a alegătorilor care au votat în primul tur cu Ponta. Mă refer aici la funcționarii publici și la bugetarii care au votat în primul tur „ca să vadă șeful”. Să nu își piardă locurile de muncă. Alegerea lui Iohannis înseamnă că se va schimba puterea în Parlament și la Guvern. Este o posibilitate cu mari șanse de reușită iar unii care au votat cu Ponta vor alege pe Iohannis. Partidele coaliției „roșii” își pun și ele întrebări existențiale. UNPR și chiar PC pot defecta. ca partide dar mai ales ca persoane.

Tăriceanu va merge probabil cu Ponta pentru că existența PLR (nelegală încă) este strâns legată de parteneriatul cu PSD. Nu este însă exclus ca o parte a votanților lui Tăriceanu să spună că au încercat, nu a mers, hai înapoi la matcă. La PNL. Tăriceniștii nu sunt de novici în politică. În tabăra PSD sunt „aliați” de mâna a doua. Sunt niște întreținuți. Ba, mai mult, partidul „cumpărat” de Tăriceanu este un partid nișă al PSD așa că și acolo pot avea surpriza unui „congres” care să zboare noua conducere tăricenistă și să se revină la Nițu, cel care de fapt este creatorul PNM.

Dacă și cu parcă ... voi vedea ce va fi.

Rezultatele de acum confirmă faptul că ACL are priză la public. Când ai 2.672.221 alegători în primul tur, ai tăi, nu derivați, ai o parte a puterii.

O campanie cu speranțe dar și cu probleme.

Oficial, pe 3 octombrie a început campania pentru prezidențiale. Oficial. Neoficial ea continuă. Toți prezidențiabilii și-au promovat ideile, dorințele, strategiile pentru a lămuri poporul să îi voteze.

Tot oficial, PSD continuă cu mârlăniile de orice natură. După legea traseismului politic, doar o suspendare a sancțiunilor legale pentru cei care aleși pe baza unui program politic ajung să se alăture altui partid - primul beneficiar a fost, de departe, PSD dar și anexele (UNPR, PC) -, a urmat rectificarea bugetară care a luat de la investiții și din alte părți și a dat la administrația locală - lui Liviu Dragnea -, banii pentru „onorarea” angajamentelor PSD pentru migrația aleșilor neamului și coruperea alegătorilor, iar acum au umblat iar la lege și au încălcat-o iar. Au modificat buletinele de vot în așa fel încât să inducă în eroare pe alegător, alegătorul care nu prea știe ce este cu el și nu vede bine. Este o exploatare ordinară a comportamentului omului care privește o imagine. Prima imagine pentru alegător va fi un Victor Ponta în „luptă” cu Elena Udrea, pupila lui Băsescu. Așa, PSD speră să obțină un număr de voturi în plus față de ce poate aduna el în mod normal.

Ponta nu are un program de președinte. Nu are pentru că nici nu va fi un Președinte al României. Va fi, cel mult, de va câștiga alegerile, un maimuțoi ajuns la Cotroceni. Pentru că mandatul este suficient de scurt pentru a nu putea crește (politic), va face jocurile baronilor PSD, gen Mazăre, Oprișan, Duicu etc.

ACL merge pas cu pas. Klaus Iohannis recuperează prin prezența permanentă în fața alegătorilor. Prin discursul axat pe aceleași teme. Azi este la Craiova. O imagine pe fb arată lumea adunată, în așteptare.

Diferitele sondaje promovate pe internet îi dau lui Iohannis un mic avantaj față de Ponta. Nu au o relevanță prea mare, pentru că lumea care folosește internetul și este interesată de politică este puțină. Undeva între 15-20% din utilizatorii de internet. De aceea este mai bine ca Iohannis să pună accent pe legătura directă cu alegătorii, să ajungă în toate localitățile semnificative din România, în toate centrele comunităților române. Efortul este mare însă avantajele sunt pe măsura efortului.

Pesediștii sunt încrezători că vor câștiga. O formulare a unui pion important în măsluirea adevărului politic, consilier al lui Victor Ponta, are totuși o preocupare. Vrea întâi să vadă că sunt băgate „voturi în urne”. De aici se poate merge mai departe. Vrea participare la vot astfel încât să câștige Victor Ponta ? Vrea să fie voturi suficiente pentru a putea fi introduse printre ale altele (absenți, morți, alienați etc.) ? Vrea să le numere ca Stalin ? Multe întrebări se nasc și pentru că este vorba despre PSD numai la ceva legal și normal nu te poți gândi. La câte suspendări ale legii au apelat, legal, cei din guvernarea Ponta, o măsluire a actualelor alegeri nu ar fi de mirare.

Inedit, această campanie este acompaniată de o altă campanie. O campanie a Ministerului Public împotriva unor foști miniștri dar și a ajutoarelor lor pe diferite dosare de corupție. Se depun plângeri penale pe bandă rulantă. Știri de presă despre dosare în lucru la structurile Ministerului Public inundă spațiul media. Analiștii au ocazia să fabuleze liberi de orice constrângere. Totul este posibil, până la proba contrară. Iar cum proba contrară poate veni abia după un secol, în unele cazuri, libertatea de fabula este deplină. Oamenii care nu înțeleg prea multe pentru că nu și-au chinuit mințile cu astfel de fantezii având alte lucruri mai bune de făcut sunt contrariați. Degeaba le explici, cu binișorul, suspiciunea că nu vrei să le spui adevărul va persista.

Mergem înainte. Klaus Iohannis a pornit bine. Dacă se va menține pe aceeași linie întreaga campanie, va câștiga. Faptul că nu atacă contracandidații, faptul că nu răspunde la atacuri, îi va aduce bile albe (voturi) în plus. Oamenii vor aprecia omul echilibrat, omul care știe să vorbească simplu, pe înțelesul tuturor, omul ale cărui fapte pot fi măsurate, sunt palpabile, sunt știute. Între promisiunile lui Ponta sau ale celorlați că „vor face” și angajamentul lui Iohannis că va face și la nivelul țării ce a făcut deja la Sibiu, oamenii vor alege pe cel care a făcut pentru că este capabil să facă.

Încă nu sunt lămurit ce voi face în această campanie. Voi promova materialele ACL. Voi promova pe Klaus Iohannis. Dar cum ? Doar prin preluarea materialelor publicate deja ? Nu este stilul meu.

Normal că îl voi urmări pe Ponta dar și pe slugoii lui. Mai ales pe acești nemernici.

Despre Tăriceanu, Udrea, Meleșcanu, Macovei etc. voi face vorbire însă mult mai puțin decât despre Ponta. Ar fi un consum inutil de timp. Adevărații competitori sunt Klaus Iohannis și Victor Ponta. Ei reprezintă cele două curente politice antagonice din zilele noastre. Băsescu și ai lui se duc la groapa de gunoi a istoriei. Nu trebuie evitați, trebuie cunoscuți și călcați în picioare. Ca scârnele. La fel ca o parte nedemnă a celor din PSD. Nu toți cei din PSD, să fie clar. Pentru că în PSD sunt și oameni de bună factură, la fel ca în toate formațiunile politice.

La mitingul ACL. Lume lângă lume. O susținere de masă.

Este imaginea luată de o dronă. Au fost trei.

Am fost împreună cu soția. Ne-am postat în spate, undeva înspre dreapta. Nu vedeam scena, vedeam în schimb, destul de bine, ecranele.

M-am salutat cu unele persoane, m-am uitat cu atenție la altele, am cântărit „situația”.

Partidele au fost pe grupări, pe organizații. PNL și PDL au dorit să se evidențieze, să iasă în evidență în mod distinct. Pe lângă materialele de promovare cu ACL au fost aduse și materialele de promovare proprii. Cu PNL și PDL. Nu am considerat că este o problemă din moment ce scopul este comun.

M-am uitat și la oameni, în mod direct. Erau diferențe de stil, evidente. Indiferent de unde veneau ei.

Erau mulți tineri. Am văzut pe facebook că au participat și organizații ale elevilor liberali, cum era un anunț al elevilor din Mehedinți. Am văzut și mulți seniori. Probabil din organizațiile locale ale PNL și PDL (încerc să cred că în toate organizațiile mai mari sunt și organizații ale seniorilor, fie PNL, fie PDL). Fiind cu soția nu mi-am căutat colegii din organizația PNL Sector 3. Bănuiesc că erau undeva mai în față.

Am văzut la Tv, la B1, că încercau să „evidențieze” unele aspecte ale mitingului. Reporterii lor au pus accentul pe „calitatea” alegătorilor ACL. După enunțul moderatoarei că PNL și PDL ar cam avea pretenția că adună oamenii emancipați, imaginile reporterilor B1 erau orientate către niște oameni simpli, unii abia coborâți din autobuze, flămânzi, bucuroși că pot mânca ceva, că pot bea o cafea. Tot lor li s-au adresat întrebările cu privire la Iohannis. Cine este Iohannis ? Ce a făcut el în Sibiu ? Nu au fost mulțumiți cu prezentarea generală, că este primarul orașului, că Sibiul este o localitate de succes. Au cerut oamenilor simpli să le spună ce anume a făcut Iohannis în Sibiu, care i-au fost programele pentru care este atât de lăudat. Normal că oamenii nu aveau de unde să știe ce a făcut Iohannis în Sibiu, probabil că nu știu nici reporterii B1Tv sau cei ai altor posturi cu acoperire națională. Probabil că nu știu nici mulți dintre sibieni. A fost o tentativă evidentă de discreditare a mitingului.

Am văzut apoi la Realitatea Tv cum Gușă a făcut harcea-parcea din discursul lui Iohannis lăudând în schimb discursul lui Băsescu de la Congresul PNȚ-CD și prestația Elenei Udrea.

În piață, oamenii au venit să îl vadă pe candidatul pe care îl vor vota. Chiar dacă au mers cu autocarul ore întregi. Am toată stima pentru ei. Pentru acei oameni simpli am o mare prețuire. Vor vorbi, acasă, cu vocea lor. Vor vorbi preluând discursul care le-a fost mai la îndemână. Pentru că au fost tipuri diferite de discurs. Pentru toate gusturile. Cine a gândit prezentarea discursurilor a fost inteligent. În jurul meu au fost reacții diferite, funcție de cine vorbea pe scenă. Bloggerița de la Iași a avut publicul ei, Orban a avut publicul lui, Petrache pe al lui, Predoiu la fel. Blaga a încins spiritele în rândul pedeliștilor. Oamenii fremătau și aplaudau frenetic.

Cei din jurul meu apreciau diferitele forme ale discursurilor. Unii erau mai tineri (chiar foarte tineri) alții mai în vârstă. Aprecierile comune au fost la îndemnul vorbitorilor la unitate, ordine, seriozitate (mai ales cei în vârstă), fără a neglija criticile aduse lui Ponta și PSD. Poate că am o concluzie greșită însă am impresia că acuzele aduse lui Ponta și PSD au fost doar „condimentele” unei manifestări, oamenii considerând că acestea sunt atât de reale încât nu se merită a fie reținute ca „învățăminte”. După discursul lui Iohannis, expresia folosită a fost aceea că „așa trebuie să facem”. Cumva, discursurile lui Predoiu, Blaga și Iohannis au fost complementare. Mi-au lăsat această impresie și cred că nu sunt singurul. Blaga organizatorul cu obiectivul precis stabilit al câștigării alegerilor, Predoiu guvernantul viitorului, Iohannis strategul, coordonatorul, controlorul. Pentru că în discursul lui Iohannis a fost evidentă intenția de a coordona viitorul către un scop comun. Sloganul de campanie, „România lucrului bine făcut”, va rămâne ca obiectiv strategic al unui mandat de președinte și a unei guvernări PNL (după ce Tribunalul va valida unificarea celor două partide). Oamenii din jurul meu asta au reținut. Părerea mea.

Iohannis a supărat iar. A vorbit iar ca Iohannis. Nu s-a suprapus peste ideile antevorbitorilor. A avut un discurs simplu, pentru toți cei prezenți în piață. Pentru toate categoriile de oameni. Și pentru erudiți și pentru oamenii simpli. Mai ales pentru oamenii simplu. A făcut foarte bine. Erudiții nu știu să vorbească oamenilor simpli. Erudiții au tendința să „pozeze”. Îmbracă mesajul simplu în cuvinte pompoase, prețioase, îl personalizează de parcă el, eruditul, ar fi cel care a inventat roata.

Dacă participanții la miting, în special oamenii mai simpli, au reținut mesajul lui Iohannis, ACL va avea mii de promotori în țară. Aceștia vor vorbi în mediile lor simplu, pe înțeles, ferm convinși că „lucrul bine făcut” este dorit și apreciat de toți cei cărora se adresează. Deocamdată este suficient. Erudiții în schimb, vor trebui să desfacă această linie strategică națională în proiecte și programe specifice fiecărui domeniu de activitate al unei bune guvernări.

Eu sunt mulțumit de miting. Nu a diferit de alte mitinguri. ACL trebuie să cucerească masele largi, cât mai largi, chiar dacă „prețioșii” din partidele componente strâmbă din nas când le miroase a „om simplu”, neelevat. Majoritatea votanților sunt oameni simpli. Ei au nevoie de garanții nu de idei complicate. Acest miting a fost orientat către simplitate, către garanția unui viitor sigur alături de Iohannis și ACL. Este o orientare bună. Sper să se meargă pe ea în toată campania. Există mari șanse ca votanții PSD, cei bazinul electoral al PSD, să schimbe orientarea. ACL are posibilitatea să atragă votanți ai PSD prin simplitate și siguranță. ACL are șansa să câștige alegerile dacă nu se complică inutil, dacă nu pleacă urechea la îndemnurile perverse ale presei care își dorește scandalul politic.

Văzând reacțiile televiziunilor după miting, constat că ACL nu va fi susținut. Singurele televiziuni care au prezentat evenimentul fără „șopârle” au fost TVR și ProTv. În rest, bășcălie.

Campania pentru prezidențiale. Spectacol (can-can ?!) sau prezentare de proiecte ?!

În general, candidații principali la demnitatea de Președinte al României sunt cunoscuți: Klaus Iohannis din partea ACL (Alianța Creștin-Liberală) sau „Marele” PNL iar de cealaltă parte Victor Viorel Ponta din partea PSD, UNPR, PC și, prin extensie, PLR, UDMR, PPDD etc. Restul doritorilor de candidatură anunțați în media vor să capete doar mai multă notorietate pentru jocul politic de mai târziu. Fie în scop pur personal, fie în scopul popularizării formațiunilor politice „de autor” pe care le-au aruncat pe piață.

Nu neglijez faptul că așa-zisele candidaturi „independente” pot avea și scopul de a împiedica ascensiunea PNL - după uniunea dintre PNL și PDL. Aici intră fără nici un fel de eroare anunțatele candidaturi ale lui CAP Tăriceanu, Monica Macovei, Ioan Ghișe, posibil Elena Udrea și posibil altele care încă nu sunt cunoscute.

Pe partea stângă, a PSD, nici o problemă. Tot poporul pesedisto-voiculescian merge pe mâna candidatului Victor Viorel Ponta. Candidatul unic al partidului unic, așa cum vrea PSD să devină în amintirea „glorioasei epoci” a comunismului înfloritor la orașe și sate. Sociologii afiliați PSD au avut grijă să întrebe oamenii dacă era mai bine pe timpul comunismului sau nu. Răspunsurile au fost uluitoare. Da, era mai bine. Problema este că repondenții entuziaști nu prea aveau vârsta care să justifice o astfel de opțiune. Au trecut totuși 25 de ani de la anul 1989 când ne-am despărțit de comunism ! Cum au trăit repondenții de 40-50 de ani în comunism (unii chiar mai tineri) de pot spune acum că era mai bine ?! Ceva nu se leagă aici. Ascendenții lor au amintiri duioase despre acea perioadă sau suntem în fața unui teribilism prostesc ?!

Victor Viorel Ponta a ales calea „spectacolului mediatic”, deocamdată. Se plimbă prin țară împreună cu soția și consilierii. A ales calea „ortodoxismului”, așa că „bate” mănăstirile și bisericile întâmpinat și firitisit de soboarele de preoți care așteaptă „pomenile guvernamentale”, pomeni care nu întârzie să apară. Administrațiile publice au blocate posturile de funcționari publici dar și pe cele de personal de întreținere, unele dintre ele fiind în mare suferință cauzând disconfort populației ce se presupune că ar trebui servită însă Biserica are prioritate, așa că Victor Viorel Ponta a dispus iar Guvernul s-a executat să fie puși în plata consiliilor locale 18.000 posturi de cântăreți în biserică ! Vom mai avea „surprize” de acest fel, discursul „ortodox” al lui Ponta căpătând accente din ce în ce mai „talibane”. Este evident că o parte a luptei politice se va duce prin exploatarea „la sânge” a ortodoxismului, Victor Viorel Ponta încercând să devină un campion al ortodoxismului, un „binefăcător” al Bisericii strămoșești, un „campion” ortodox tradițional care luptă împotriva „curentelor și credințelor eretice”. Între timp, măsurile politice luate de guvernele Ponta își arată „roadele”. În special în economie. O economie care nu avea prea mult aer, acum însă nu mai are de loc. După două trimestre de scădere economică se spune că am intrat în recesiune. Noroc cu rugile firbinți ale preoților astfel că în acest an „vom fi salvați” de agricultură. A dat cu ploaie, a dat cu soare, unele recolte sunt excepționale, altele mai așa și așa însă pe total va fi bine și la toamnă va fi vot.

Klaus Iohannis a ales tipul de campanie care i se potrivește. Mai cătinel, mai așezat, mai ordonat, mai aplicat, mai „nesărat” după gusturile celor din media care se văd în fața oportunității de a deveni lideri de piață, de a prinde mai multe contracte de publicitate, de a-și forma un public fidel. Media nu îl are printre preferați, așa că media nu prezintă publicului nici măcar comunicatele de presă ale PNL, nici declarațiile lui Iohannis cu privire la evenimentele cu adevărat importante care au loc în țară sau în jurul ei. Presa este buluc grămadă la porțile mănăstirilor și ușile bisericilor de unde se așteaptă  ieșirea lui Ponta înconjurat de nimbul luminos al „luptătorului” pentru credința strămoșească.

Ceilalți candidați la candidatură (trebuie până la urmă să adune, totuși, un număr de susținători pentru a putea depune candidatura oficială) sunt de toate felurile. Unii mai cu har la vorbă, alții mai „șmecherași”, alții mai „nesărați” fiecare cum se simte în stare să comunice. Fac rating la diferite televiziuni însă îl fac pentru Victor Viorel Ponta. Toți. Dar absolut toți. Pentru că toți vor voturi din partea electoratului căruia se adresează ACL (PNL). Nici unul nu vrea și știe că nu poate lua voturi din partea bisericoasă și nu numai a lui Victor Viorel Ponta. Nici unul nu are capacitatea de a oferi sprijin în turul II unuia dintre candidații care trec pragul. Chiar dacă toți vor încerca să își negocieze cu ACL (PNL) o poziție politică viitoare mai avantajoasă. Eu sper să li se dea cu flit. Dar nu decid eu.

Ieri, Agerpres a prezentat un comunicat al PLR și CAP Tăriceanu în care se răspundea, cumva, unui discurs al lui Vasile Blaga. Până aici, nimic anormal. Un paragraf al comunicatului m-a pus „pe felie”. CAP Tăriceanu devine furios atunci când pomenește despre dorința exprimată de K. Iohannis ca în eventualitatea câștigării alegerilor să aibă o altă majoritate parlamentară și un alt guvern. Restul comunicatului este insipid, uneori chiar stupid. CAP Tăriceanu, devenit o „trompetă” media a lui Victor Viorel Ponta, a scos în evidență una din marile griji ale PSD, dar și a lui. Schimbarea majorității parlamentare ca urmare a traseismului politic „tradițional”. Traseismul politic este cauzat de poziționarea puterii. Dacă va câștiga Klaus Iohannis, oportuniștii politici vor migra către PNL, pentru că de la nivelul PNL (întregit) se vor face nominalizările către acele funcții și demnități publice controlate de Președintele României. Direct sau indirect. Traseismul este un fenomen natural. Un ambasador român spunea, cu referire la populația unei țări și fenomenul migrației economice, că „lumea știe unde se face friptura”. Traian Băsescu este pe cale să stingă, dacă nu cumva chiar a stins „grătarele”, nu mai este atractiv, toți cei care l-au însoțit îl părăsesc, pe rând. Mai rămân habotnicii și disperații care nu au lăsat loc de „bună ziua” pe unde au trecut. Este evident că alegerea noului Președinte al României va arăta unde se face „friptura”. Și ce friptură ! Așa că, CAP Tăriceanu este disperat. PLR-ul lui va dispare. Fie va fi absorbit de PSD fie va fi absorbit de PNL. El, CAP Tăriceanu va fi doar o oaie rătăcită prin politică. Are coșmaruri. Alegerea lui Iohannis ca Președinte al României poate avea influență severă în redefinirea majorității parlamentare. De aici plecând, se poate ajunge la schimbarea lui din demnitatea de președinte al Senatului, trimiterea în opoziție dar și respingerea lui de către actualii aliați. Pe cerul „colaboraționiștilor” cu „puterea roșie” a PSD se adună norii negri. PC-ul lui Voiculescu a început să balanseze, UNPR-ul lui Oprea a reînceput să caute „interesul național”, UDMR-ul stă pe ace, simte că poate fi exclus de la putere, indiferent câtă susținere acordă ei PSD.

Voi susține campania pe proiecte. Să fie clar, doar proiectele prezentate de ACL / Klaus Iohannis nu proiectele prezentate de aventurierii politici. Sunt adeptul ascultării și poziției altei părți însă nu sunt adeptul acceptării acelor poziții în situația în care acea poziție îmi este opozabilă. Sunt adeptul respectului pentru minoritate însă nu sunt de acord să îi dau puterea. Nu pot ține cont de părerea opusă pentru că va trebui să îmi modific conceptele proprii, va trebui să îmi modific comportamentul ca m-a dus la o anume poziție. Voi fi foarte explicit în comentariile pe care le voi face.

Sunt pentru dar și contra.

În esență, fără legătură cu un personaj politic anume, ACL este o alianță între două partide declarate ca „liberale”, unul cu atributul „național” iar celălalt cu atributul „democrat”. Ideologic, în contra tuturor cuvintelor răutăcioase, ambele partide sunt identice sau foarte apropiate. Aplicarea ideologiilor în activitatea guvernamentală a fost însă deficitară. În guvernările liberale s-a mers către „libertatea economică”, fără a se umbla la libertatea individuală. Plastic vorbind, cetățeanului i se pune de gât jugul socialist al taxelor și impozitelor însă avea voie să meargă pe mai multe drumuri, față de politica socialistă care stabilea inclusiv drumurile pe care se putea merge. Iar o astfel de politică a dus Traian Băsescu cu suportul politic al PDL. Fără mare deosebire de politica de acum a PSD.

Este bine că a avut loc fuziunea. Este bine că partidul rezultat păstrează istoria și tradiția PNL făuritorul de neam și țară. Este și mai bine că în timp (Blaga spune de doi ani de zile), membrii celor două partide se vor cunoaște politic și vor acționa în sensul valorilor care definesc liberalismul. Eu sper că în cei doi ani de zile, poate mai repede, unele idei năstrușnice „de dreapta” își vor găsi obștescu sfârșit. Liberalismul este singura doctrină care permite oricărei persoane să se manifeste liber. Liberalismul permite ca persoanele care compun o societate să stabilească cât de mare să fie aparatul administrativ, să îl modeleze în funcție de necesitățile societății (nu doar numeric ci și instituțional) astfel încât cheltuielile cu întreținerea acestuia să fie în concordanță cu potențialul țării de a le asigura dar mai ales cu necesitatea existenței acestora. Regimul autoritar al lui Traian Băsescu avea nevoie de structuri de stat numeroase pentru a ține societatea sub control. PSD, ca partid socialist, nu poate să își îndeplinească scopul politic fără existența structurilor de stat numeroase și stufoase pentru că ele constituie supapa socialiștilor pentru șomaj și favoruri. Socialiștii din PSD nu acceptă „burghezia” (clasa de mijloc, componenta socială independentă și puternică prin cunoaștere) iar dacă aceasta există vrea să își asigure controlul ei pentru a nu face „prozeliți”. Socialismul PSD vrea ca toți oamenii să fie „egali” (cultural, financiar, social etc.), obstacolele pe care legislația socialistă le pune în fața „burghezilor” fiind determinante în fenomenul migrației inteligențelor.

Fără a fi singurul, Varujan Vosganian vorbea la un moment dat despre comportamentul greșit adoptat imediat după 1989. Comportamentul partidelor istorice renăscute. Nu s-a pus problema, nu s-au adoptat acele atitudini care să ofere populației abia ieșite din comunism ceva nou, s-a accentuat prostește pe „restitutio in integrum”, nu doar asupra proprietății private jefuite de comuniști ci și asupra valorilor culturale, sociale, administrative etc. Societatea a fost pusă în fața unor acte ale guvernului și Justiției care au fost receptate ca abuzuri. Partidele istorice au fost percepute, pe bună dreptate, ca noii jefuitori. Din acest motiv a existat o puternică susținere a PSD (care a promis că schimbările se vor face protejând 1-2-3 generații care nu au vina comportamentului abuziv al bolșevicilor și comuniștilor). În contrapartida PSD, PDL pe timpul lui Băsescu a fost perceput ca un „PSD mai dinamic”, sub aspectul dezvoltării economice. Îmi doresc ca acum, prin această fuziune să se treacă la altceva decât a fost până acum. Din declarațiile liderilor fuziunii ar fi ceva. Dar de vorbe sunt sătul. Vreau să îi văd acționând, vreau să îi văd atrăgând populația către acel nou tip de guvernare înțelept pe care îl declamă, vreau să îi văd reușind. Fără o finalitate activă, materială a declarațiilor politice, PNL nu va căpăta credibilitate. Mai ales că are de tras trena guvernării abuzive a PDL sub conducerea lui Traian Băsescu.

Nu pot să nu observ că PNL și-a triplat numărul de membri prin fuziune. Dacă PNL a avut peste 250.000 de membri, acum au venit aproape tot atâți PDL-iști, câteva zeci de mii de FC-iști. Una peste alta, bănuiesc că vor fi în jur de 600.000 membri, vizibil aproape de PSD. Nu pot să nu observ că PNL în noua componentă ocupă efectiv România, până în cel mai mic cotlon. Alina Gorghiu, vorbind despre supărarea PSD cu ocazia fuziunii, a afirmat că „Marele” PNL are cei mai mulți primari, consilieri locali și județeni astfel că în majoritatea județelor țării și a localităților se vor forma majorități PNL care vor impune voința politică a PNL în administrația locală. Dacă este așa, Guvernul Ponta are o foarte mare problemă. Are o majoritate parlamentară substanțială, deocamdată, însă este una falsă. Parlamentarii care susțin PSD, că sunt ai PSD, că sunt ai UNPR sau PC, că sunt susținători ai lui Tăriceanu nu mai reprezintă localitățile și județele. Traseiștii se reprezintă doar pe ei. Nu mai au suportul electorilor. Viitorul Parlament nu îi va mai cuprinde. PSD nu își va sacrifica oamenii pentru bunăstarea traseiștilor lui Tăriceanu. Majoritățile locale sunt cele care au un cuvânt greu de spus la toate alegerile. De aceea PSD este în dificultate. De aceea PNL are toate șansele să își impună candidatul la prezidențiale și, mai apoi, să câștige alegerile locale și parlamentare. PSD are de ce să fie supărat.

Condiții pentru ca PNL după fuziune să reușească sunt. Acum au angajat rezultatele viitoare. Să îi văd la fapte și să văd ce obțin. Este evident faptul că nu voi susține PSD sau altă murătură politică. Chiar dacă am unele supărări în urma fuziunii, chiar dacă nu îmi plac unele declarații, voi fi alături de PNL. Nu pot fi de acord ca PSD să câștige alegerile prezidențiale. Nu îmi pot anula votul sau nu pot refuza să îmi exercit votul pentru că asta ar însemna ca tacit să îl favorizez pe Victor Ponta. Cu votul nu este de joacă. Cine face așa ceva, deși se declară anti PSD acționează, de fapt, pentru susținerea acestuia.