Cioloș a transmis un semnal de neîncredere față de acțiunile de până acum ale președintelui Iohannis

Am pus această cartolină pe grupul de pe Facebook „Tomberonul”.

Revin asupra declarației lui Cioloș.

Sunt motivat de unele reacții ale susținătorilor lui, unii membri declarați, cel puțin așa reiese din imaginile lor publice ca membri Facebook.

Reacțiile sunt normale. Le înțeleg. Își susțin liderul formal și informal. Dau dovadă de credință în „proiectul” Cioloș.

Anormal este calificativul acordat de susținătorii lui Cioloș celor care îl critică pentru această declarație și nu numai: „posibil idioți”.

Probabil că eu pot fi chiar idiot. Dacă așa sunt văzut de alți oameni, așa o fi. Totuși, continui să susțin că declarația lui Cioloș este un atac la adresa președintelui Iohannis. Iar de aici la posibilitatea ca Cioloș să ajungă la concluzia că pentru „interesul națiunii” trebuie să devină un competitor la președinția României nu este decât un pas. Mai măricel el dar care poate fi acoperit și prin pași mai mici, din ce în ce mai viguroși pe măsură ce „neîncrederea” promovată în mediul public, de către Dacian Cioloș și „prietenii” (unii chiar din PSD sau ALDE!?), cu privire la acțiunile constituționale ale președintelui Iohannis pentru combaterea abuzurilor guvernării PSD-ALDE devine din ce în ce mai „vizibilă”. Iar ca să fie „vizibilă”, trebuie duse în derizoriu acțiunile anterioare ale președintelui Iohannis. Cum a fost, de exemplu, nominalizarea lui Dăncilă la funcția de prim-ministru la propunerea PSD-ALDE cu susținerea UDMR plus minoritățile. Adică a majorității absolute din Parlament!

Cioloș a declarat la Digi24 că ar fi acționat altfel dacă ar fi fost președinte al României. Ar fi refuzat nominalizarea lui Dăncilă aducând ca argument faptul că o cunoaște din Parlamentul European el fiind comisar european în perioada în care Dăncilă a fost europarlamentar. Deci a motivat o posibilă acțiune „dacă ar fi fost președintele României” pe baza unei cunoașteri anterioare a persoanei Dăncilă. O cunoaștere personală, nu pe vorbele unora sau altora! Nu pentru motivul că este propusă de coaliția toxică PSD-ALDE. Ei bine, prezumatul personaj stimabil numit Dacian Cioloș acuză, indirect, pe președintele Iohannis că a comis o faptă „reprobabilă” (pe care el, Cioloș, nu ar fi comis-o!) fără ai oferi acestuia un motiv plauzibil! Mi se pare o ticăloșie! Mare ticăloșie. Nu am revenit la interviu pentru a scoate și alte perle cioloșiste, sunt sigur că o mai atentă citire îmi va oferi cine știe ce surpriză „neplăcută”, este însă suficient ce am sesizat pentru a face aprecierile din acest articol.

Concluzia pentru speța de mai sus este simplă: dacă el Cioloș ar fi fost în locul lui Iohannis, „crima” numirii lui Dăncilă ca prim-ministru nu s-ar fi întâmplat. Nu a făcut această declarație de florile mărului! Este la modă aruncatul cu pietre, și pe bună dreptate, în Dăncilă și guvernul ei. Cu mult prea mult elan în Dăncilă și cu foarte multă zgârcenie în miniștrii cabinetului, de fapt, cei care fac ca această guvernare să fie un dezastru național. Iar liberalii sunt în prima linie când critică guvernarea Dăncilă și membrii cabinetului, susținătorii lui Cioloș dar și cei din USR speculând doar numele cu notorietate și situațiile care le pot permite să exclame oripilați că treaba nu merge bine. Mascaradă.

Hai să mergem la declarația care m-a deranjat enorm.

„Cred însă că Președintele României, în momentul de față, are nevoie să fie, sau românii au nevoie ca Președintele României să fie mult mai dătător de încredere că își folosește prerogativele în așa fel încât să apere cu toate mijloacele pe care le are statul de drept și să dea acest semnal foarte mult”

Talmeș-balmeșul produs de Dacian Cioloș are nevoie de „traducere”. Fac precizarea că în interviul dat Digi24, Dacian Cioloș a spus că președintele Iohannis respectă întocmai atribuțiile constituționale pe care le are! De aici trebuie să pornim în „traducerea” acestui mesaj al lui Cioloș, pronunțat înainte de a declara că președintele Iohannis își respectă, ad litteram, prerogativele!

Președintele României, adică Klaus Iohannis, „are nevoie să fie ... mult mai dătător de încredere că își folosește prerogativele”! Dacă își folosește în totalitate prerogativele constituționale și legale, dacă își comunică acțiunile prin comunicate și declarații de presă, cum poate fi „mult mai dătător de încredere”? Ce să facă ca să inspire mai multă încredere cetățenilor că el, ca Președinte al României, își face treaba, își folosește prerogativele? Ei bine, Dacian Cioloș nu ne spune. A spus el că dacă ar fi fost ar fi făcut ceva. Ce ar fi făcut în plus față de ceea ce constituția și legea îi permit Președintelui României? Nu spune. Tipic lui Cioloș. Lasă în aer partea deciziei dar știe să facă gargară cu pioneze.

Dacian Cioloș șterge cu buretele tot ce a făcut președintele Iohannis declarând, fățiș, că acțiunile lui sunt insuficiente! Din moment ce declară că trebuie să fie „ ... mult mai dătător de încredere că își folosește prerogativele”!

De când avem actuala guvernare, de când avem actualul parlament, toate inițiativele lor dezastruoase pentru țară au fost contestate la Curtea Constituțională a României și în marea lor majoritate președintele Iohannis a obținut satisfacție! Alături de președintele Iohannis au fost permanent PNL, CSM, Înalta Curte de Casație și Justiție, iar la unele sesizări la CCR au fost cosemnatari parlamentari de la USR și PMP. Președintele Iohannis a ieși cu declarații publice în care a atras atenția puterii PSD-ALDE cu privire la legea bugetului pe 2017, la legea bugetului pe 2018, la asigurarea finanțării proiectelor de investiții prognozate, la respectarea angajamentelor de țară față de Uniunea Europeană, la respectarea angajamentelor de țară față de NATO, la buna administrare a bugetului aprobat etc. A împiedicat adoptarea unei ordonanțe de urgență a guvernului pentru scăparea de pușcărie a puternicilor zilei din PSD, ALDE și UDMR și a sesizat Avocatul Poporului asupra altor OUG-uri. Sunt acțiuni concrete în care președintele Iohannis a devenit principalul opozant al actualei puteri PSD-ALDE! Este deranjant, pentru mine, să văd că apare un Dacian Cioloș acum și cum încearcă el să călărească un cal alb ca Făt Frumos din basme! Este deranjant să văd cum Dacian Cioloș iese din „negura” anonimatului politic și vrea o recunoaștere la care nu are dreptul.

Am adăugat o afirmație a lui Cristian Ghinea, vice-președinte al USR (parcă așa ceva), care a susținut că pe timpul guvernării Cioloș i-ar fi spus acestuia: „Nu poți să dai porcii la o parte dacă stai pe margine și fluieri la ei”!

Este un îndemn la acțiune dacă vrei să iei locul altora. Acesta este sentimentul meu. Dacian Cioloș, încă doar membru fondator al Fundației Mișcarea România Împreună (un fel de copie a partidului lui Emmanuel Macron, „En Marche”), aflat în așteptarea pronunțării Tribunalului București cu privire la înființarea partidului „Mișcarea România Împreună”, își anunță intenția de a deveni contracandidatul președintelui Iohannis din partea unei părți a cetățenilor României care nu vor să voteze PSD și ALDE și pe candidatul lor dar și a celor care sunt încă nehotărâți cu privire la susținerea președintelui Klaus Iohannis sau nu vor să voteze cu și alături de PNL.

Ipocrit, declară fără nici un temei, că nu vrea să „rupă opoziția”! Iar aici avem două variante de interpretare. Fie își dorește și voturile celor din PNL fie consideră că opoziția este formată doar din USR și MRÎ (deocamdată în faza de proiect). Iar dacă revin la declarațiile lui Cristian Ghinea dar și ale lui Dan Barna, președintele USR, scopul lor fiind „învingerea în alegeri a PNL”, trag concluzia că în noțiunea „opoziție” pentru Dacian Cioloș nu intră PNL! El și ai lui plus USR sunt în opoziție cu PNL astfel că PSD și ALDE pot sta liniștite! Dacian Cioloș nu le dorește membrii, nu îi canibalizează politic.

Dacă mai apar „cioloșiști” deranjați de ce am spus le recomand să fie mai calmi. Idiot cum sunt am un vot, am un calculator, scriu pe blog și distribui pe Facebook. Au reușit să blocheze un grup condus de liberali (cei care l-au susținut pe Dacian Cioloș de când președintele Iohannis l-a desemnat ca prim-ministru și i-a obținut nominalizarea în Parlament!), fac mizerii la materialele de campanie ale PNL cu semnalări la Facebook că materialele promoționale sunt contrare politicii Facebook. Se comportă în comentarii la fel ca cei mai înrăiți susținători ai lui Dragnea și compania. Au făcut echipă cu cei din USR pentru discreditarea PNL și a membrilor săi. Toate acestea ne-au lămurit. USR și MRÎ nu vor să fie împreună cu PNL pentru că sunt în competiție cu PNL la toate alegerile care vor veni. Scopul lor declarat este ca împreună să învingă PNL! La prezidențiale, pentru că PNL îl susține pe președintele Klaus Iohannis pentru al doilea mandat, este evident că președintele Iohannis și PNL sunt adversarii lor.

Dacă ar fi cinstiți și ar recunoaște aceste evidențe, ar fi bine. Nu le recunosc, țin oamenii în confuzie. Lumea acuză PNL că nu se unește în opoziție cu USR. Este rezultatul confuziei induse cu intenție și promovate de membrii și susținătorii USR și ai MRÎ. Masca jos, doamnelor și domnilor! Ipocrizia nu poate ține la nesfârșit. Suntem în tabere opuse. Voi ați ales asta. Ne vom trata ca atare. Vorba aia, interesul poartă fesul. A, să vă mai spun o zicere a unui „dinozaur” cum îi calificați voi pe cei din PNL cu foarte multă experiență dar și realizări în politică: în politică nu ai prieteni! Nu suntem prieteni! În mine aveți „un idiot” care nu vă este prieten.

Se'mpute treaba ! Parlamentul European reclamă că Le Pen l-a fraudat cu aproape 5 mil euro

Știm că are un dosar pentru o găinărie tip „parlamentar” (se practică și la Parlamentul României, ai noștri ca brazii tot încearcă să dezincrimineze „fapta” !), știam că PE reclama că a fost fraudat cu 340.000 euro dar știrea de acum este ceva de speriat. Suma se apropie de aproape 5 milioane euro, cercetările făcute la PE scoțând la iveală mai multe miș-mașuri „Le Peniste”.

Agerpres. Parlamentul European estimează la 5 milioane de euro prejudiciul în scandalul presupuselor angajări fictive făcute de Marine Le Pen

Ce soartă pe francezi !

USF-istul Emmanuel Macron (pentru a-l compara cu tipul de „politician” de pe malul Dâmboviței care îi corespunde, de la USR !), pe persoană fizică, vrea să salveze Franța declarând că acceptă sprijin indiferent din ce parte vine, stânga sau dreapta, după ce a declarat cu multă pasiune în declarații că el propune Franței un viitor fără stânga sau dreapta. Incredibil dar adevărat.

Contracandidata Marine Le Pen se dovedește a fi o posibilă infractoare. Din punct de vedere politic, din punctul de vedere al celui care schimbă destine, este deja, acum urmează a fi și din punctul de vedere al justiției europene și franceze. A prăduit din banul public pentru apropiații ei. Și-a cumpărat fidelitatea celorlalți cu banii europenilor.

„Sora” noastră mai mare ne urmează. Ar fi culmea ca pe 7 mai să fie aleasă Le Pen ! Vom avea „modelul” la îndemână pentru a-l promova pe infractorul Liviu Dragnea la funcțiile executive cele mai înalte în România. Bine, avem și rezerva în persoana inculpatului Călin Anton Popescu Tăriceanu !

Dreapta franceză, republicanii lui Fillon, l-a votat pe accesta deși este în colimatorul justiției franceze pentru găinării de același gen cu ale lui Le Pen. Numai că la el beneficiarii au fost soția și copiii. Vom vedea, dacă presa din Pentagon ne va ține la curent, cât se întinde măgăria la Fillon.

Este evident că politicul a ajuns la nivelul cel mai de jos. Să susții infractorii pentru a conduce o țară, pentru a face legile acelei țări, pentru a lua la întrebări Justiția că nu sancționează infractorii ... îți trebuie multă minte.

Să nu mai aud pe vreunul că spune ceva de o diferență între noi și ceilalți din Uniunea Europeană ! Nu este nici o diferență ! Iar un Parchet al UE pentru combaterea corupției este absolut necesar. Le Pen devine cea mai vizibilă candidată dar să nu uităm că mai sunt. România și-a adus și poate își va mai aduce contribuția la susținerea ideii: Adrian Severin, deja condamnat, Mircea Diaconu în cercetări pentru nefăcute cu „consilierii” etc.

Ce vor face francezii ? Îi vor da votul lui Marine Le Pen știind că are aceste acuzații grave ? Acuzații de corupție ! Din moment ce a primit peste 6 milioane de voturi, constat că unii alegători francezi nu se deosebesc cu nimic de alegătorii din România.

Franța este între europenism și izolaționism

Emmanuel Macron și Marine Le Pen sunt câștigătorii primului tur. Cei doi realizează, fiecare în parte, o premieră în politica franceză. Macron elimină partidele mari, cele care au condus Franța din 1958 și până în prezent prin alternanță (republicanii și socialiștii), Le Pen ia cel mai mare scor pe care ultra-naționaliștii francezi îl obțin la alegeri. Cum bine observa o publicație franceză, ultra-naționaliștii sunt în creștere constantă de la înființarea Frontului Național. Iar asta spune că a avut condițiile necesare pentru a crește.

RFI oferă destule amănunte cu privire la acest prim tur al prezidențialelor. Inclusiv o revistă a presei. Cu poziții diferite după cum simte fiecare. O să ajung și la unele poziții exprimate în presă.

RFI prezintă și pe cei doi candidați în sinteze scurte ale programelor politice.

Emmanuel Macron este văzut ca un social-liberal. Iar asta este interesant. Centrist, mai degrabă un centru stânga, a detronat atât pe socialiști cât și pe conservatori. I-a scos din preferințele electoratului la aceste prezidențiale. O publicație consideră că Fillon a pierdut ca persoană și nu conservatorii. El, Fillon este problema conservatorilor ! Macron a afirmat în discursul de la finalul zilei că „în mod clar întoarcem o pagină a vieții  politice franceze”. Și-a atins scopul de a scoate, cel puțin la alegerile prezidențiale, partidele mari din schema succesului politic. Vor urma parlamentarele unde situația nu mai este aceeași. Din „petice politice”, de va ajunge președinte, va trebui să încropească o majoritate parlamentară pentru a avea guvernul lui. En Marche !, partidul pe care l-a creat, are o dezvoltare frumoasă. Cu cine se va alia pentru majoritatea parlamentară ?

Macron s-a avut bine și cu Sarkozy (conservatorii), s-a avut bine și cu socialiștii lui Hollande (care de altfel l-a susținut în campanie). Nu degeaba la noi se afirmă (nu fără temei), că Macron este un fel de Nicușor Dan. Cu diferența că Macron a ajuns deja „sus”.

Macron a promis mai mult europenism. Cineva a observat că Macron este omul programelor politice, mai apropiat de stilul ordonat al germanilor decât de stilul abramburit al „sudiștilor”.

RFI a făcut o sinteză a programului lui Macron.

Macron vrea să întărească procedurile antidumping, ‘pentru a lupta contra concurenţei neloiale a unor ţări precum China ori India’. Cere şi o bază de drepturi sociale europene, standarde minime în materie de sănătate, şomaj, salariu minim. Candidatul En Marche ! pledează şi pentru introducerea unui control al investiţiilor străine, pentru a proteja sectoarele strategice.

Se va bate contra abuzurilor ce pot apărea în ceea ce priveşte munca detaşată: ‘trebuie să limităm la un an perioada autorizată pentru un muncitor detaşat în Franţa. Totodată, trebuie redefinite regulile de detaşare la nivel european, pentru a pune un sfârşit formelor concurenţei sociale neloiale’. Emmanuel Macron vrea ca salariaţii să nu mai plătească ei cotizaţia de şomaj ci să existe o asigurare de şomaj universală. Totodată, pledează pentru exonerarea de la plata cotizaţiilor sociale pentru orele lucrate suplimentar .

O scădere a impozitului pe societăţi de la 33,3% la 25%. Pe de altă parte, candidatul de centru a luat în calcul desfiinţarea a 120.000 de posturi de funcţionari în următorii 5 ani. Tot el s-a gândit la renovarea a 1 milion de locuinţe prost izolate, până la fínele manadatului. Iar cei care vor dori să cumpere o maşină nouă, mai puţin poluantă, vor fi ajutaţi cu o primă de o mie de euro, promite Macron. Ïn domeniul securităţii şi apărării, promite construcţia a 15.000 de noi locuri în închisori, recrutarea a 10.000 de noi poliţişti şi jandarmi. Tot el pledează pentru crearea unui buget european, crearea unui corp de 5.000 de vameşi  europeni.

Ïn ceea ce priveşte funcţionarea instituţiilor, Emmanuel Macron vrea să interzică aleşilor şi guvernanţilor să angajeze un membru al familiei. De asemenea, ca aceştia să cumuleze peste trei mandate succesive. Pentru parlamentari, doreşte ca aceştia să nu mai beneficieze de regimul special al pensiilor.  

O lectură în fugă ne arată o struțo-cămilă politică. Socialism, liberalism, populism, conservatorism, naționalism. Toate însă acoperite de apartenența la Uniunea Europeană. Mai mult, prin câteva elemente fundamentale, Emmanuel Macron vrea mai multă integrare europeană. Crearea unui buget european obligă la o politică fiscală europeană. O disciplină financiară europeană. O guvernare europeană. Și pentru a fi și mai european decât toți ceilalți, propune crearea unui corp de 5.000 de vameși europeni ! Citind ieri un chestionar pentru Macron și Le Pen, publicat în Le Figaro, am observat că Macron este favorabil întăririi FRONTEX (Le Pen este împotrivă !), astfel că se obține o idee. Punctele de trecere ale frontierelor naționale vor avea un vameș „european” care va apăra interesele UE. Cumva, vameșul „european” va fi „șeful” punctului de trecere al frontierei. Să nu uităm că taxele vamale sunt surse de venit ale UE ! Numai că în punctele de trecere ale frontierei lucrează mai multe instituții naționale, nu doar fiscul. Toate au obligația de protecție a spațiului Uniunii Europene, de asigurare a securității celorlalte state europene la frontiera statului care organizează punctul de trecere, fără nici un fel de excepție. Vameșul verifică și dă acceptul pentru mărfuri și bunuri, polițistul de frontieră pentru persoane, mijloace de transport și unele bunuri care fac obiectul monopolului de stat, agenții veterinari și fitosanitari protejează spațiul UE odată cu protecția spațiului național împotriva speciilor invazive sau unor „boli” specifice plantelor și animalelor etc. Să fie acesta primul pas către trecerea acestui personal în subordinea Comisiei Europene ? Europa federală ?

Marine Le Pen are un program de șoc. Izolaționism pur și dur.

Dacă va fi aleasă preşedinte, Marine Le Pen vrea să scoată Franţa din Uniunea Europeană. Candidata Frontului Naţional vrea să discute la Bruxelles lansarea negocierilor privind o revenire monetară, legislativă, bugetară şi teritorială a Franţei. La finalul negocierilor, promite organizarea unui referendum asupra ieşirii din Uniunea Europeană.  In caz de eşec, candidata de extremă dreaptă asigură că va părăsi postul de preşedinte.

Marine Le Pen doreşte şi ieşirea din zona euro şi să "găsirea a unei monede naţionale adaptate economiei Franţei". În ianuarie, eurodeputata propunea adoptarea unei "monede naţionale" pentru francezi şi o "monedă comună" pentru a înlocui euro, pentru marile societăţi.

Marine Le Pen vrea reducerea acestui număr la cel mult 10.000 de migranţi anual. Candidata Frontului Naţional doreşte suprimarea ajutorul medical de stat pentru străini.

În domeniul economic, candidatul de extermă dreaptă propune o scădere a cotizaţiilor sociale, taxarea celor care angajează străini, defiscalizarea orelor suplimentare. In materie de securitate, Marine Le Pen vrea expulzarea tuturor străinilor care se află pe celebra fişă S, a criminalilor şi infractorilor straini. Mai promite înăsprirea politicii penale şi crearea a 40.000 de noi locuri în închisori, în cei cinci ani de mandat.

Spuneam mai sus despre chestionarul din Le Figaro. Cine va ajunge la el va observa că Marine Le Pen se află de aceeași parte cu Emmanuel Macron la unele probleme. Bine, Le Pen este mai darnică cu crearea de noi locuri în închisori. Macron promite 15.000 iar Le Pen promite 40.000.

Diferența majoră între cei doi este obiectivul mandatului. Marine Le Pen se concentrează pe ieșirea Franței din Uniunea Europeană. Macron se concentrează pe problemele Franței din punct de vedere economic și participarea la programele Uniunii Europene. Leagă economia Franței mai mult de programele economice ale Uniunii Europene.

Pe o hartă a alegerilor, Macron a câștigat în comunitățile evoluate iar Le Pen în comunitățile rurale, mai puțin evoluate. Ca o caracteristică generală. Nu degeaba Liberation face remarca „dacă lupta politică se transformă într-o confruntare popor-elite, cine mai poate prezice rezultatul ?”.

Totuși există o particularitate, observată de cei de la Le Monde „stânga social-democrată a pierdut votul în favoarea stângii radicale și a social-liberalilor”. De aceea a ajuns Jean-Luc Mélenchon la aproape 20% din opțiunile de vot ale stângii iar Benoît Hamon, candidatul social-democraților francezi la aproape 7%. Emanuel Macron are acum susținerea social-democraților francezi care se vor reuni, o are și pe a republicanilor lui Fillon plus proprii alegători care, evident, în turul 2 se vor înmulți (ca ciupercile după ploaie, doar se știe unde va fi „osul de ros” !).

Hai să nu închei fără o altă observație.

Le Monde face o afirmație la care voi adăuga și eu ceva. Așa vor mușchii mei.

Într-un scrutin marcat de prezența unui mare număr de candidați eurosceptici, dacă nu chiar eurofobi, constatăm că în frunte a ajuns cel care s-a declarat cel mai pro-european.

În turul 2 al prezidențialelor fraceze, Vladimir Putin o va avea doar pe „prietena” Marine Le Pen. Binevoitorul Francois Fillon a pierdut. Pe mâna lui, pe mâna proiectului lui de a recunoaște Rusiei cuceririle teritoriale, dar a pierdut. Macron nu va fi un susținător al manevrelor lui Putin în Europa ! Nu va accepta, ca republicanul Sarkozy, să înarmeze Rusia împotriva statelor membre ale UE și NATO. Sper !

Socialistul pro-rus Rumen Radev este noul Președinte al Bulgariei.

Este evident că vor urma unele poziționări de politică externă în Bulgaria și în domeniul apărării. Depinde ce prerogative are Președintele în Bulgaria.

Boiko Borisov, prim-ministrul Bulgariei și-a înaintat demisia.

Va fi interesant de urmărit ce se va întâmpla.

Ce vom avea la sud ? Un prieten sau doar un „coleg” în UE și NATO ? Ce va face Bulgaria cu oportunitățile de securitate prognozate în urma summit-ului de la Varșovia ? Va mai accepta Bulgaria forțe militare americane pe teritoriul ei pentru întărirea flancului sud-estic al NATO ?

Boiko Borisov a avut o atitudine descurajantă pentru România în privința întăririi flacului NATO unde suntem împreună. Cu noul Președinte al Bulgariei, declarat clar în favoarea Rusiei și a relațiilor cu Rusia, cu viitorul prim-ministru pe care Rumen Radev îl va desemna (după alegeri parlamentare anticipate !), se pare că vecinul de la sud nu va mai fi așa de sigur. Să sperăm că Bulgaria nu va părăsi UE și NATO ! Evident, va fi o voce pro-rusă ca și până acum, ceva mai accentuată, se va alătura foarte deschis și apăsat curentelor politice care vor să recunoască raptul Crimeei dar și alte acțiuni ale Rusiei în zona Mării Negre. Zic, nu dau cu parul.

În curând vom afla. Trebuie să știm precis ce vecin avem la sud. La sud-vest avem Serbia care este, la rândul ei pro-rusă, care face aplicații în Serbia cu forțele armate ale Rusie, care are relații cu Rusia care nu o califică pentru aderarea la UE. Ungaria este orientată către vest. Cu unele excese, are direcția vest. Mai avem problema care se va tranșa în această noapte, rezultatul alegerilor din R. Moldova. Pe undeva, ziua asta este nasoală.

Alegerile din R. Moldova. Sub semnul incertitudinii chiar în al doilea tur de scrutin.

După ce m-am plimbat pe la agențiile de presă, după ce m-am uitat la presa din R. Moldova, mai ales cu această imagine în față, după ce am văzut ce spun unii și alții, am ajuns la concluzia că acest pro-rus Igor Dodon este mai aproape de victorie decât contra-candidata Maia Sandu.

Dacă la turul II va fi aceeași prezență la vot, Dodon va avea de partea lui majoritatea voturilor celor care au votat cu Ciubașenco. Până la urmă, Dodon este o altă față a doleanțelor, a intereselor celor care îl susțin pe Usatâi și Ciubașenco (fugit la Moscova). Cifrele din dreptul lor sunt lămuritoare. Indiferent cât ar sta în spatele lui Maia Sandu Ghimpu și Leancă, ei sunt mici și au și o imagine publică slabă așa că nu aduc cine știe ce zestre la portofoliul lui Sandu. Ceilalți din dreapta nu știi unde își pot trimite alegătorii. Eu înclin să cred că tot spre Dodon.

Unii prieteni vorbesc de speranță. Este bună și ea la ceva, dar nu îți dă rezultate. Pentru mine, speranța ca R. Moldova să urmeze cursul pro-european, să urmeze cursul apropierii de România nu există. Am citit ce au spus unii moldoveni aflați în străinătate. Au pașapoarte românești, gata cu românismul lor, cu europenismul lor. Nu merg la vot. Alții aleg să voteze după cum sunt locurile de muncă pe piața din Moldova. Sunt la ruși, votează cu Dodon, sunt la vest, probabil votează cu Maia Sandu. Cei fermi nu sunt foarte mulți. Am citit că au votat în străinătate câteva zeci de mii în condițiile în care autoritățile moldovene spun că emigrația cuprinde câteva sute de mii de moldoveni !

Peste 50% din populația cu drept de vot din R. Moldova a asistat la scrutin stând deoparte, ca la un spectacol. Le este indiferent către ce zonă a lumii se îndreaptă R. Moldova. Poate fi către est, alături de Rusia, poate fi către vest, alături de România sau către vest dar fără România. Către vest dar fără România am dedus că ar fi una dintre opțiunile comentatorilor de pe site-urile moldovene. Opțiuni spuse cu pasiune și dispreț. Fie și așa. Vorba aia, foaie verde lobodă, gura lumii slobodă.

Federalistul și rusofonul Dodon a enunțat și linia viitoarelor relații cu România dacă va ajunge Președintele R. Moldova: frate, frate, dar brânza este pe bani !

Da „frate”, dar „brânza” de la tine, din R. Moldova, este tare scumpă ! Care mai este rostul fondurilor europene alocate și cheltuite de R. Moldova din moment ce moldovenii îl aleg pe Dodon ca să denunțe Acordul cu UE ? Care mai este rostul ajutoarelor financiare nerambursabile acordate de România guvernului R. Moldova dacă Dodon ne spune că „brânza este pe bani” ? Care brânză ? Ce rost mai au eforturile de sprijinire ale economiei moldovene din moment ce moldovenii votează cu Dodon care le promite Uniunea Vamală rusească ? Nu sunt bani aruncați pe apa sâmbetei ? Ba da.

Iar niște politicieni și niște ONG-iști fără minte au făcut tot ce au putut să incite spiritele în Moldova în dauna orientării R. Moldova către vest. Unioniștii din R. Moldova sunt ca o sectă. Puțini și gălăgioși. Nu au putere. Și apoi, ca să fiu eu sincer, înclin să nu îi cred. Nu dragostea de România îi mână pe majoritatea de la spate ci oferta economică a României și a Uniunii Europene. Iar asta este altă poveste. Unii sunt „frați” doar cu pașaportul.

Situația acestor alegeri ar cam trebui să urgenteze un alt plan pentru România și UE cu privire la R. Moldova. Ci Dodon ajuns Președinte, cu forțele conduse de Dodon în Parlament, programele europene ar cam trebui stopate. La fel ca și programele României pentru R. Moldova. Unele reglementări care au sprijinit cetățenii moldoveni să aibă o circulație mai ușoară în spațiul european este normal să sufere modificări. Din moment ce Dodon a anunțat că va denunța Acordul cu UE, este evident că toate celelalte acorduri și înțelegeri conexe vor pica. R. Moldova va urma să fie tratată ca un stat terț, la fel ca Rusia și Belarus. Nu mai spun de alte probleme legate de securitatea zonei de sud-est. Sunt multe lucruri care se complică și care vor complica o relație care la un moment dat mergea către o mai mare integrare în spațiul european.

Eu am ajuns la o concluzie. Cei din R. Moldova care vor cu UE sunt mult mai puțini decât s-a sperat. Majoritarii sunt cu Rusia, inclusiv cei care nu s-au prezentat la vot. De fapt, indiferența lor (la fel ca idioții de la noi care chipurile nu vor să facă politică !) este favorabilă revenirii R. Moldova în sfera de influență rusă. Iar pentru o astfel de poziție noi trebuie să ne pregătim din timp. Nu pot accepta ideea ca România să pompeze ajutoare de orice natură în R. Moldova iar moldovenii să joace cartea rușilor ! Este absurd !

O nouă urmărire penală pentru Udrea ? Ce spune Băsescu ?

Agerpres. Șefa DNA, Laura Codruța Kovesi a solicitat sesizarea Camerei Deputaților pentru formularea cererii de începere a urmăririi penale împotriva deputatului Elena Udrea, la data faptelor ministrul al turismuluui, pentru infracțiuni legate de instigare la luare de mită privind campania din 2009, a lui Băsescu.

Procurorul șef al DNA a transmis procurorului general al PÎCCJ referatul cauzei, în vederea sesizării Camerei Deputaților pentru formularea cererii de efectuare a urmăririi penale față de Elena Gabriela Udrea, deputat în Parlamentul României, la data faptelor ministru al Turismului, pentru două infracțiuni de instigare la luare de mită, care ar fi fost săvârșite în exercitarea funcției ministeriale. Cauza are ca obiect fapte prin care, pe parcursul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din anul 2009, au fost colectate sume de bani provenite din infracțiuni, care au fost folosite ulterior pentru plata unor servicii prestate în campania electorală - se spune în comunicatul DNA.

Se pare că procurorii chiar nu au stat degeaba la dosarele blondei de la Cotroceni. Cercetată pentru cinci infracțiuni de spălare de bani s-a ajuns, cum-necum, la instigarea asta comisă din înălțimea funcției de ministru pentru care procurorii trebuie să ceară voie deputaților.

Vor da deputații voie procurorilor să o cerceteze și să o acuze de instigare la luare de mită sau nu ?

Modelul patentat de acest Parlament este „Nu”. Dar va fi relativ. Nu peste mult timp, vor avea loc alegerile parlamentare iar blonda nu are șanse să fie realeasă. Ca șansa să fie completă, ar fi să fie realeasă deputat iar PSD și ALDE să revină la putere în Parlament ! Atunci da, este posibil ca procurorii să își pună pofta'n cui pentru o nouă perioadă de timp când ar dori să cerceteze pe Udrea și nu numai. Ba, într-o finalitate de putere în Parlament a PSD și ALDE, va continua protejarea lui Varujan Vosganian, a lui Tăriceanu, a lui Ponta, a lui Dragnea, a altora.

Scopul multor PSD-iști și ALDE-iști la aceste alegeri, chiar scop de grup politic, este protejarea membrilor de vază de agresiunea Justiției ! Ce naiba ! Doar nu fac politică degeaba, pe ochi frumoși !

„Virusul Băsescu” face ravagii ! Pe ce pune mâna se duce de râpă. Pe cine aduce lângă el, îl așteaptă pușcăria. Caz clar de catastrofă socială.

Urmărirea penală a lui Corlățan o premieră ! Drepturile cetățenilor români devin primordiale.

DNA a întocmit referatul cauzei și l-a transmis procurorului general al PÎÎCJ pentru sesizarea Senatului României în vederea începerii urmăririi penale a senatorului Titus Corlățean „în legătură cu săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu cu obținere de foloase necuvenite pentru altul și împiedicarea exercitării drepturilor electorale”.

Agerpres (aici).

Procurorul general al României, Augustin Lazăr, a solicitat, luni, Senatului, „să formuleze cererea de efectuare a urmăririi penale față de Titus Corlățean, fost ministru de Externe, în dosarul votului din diaspora”. Agerpres (aici).

Ca să fiu sincer, nu credeam că se va ajunge aici. Dosarul privind votul în diaspora are aproape 2 ani ! Apoi, nu credeam că procurorii vor aduna probe care să justifice introducerea în dosar ca făptuitor a ministrului de externe, Titus Corlățean. Mai ales că după primul tur, Corlățean și-a dat demisia. Ei bine, primul tur a fost cel care a dat suficiente probe că ministrul a „jucat politic” nepermis față de cetățenii români care au dorit să își exercite un drept de vot, un drept fundamental, constituțional, legal.

Procurorii detaliază suficient de clar:

„În contextul organizării alegerilor prezidențiale din anul 2014, în calitate de ministru al Afacerilor Externe, Titus Corlățean, prin încălcarea procedurilor legale și prin acte de dispoziție, a organizat discreționar secțiile de votare din străinătate, obținând astfel un folos necuvenit pentru candidatul propus și susținut de partidul din care făcea și el parte”.

„Prin urmare, limitarea accesului la secțiile de votare în străinătate a avut drept consecință creșterea procentajului total de voturi favorabile obținute de același candidat, în condițiile în care comportamentul electoral al cetățenilor români din străinătate, în mare parte, era defavorabil candidatului respectiv. Pe de altă parte, dreptul de vot cetățenilor români care locuiesc în străinătate a fost vătămat. Vătămarea s-a realizat atât prin împiedicarea exercitării acestui drept, cât și prin îngreunarea foarte serioasă a exercitării acestui drept, care a determinat pe mulți dintre titularii dreptului la vot să renunțe la exercitarea acestuia”.

„Sintetic, această îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu s-a concretizat îndeosebi în: 

nesocotirea unora dintre propunerile misiunilor diplomatice de organizare a unor secții de votare în localități în care s-ar fi putut asigura exercitarea dreptului la vot de către un număr superior de persoane; 

organizarea, fără vreo documentare ori justificare, de secții de votare în localități care nu au fost propuse de către misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României”.

Se vede clar că ministerul de externe a devenit parte a modelului de fraudare a alegerilor conceput la PSD. Înlăturarea voturilor defavorabile candidaților PSD s-a obținut nu doar prin campania electorală de denigrare a contra-candidatului - aici Gabriela Vrânceanu Firea a fost „vioara'ntâi” -, nu doar prin înlocuirea voturilor defavorabile în secțiile de votare, la numărare - pentru această acțiune a fost condamnat Liviu Dragnea și cei care i-au ascultat dispozițiile și au acționat în mod direct -, ci și prin împiedicarea votanților nefavorabili lui Victor Viorel Ponta să își exercite votul. Nu știm decomdată dacă nu s-a procedat și la alte manevre ilegale (cum ar fi înlocuirea voturilor !), vedem doar cum sub conducerea lui Titus Corlățean a fost organizată fraudarea alegerilor prin împiedicarea cetățenilor români să își exercite dreptul de vot la reprezentanțele României din străinătate.

Procurorii și-au făcut treaba bine din moment ce pot face afirmații ca cele de mai sus. Este evident că personalul reprezentanțelor consulare ale României au spus ce aveau pe suflet, au dat declarații și probabil că au prezentat și documentele care le confirmă declarațiile. Dacă îmi amintesc bine, unele consulate ale României au prezentat și presei propunerile făcute de ei pentru eficientizarea desfășurării votului cetățenilor români din Italia și Spania. Au existat, parcă, propuneri ale unor administrații locale din Italia și Spania care ofereau spații pentru organizarea de secții de votare în zonele cu românii aflați la muncă în acele state.

Din referatul procurorilor se poate înțelege că nu doar Corlățean este incriminat, că mai sunt persoane din ministerul de externe care urmează să fie parte în acest dosar.

PSD-ul ăsta distruge totul în cale. În urma fraudelor comise sub conducerea lui Dragnea oameni de bună credință, probabil, s-au ales cu dosare penale și în final cu condamnări, și-au pierdut locurile de muncă, și-au nenorocit carierele. Tot Dragnea este cel care a impus, probabil, lui Corlățean modul de acțiune. Este vina lui Corlățean că a aplicat „indicațiile prețioase” ale partidului. În urma acestui dosar va urma să vedem „praful care se alege” de carierele unor oameni care lucrează (încă) în MAE. Fie de la minister, fie din structurile de reprezentare în străinătate. Condamnări și cariere distruse pentru a satisface dorința de putere a ciumei roșii, PSD.

Păcat de Colățean și cei din MAE. Am o strângere de inimă însă legea este lege. Pentru toți.

Va face Senatul cererea pentru începerea urmăririi penale a lui Corlățean ? Cu Tăriceanu în frunte și cu majoritatea asigurată de alianța PSD-ALDE-UNPR plus voturile pentru ale băsescienilor, nu exclud ca Senatul să nu fie de acord. Vosganian este precedentul. Mai sunt parcă niște senatori ai UDMR.

Bănuiesc că Băsescu va fi de acord, de această dată, cu „dușmanii” lui, Ponta și Tăriceanu. Dacă procurorii au reușit să intre atât de bine în sistemul MAE, în țară și străinătate, nu este exclus ca aceeași procurori să vadă și alte minuni care să îl aibă undeva, în fundal, pe Băsescu. Minunea de la Paris a lui Baconschi este pe undeva pe aproape de o fraudă electorală. Votau ăia cu o viteză mai ceva ca a rachetelor.

Să recapitulăm. Fără povești ... nemuritoare.

Azi este vineri. Duminică alegem. Încă nu sunt clare opțiunile de vot. Pentru toți cei care au pretenția că sunt cetățeni ! Accentuez termenul „cetățeni”. Observ că unora le este rușine de acest termen care definește toate persoanele care aparțin statului român. Nu am treabă cu ei. Îi voi trata cu indiferență.

Pentru că sunt, de felul meu, un individ mai tipicar, voi face unele observații legate de acest termen-noțiune.

DEX ne spune : „CETĂȚEÁN, -Ă, cetățeni, -e, s. m. și f. Persoană aparținând unui stat, care se bucură de drepturi civile și politice și care are anumite obligații față de acel stat”.

Avem de ales între două sisteme politice de administrare a țării. Un sistem cunoscut, frate bun cu cel comunist din care am ieșit în 1989, sistemul socialist român promovat de PSD și candidatul Victor Ponta și un sistem mai puțin cunoscut (de aceea mai greu de înțeles), un sistem al valorilor statelor din vestul Europei, așa-numitul sistem al democrației europene promovat de ACL și candidatul Klaus Iohannis. Este practicat și de socialiștii europeni, însă nu este agreat de socialiștii români.

Atrag atenția asupra faptului că am avut guvernări sub conducerea lui Traian Băsescu care nu au fost democratice ! Nu au diferit cu nimic de sistemul socialist român promovat de PSD azi. Au fost unele nuanțe care însă nu au rămas, nu s-au definit în forme de administrare guvernamentală. Imediat ce PSD a preluat puterea, au fost „personalizate” de Victor Ponta astfel că prin Victor Ponta și PSD (plus aliații), vom avea o continuare a „sistemului băsescian”.

Ca cetățeni avem drepturi. Să fim beneficiarii unui sistem de ordine publică asigurat de poliție, jandarmerie, procuratură și în final de instanțele de judecată. Să fim beneficiarii unui sistem de apărare și securitate națională. Să fim beneficiarii unui sistem de educație (gratuită sau plătită). Să fin beneficiarii unui sistem de sănătate (gratuit sau plătit). Să fim beneficiarii sistemelor de transport - rutiere, feroviare, navale, aeriene, informatice, monetare etc. Ca să beneficiem de aceste drepturi avem obligația de a alege cum vor fi ele administrate. De aceea sunt alegeri locale, parlamentare și prezidențiale.

Refuzul de a participa la vot, anularea votului sau vicierea votului sunt acțiuni anti-cetățenești. Indiferent de motivul acțiunii. Indiferent de așa-zisele valori promovate de unii sau de alții. Sunt acțiuni anti-sociale. Ostile celor care doresc să își îndeplinească cinstit obligațiile cetățenești. Din moment ce beneficiezi de facilitățile statului de care aparții ai și obligația de a te exprima cu privire la viața acelui stat, la guvernarea acelui stat, la stabilirea formei de guvernare care urmează a fi practicată o perioadă destul de lungă de timp. Toate acestea în funcție de realitatea exercițiului electoral. Iar realitatea este că avem în față doi candidați. Unul care păstrează sistemul de dinainte de 1989 cu unele mici ajustări băsesciene și unul care ne propune un model deja experimentat și care a dat rezultate la nivelul unei importante comunități locale, sistemul democratic.

Ca să fiu sincer, sunt deranjat de „bruiajul” făcut de cei care se declară, chipurile, monarhiști și își anulează voturile punând mesaje monarhiste pe buletinele de vot. Practic, aceștia îl susțin pe candidatul comuniștilor care au înlăturat monarhia în secolul trecut ! În loc să sprijine ajungerea țării la democrația occidentală (ca să am un reper, nu de alta) ei lucrează pentru păstrarea sistemului socialist ! Nu este exclus ca voturile lor să fie cele care vor înclina balanța către socialism. Culmea este că toți au pretenții că sunt „de dreapta”.

O altă categorie care mă deranjează este a „criniștilor”. Unii dintre ei sunt și „monarhiști”. Și aceștia au același comportament. Lucrează în „beneficiul” socialiștilor.

Văd că țărăniștii sunt îndemnați să își anuleze voturile. Indiferent pentru cine votează ! Cine va beneficia de voturile nule ?!

Așa-zisa dreaptă a lui Băsescu a trecut de partea lui Ponta. Elena Udrea îndeamnă la vot împotriva lui Ponta nu împotriva sistemului de guvernare socialist. Era să spun o zicere dar mă abțin.

Se manifestă cu putere anti-Iohanniștii „liberali”. Halal de ei. La fel ca susținătorii lui Băsescu se cramponează de persoane nu de sistemele puse în discuție. Aduc în discuție numele devenite notorii pe timpul guvernărilor Boc. Foarte bine. Uită însă numele, notorii la timpul lor, din guvernarea Năstase sau chiar din guvernarea Ponta (contemporană !). Vorbesc de Roberta Anastase însă îi uită pe Zgonea și pe Tăriceanu. Vorbesc despre Funeriu și o uită pe Andronescu, vorbesc de Blaga și îl uită pe Stroe, Gabriel Oprea, Ioan Rus etc. Dacă simplific, fără să greșesc, îi pot numi „pontiști”. Campania lor, virulentă de cele mai multe ori, a dus la pierderea de către PNL a unor susținători. În favoarea cui ? Evident că în favoarea lui Victor Ponta și a sistemului socialist de guvernare.

Dacă va fi să iasă Ponta Președinte al României știu cui am a mulțumi. I-am înșirat mai sus, la general.

Ar fi bine ca cei care votează să știe că nu alegem doar oameni, alegem și sistemele care stau în spatele lor. Cârcotașilor le spun direct: cei din PDL care au ales să facă parte din PNL le acord credit că susțin sistemul democratic. Cei care au plecat din PNL au ales sistemul socialist.

Alegerile din turul doi, o șansă a unui nou început.

De la bun început simt nevoia să fac niște comentarii și să mă poziționez cu privire la aceste alegeri însă în mod special cu privire la PNL.

Avem o realitate. Doi candidați reprezentând două curente politice adverse. Victor Ponta reprezintă așa-numita social-democrație românească iar Klaus Iohannis reprezintă liberalismul de centru dreapta.

Vorbim despre două culturi politice. Două culturi care în aceste zile se înfruntă urmând a câștiga una dintre ele. Sau amândouă ? Posibil amândouă, pentru că avem mișcări pe scena politică care mă îndeamnă să judec că se aleg apele. În mod sigur însă scena politică se va limpezi.

Pe de o parte asistăm la o curățire a mediului politic populat de dreapta românească. În același timp, asistăm la o îmbogățire a mediului politic populat de stânga românească. Mulți politicieni care au jucat „pe dreapta” până acum au trecut la stânga. Sunt și politicieni care au părăsit stânga pentru a se alătura dreptei, mai puțini decât ceilalți.

Fuziunea dintre PNL și PDL, PDL fuzionând în prealabil cu IRL-ul lui Chiliman și PFC-ul lui Mihai Răzvan Ungureanu, a forțat coagularea dreptei românești și a provocat stânga să se unească.

Pericolul pentru PSD al unei drepte puternice a determinat forțarea de către PSD a clarificării scenei politice pe stânga. Cu promisiuni, cu demnități și funcții publice oferite ca sinecuri, PSD a atras alături formațiuni politice și personalități politice care, ani la rând, au declarat și au acționat (?!) pe dreapta. Nu trebuie să ne surprindă faptul că alături de PSD s-a dus Călin Popescu Tăriceanu și un grup numeros de foști liberali. Aveau antecedente iar acum au stimulente. Participarea la guvernare fără a mai judeca felul guvernării. Titlurile și onorurile să curgă. Interesul poartă fesul.

După primul tur s-au repezit în curtea PSD oportuniștii. Ar fi bine să îi ținem minte pentru că în cazul în care va câștiga Klaus Iohannis îi vom vedea la poarta PNL cu declarații de dragoste pentru o sinecură publică. Nenăscutul/avortatul PLR condus de Tăriceanu, UNPR condus de Gabriel Oprea, PC condus de Dan Voiculescu (Daniel Constantin este doar marioneta), PRM-ul lui Vadim, UDMR-ul lui Hunor bașca prin intermediul UNPR rromii lui Cioabă.

Victor Ponta și-a negociat susținerea. Lui Tăriceanu i-a promis demnitatea de prim-ministru și intrarea în guvern a PLR (probabil după ce Justiția îi va permite apariția), lui Meleșcanu i-a promis funcția de consilier la Cotroceni pe probleme de securitate națională, UNPR-PC și UDMR sunt, deja, la guvernare iar Hunor este convins că Ponta este singurul care înțelege doleanțele UDMR privind autonomia pe criterii etnice (Iohannis nu o agrează !). Lui Vadim se pare că i-a promis și este în curs de realizare o pomană imobiliară. Nu le știu eu pe toate.

Klaus Iohannis, enervant pentru mulți jurnaliști (!), nu vrea să negocieze susținerea pentru turul II. Sunt de acord cu această poziție.

Este o diferență de abordare, o diferență între concepte. Victor Ponta acceptă ca deciziile să fie luate de „șefii de triburi”, pe când Iohannis duce decizia la persoană. PSD consideră că Președintele este al partidelor care îl susțin și îl aleg iar Iohannis vine și spune că Președintele este al cetățenilor care îl aleg. Nu exclud de aici susținerea pe care o are din partea partidelor politice. PNL și PDL l-au desemnat candidatul lor cu majoritate de voturi. Este candidatul partidelor însă ele sunt doar instrumentele politice cu care Iohannis în calitate de candidat și mai târziu de Președinte lucrează și va lucra pentru realizarea obiectivelor pe care s-a angajat să le realizeze. Decizia însă este a cetățenilor. Vor un viitor pe durata unui mandat prezidențial în care ei să fie centrul preocupărilor Președintelui sau vor un viitor în care partidele care au impus alegerea președintelui să dicteze viața publică ?! Este o responsabilizare a cetățenilor. Iohannis pune cetățenii în fața propriilor decizii. De fapt, este o poziție politică liberală în adevăratul sens al cuvântului.

Turul II este un moment al responsabilității individului. Și pentru cei care merg la vot și pentru cei care stau acasă. Cei care stau acasă, sunt de acord cu câștigătorul, oricare ar fi el. Cei care merg la vot decid ce vor. Cei care merg la vot și provoacă anularea votului o fac împotriva unuia dintre candidați sau împotriva ordinii publice. Ei aleg de fapt pe câștigător. Dacă însă sunt dintre cei care se declară „de dreapta” ei își dau votul pentru Victor Ponta, pentru că voturile vor nu vor mai fi pentru politicianul de dreapta ci împotriva lui.

Deși am resentimente, mă stăpânesc. Cei din conducerea PDL nu îmi plac. Au fost în prim-planul deciziilor și acțiunilor iresponsabile ale cuplului Băsescu-Boc. În ultima perioadă am început să am resentimente și față de mulți liberali. Am asistat, surprins, la cel puțin două trădări majore. La europarlamantare, PNL a fost trădat grosolan de cei din fruntea lui. Tăriceanu, Ghișe și mulți alții care au primit funcții și demnități publice datorită apartenenței la PNL au acționat împotriva PNL pentru a răsturna pe Crin Antonescu de la conducere, pentru a-l îndepărta de candidatura la prezidențiale. Au reușit. PNL a luat sub pragul care îi permitea să devină principalul partid de opoziție care să coaguleze fără mari compromisuri dreapta românească. A doua trădare grosolană s-a manifestat în turul I al prezidențialelor. Sursele vorbesc despre lideri ai PNL care au participat la ședințe oculte în biroul lui Tăriceanu, sursele vorbesc despre inactivitatea unor lideri ai PNL în colegiile lor senatoriale sau de deputat (unii nici nu puteau stimula pe cineva pentru că nu erau oameni ai locului, nu îi cunoșteau pe alegători, ajungând deputați sau senatori pentru că așa a vrut conducerea partidului în 2012 !). Hârtia cu rezultatele alegerilor din turul I ne vorbește despre locurile unde au fost obținute rezultate bune și foarte bune însă ele nu sunt ale liderilor de frunte din PNL ! Culmea, ele sunt, în multe cazuri, în acele zone unde PDL a fost și este puternic ! Sursele ne spun că Vasile Blaga (șeful de campanie la prezidențiale al ACL) este supărat pe unii liberali care sunt suspect de inactivi și a cerut celor din PDL să acționeze singuri dacă cei din PNL nu vor să facă campanie ! Ei bine, simt că mă cuprinde furia. Cine sunt liberalii ăia ? Ce mai caută în PNL ?

Sunt liberali care vor să împiedice (chiar dacă nu au cum !) finalizarea fuziunii dintre PNL și PDL. Iar dacă totuși se realizează, vor ca cele două partide să se separe. Nu sunt mulți, sunt însă vocali. Au în sprijinul lor pe cei de lângă Tăriceanu care declară că vrea să salveze PNL și liberalismul de contaminarea PDL (?!). Haida-haida !

Tăriceanu se prevalează de fosta lui calitate de președinte al PNL. Să îmi fie cu iertare, dar această calitate au avut-o Teodor Stolojan și Valeriu Stoica când au plecat din PNL și au înființat PLD. Practic, Tăriceanu îi copie plecând din PNL pentru a înființa PLR. Dacă PLR este partid liberal, atunci și PLD și prin fuziunea cu PD, PDL sunt tot partide liberale. Între ce face Tăriceanu acum și ce au făcut Stolojan și Stoica atunci este totuși o diferență. Stolojan și Stoica, împreună cu alții din PD, au dus PDL către PPE, l-au dus la dreapta scenei politice pe când Tăriceanu duce bruma de liberali cu care s-a înconjurat la stânga scenei politice, alături de PSD.

Am mai spus că sunt de acord cu fuziunea, o consider benefică. Tăriceanu îmi confirmă faptul că este absolut necesară pentru a exista o forță politică capabilă să se opună PSD și alianțelor create de acesta. Eu sper ca, în timp, persoanele care azi susțin pe Băsescu și Elena Udrea să vină către PNL pentru a-l întări. Sper, fără nici o reținere, ca și cei care o susțin pe Macovei să vină către PNL. Există posibilitatea ca PNL să devină principala forță politică a țării însă pentru asta trebuie să devină mai puternic prin atragerea și asimilarea tuturor cetățenilor țării care au o gândire de dreapta. Indiferent de unde vin ei. Pentru a avea un viitor, PNL trebuie să atragă tinerii și să îi crească în cultura liberalismului. Acum, PNL este deficitar. Are apucături proaste de pe timpul când era confiscat de unii care îl considerau ca fiind proprietatea lor. PNL trebuie să accepte că este al tuturor membrilor săi, că lucrează pentru toți membrii săi, că apartenența la PNL nu naște doar obligații ci aduce și beneficii. PNL trebuie să revină la o tradiție de acum 100 de ani, când liberalii erau considerați ca fiind o mare familie, preocupați de bunăstarea tuturor membrilor lor, nu mai spun de bunăstarea poporului atunci când dețineau puterea și formau Guvernul.

Acum știm cum arată stânga, văzând pe cei care s-au alăturat lui Ponta. Nu îi știm pe toți. De la Udrea a plecat un senator la UNPR. Așa că nu știm câți PMP-vor trece la stânga. Sursele spun că și Udrea ar cam trece lângă Ponta. Nu este exclus. Din proiectele ei de campanie se deduce ușor că are o gândire mai la stânga ca a lui Ponta. Probabil că PMP, de va alege să se alăture lui Ponta, va fi mai la stânga decât PSD, naționalizările în economie fiind o măsură reală de stânga.

Întrezărim cum va arăta dreapta. Vor mai fi frământări, vor mai fi discuții însă dreapta se va cristaliza și se va uni. Este absurdă lupta între formațiunile de dreapta pentru supremație.

Turul II al alegerilor prezidențiale de anul acesta sunt ca o naștere. Chinuitoare însă împlinită. Avem dreapta, clară, avem stânga, clară, putem alege viitorul. Stânga cu Ponta, dreapta cu Iohannis.

Bătălia prezidențialelor pentru turul I este, deja, terminată.

S-a terminat, de fapt. Avem doi prezumtivi câștigători care sunt mult prea sus pentru a mai putea fi ajunși de ceilalți candidați.

Victor Ponta se învârte în jurul a 40% iar Klaus Iohannis în jurul a 30%.

Ceilalți candidați sunt „căpușe politice”, caută să își formeze o imagine publică cât mai bună pentru viitoare alianțe și aranjamente politice. Unii sunt aventurieri. Pur și simplu.

Îmi place să spun, la fel ca alții care comentează politic, că Victor Ponta nu mai are prea mult spațiu de manevră. Va aduna câteva procente de pe la alegătorii lui Tăriceanu, Meleșcanu, Dan Diaconescu, social-democrații UDMR, alții. Este greu pentru Ponta să adune 50%.

Klaus Iohannis are mai multe șanse să depășească 50%. Semne sunt.

Sunt și „aprecieri” curioase. Ca să nu le spun altfel. O alianță după sau chiar până la turul I între PMP și UNPR ! Pentru ce ? Pentru a contura o a treia forță politică după fuziunea dintre PNL și PDL ? Posibil. Atunci nu este exclus ca Elena Udrea să recomande alegătorilor PMP să voteze cu Victor Ponta. Sursa informației spune că Elena Udrea este cea care face blatul cu Ponta și nu Traian Băsescu !

Presa băsistă este împărțită. Unii au trecut de partea Monicăi Macovei. Alții, încă nu au trecut, pe față, de partea lui Iohannis. Băsescu este părăsit. PMP nu este o formațiune politică de viitor. O eventuală alianță a PMP cu UNPR ar fi cireașa de pe tort.

Intelectualii „lui Băsescu” se împart și ei. În „Dilema Veche”, Andrei Pleșu are un punct de vedere care sintetizează, perfect, dilema intelectualului, militant sau nu, care nu mai vrea socialism:

„Aud, prin preajmă, că trebuie să o sprijinim pe Monica Macovei, în vederea unui viitor succes peste cîţiva ani! Mi se pare, totuşi, că alegerile sînt despre mîine, nu despre deceniul următor. Mi se mai spune că frumos e să votăm, în primul tur, cu dna Macovei şi în al doilea cu Iohannis. Nu prea pricep! Adică, în actul întîi, sîntem Gelu Ruscanu din Jocul ielelor, iar în actul doi trecem pe post de expert contabil? De ce? Spre cîştigul cui? Să înţeleg că facem un fin joc psihologic, de natură să ne pună de acord cu sufleţelul? În primul tur dăm satisfacţie „sublimului“ din noi, iar în al doilea recuperăm „pragmatismul“? Sperăm, astfel, că, la urmă, vom fi şi cu sufletul în Rai şi cu slănina-n pod?”.

Reflecția este valabilă pentru toți cei care, din diferite motive (unele foarte neclare), au intenția de a susține perdanții.

Avem în fața ochilor două sisteme la care ne putem raporta. Sistemul socialist, reprezentat de Ponta și PSD și sistemul liberal-capitalist, reprezentat de Iohannis și Ponta. Sistemul socialisr este cel al redistribuirii sărăciei, sistemul liberal este cel al eliminării sărăciei prin dezvoltare. Cei care vor veni cu argumente că pe timpul socialismului s-a construit mult, că am avut industrie etc. ar trebui să se abțină. Construcțiile care nu duc la dezvoltare, industria care produce pe stoc pentru că nu are piață, pentru că este depășită sunt proprii socialismului. Abia în capitalism ai parte de construcții și industrie care produce și asigură progresul pentru că apare și este încurajată competiția între investitori.

Un exemplu excelent, ca exemplu doar, este master-planul de transport promovat de PSD - Ioan Rus -, care exclude investiția pentru dezvoltare - bucata de autostradă între Pitești și Sibiu pentru finalizarea culoarul IV transeuropean pentru a favoriza „afacerea privată” a PSD cu autostrăzi pentru „recreere”. În loc să asigur transportul producției către piețele europene asigur transportul turiștilor la stațiunile montane. Și Șova, fostul ministru pesedist avea tot o tâmpenie în cap.

Cu cele două sisteme clar conturate, opțiunile pentru candidații aventurieri devin ciudățenii. A da satisfacție „sublimului” din noi, cum spune Pleșu, înseamnă a alege să ne îmbătăm înainte de a ne apuca de o lucrare, oarecare. Înseamnă să acordăm mai multă atenție alegerilor voluptorii în dauna pragmatismului evoluției. În loc să mergem să depunem efort pentru a ne întreține, alegem să stăm pe canapea la televizor și să mâncăm ce găsim în jur. Apoi să ne plângem cruda soartă când resursele pentru bunăstare, adunate cu chiu cu vai, se vor termina. Cei în cauză vor alege socialismul. Pentru că socialismul le asigură ajutorul social pentru sublima inactivitate.

Klaus Iohannis are marea șansă de a stimula absenții de la alte alegeri. Prin comportamentului lui de actor politic. Ieșit din tiparul agreat de presă și de o parte a celorlalți candidați. Doar Meleșcanu (un aventurier inteligent !) se ține aproape de acest stil. Restul candidaților comit excese, unele impardonabile. Victor Ponta și PSD sunt mai aproape de stilul lui Vadim Tudor și al lui Dan Diaconescu. Eu cred că este peste ei, de multe ori, prin conținutul obscen al mesajelor. Diferența de abordare se vede. Nu știm cum este electoratul care nu s-a prezentat la vot până acum. Cum se manifestă el dacă iese pe scena politică ? Ce fel de mesaje apreciază acest electorat ? Înclin să cred că nu mesajele PSD sau ale lui Vadim Tudor sau a altora.

Să gândim pozitiv. Dacă luăm în calcul o prezență la vot de puțin peste 50%, în jur de 25% din acest electorat este atras de mesajele obscene. Asta este. Lipsa de cultură, educația precară, „viitorul” ancorat în ajutoarele sociale guvernamentale (pomeni politice !) a fost și este prezentă în toate alegerile. Cu fiecare an acest segment de electorat devine din ce în ce mai subțire. Restul aparține electoratului cu o educație mai bună. Un 15% - 20% se duce la PSD, PP-DD, alții. Restul se împarte între PNL, PMP, UDMR și independenții. Un avantaj pentru PSD. Dacă însă Iohannis va atrage absenteiștii, atunci toate calculele electorale de până acum devin povești. Eu sper în așa ceva pentru că devine din ce în ce mai evident faptul că Iohannis se comportă diferit, complet diferit față de oricare alt candidat. Față de oricare candidat nu de azi, ci de oricare alt candidat anterior. Noi nu am mai avut un candidat cu astfel de comportament din 1990 încoace !

Bătălia pentru turul I s-a terminat. Vom avea în turul II pe Victor Ponta și pe Klaus Iohannis. De fapt, de acum, Klaus trebuie să se concentreze pe bătălia pentru turul II. De pe acum el trebuie să aibă în fața ochilor, ca adversar, pe Victor Ponta și PSD plus aliații. Trebuie să lucreze pentru a atrage de partea lui inclusiv pe pesediștii și simpatizanții lor care sunt nemulțumiți de cum se prezintă azi PSD, liderii PSD ajunși în conflict cu legea, Victor Ponta însuși. Sunt sigur că în PSD sunt și oameni care au capul pe umeri.

Pentru mine, ca liberal, pentru alții, ca foști pedeliști, este interesant ce se va întâmpla cu Tăriceanu și cei care l-au însoțit în aventura lui politică, pentru pedeliști va fi interesant ce se va întâmpla cu Udrea și pmp-iștii ei. Tăriceanu și Udrea au rupt din partidele lor pentru a-și satisface orgoliile rănite. Tăriceanu joacă murdar, folosind cuvinte jignitoare la adresa foștilor colegi. Numind „intrus” pe Iohannis, insultă liberalii care l-au ales pe acesta. Cei care îl însoțesc, nu sunt departe de el. Ranchiunoși, carieriști, lipsiți de simțul onoarei.Înclin să cred că o parte dintre ei vor vota cu Iohannis. Pe furiș, să nu afle Tăriceanu și Chițoiu. Alții vor merge către Ponta și PSD. Și la PMP se poate întâmpla să fie astfel de alegeri. Unii cu Iohannis în turul II, dacă nu chiar în primul tur, alții cu Ponta, dacă se confirmă posibila alianță a PMP cu UNPR. În fond, și pentru viitorul PLR și pentru PMP adversarul cel mai important este PNL și nu PSD. Nu este exclus ca sprijinind PSD, cei din PLR și PMP să spere la slăbirea PNL (după fuziune) pentru a putea exista. Mare lucru dacă PLR și PMP, posibil cu UNPR, nu vor forma întâi o alianță ca mai apoi să fuzioneze într-un alt partid. Dar asta mai târziu. Acum avem alegeri. În primul tur, unii vor alege acțiunea voluptuoasă, atingerea sublimului, alții vor gândi la viitor, fiind pragmatici. Dacă va câștiga Iohannis, „sublimii” vor avea pretenții alături de pragmatici. Chiar dacă între „sublimi” și o parte a asistaților sociali sunt diferențe de educație, cultură, nivel de instruire, la nivel comportamental sunt de aceeași parte a baricadei.

14 candidaturi depuse, 3 admise, contestații respinse de CCR și termen pe 25 la ICCJ pentru ANI/Iohannis

Până acum. Ieri, BEC a dat o declarație de presă prin care a anunțat că au fost admise 3 candidaturi. Victor Viorel Ponta, Klaus Iohannis și Monica Macovei. Până la 28 septembrie, vor emite decizii și pentru ceilalți candidați. Până acum și-au depus candidaturile 14. PRM este în frunte. Vadim și Funar candidează având același bazin electoral. Naiba știe cum a adunat fiecare în parte numărul de semnături !

Meleșcanu a adunat semnăturile „conspirat”. Au venit unii „tineri” din „societatea civilă” care i-au cerut să candideze. Dacă sunt tinerii din SCDM conduși de Dogaru, atunci are dreptate. Sunt mai tineri decât el. Nu știu câți au ajuns la 70 de ani. Meleșcanu are 73.

Contestațiile depuse la CCR împotriva candidaturilor lui Ponta și Macovei au fost respinse. Vor mai fi judecate în regim de urgență toate celelalte candidaturi. Data de 28 septembrie obligă toate instituțiile statului la celeritate. Maximă.

ICCJ, la solicitarea ANI a stabilit termen pe 25 septembrie pentru recursul înaintat de ANI împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Alba în favoarea lui Klaus Iohannis. Probabil se va da o soluție definitivă pentru a fi clară candidatura lui Iohannis. În legea ANI nu există sancțiune pentru cel ales în demnitatea de Președinte al României ! ANI se grăbește sau este grăbită. Un succes al ANI ar lăsa cale liberă Elenei Udrea, Monicăi Macovei sau lui Tăriceanu.

Trebuie să am încredere în cauza lui Iohannis. Am încredere că judecătorii CA Alba au decis corect, după lege. Hotărârea CA Alba a stat la baza deciziei ACL de a candida cu Iohannis. A dat „undă verde”.

De ce ai renunțat la candidatură Crin Antonescu ?! Nu te-ai gândit și la noi, cei care ți-am acordat încrederea deplină, cei care am așteptat și ne-am angajat să câștigi alegerile prezidențiale ?! Bag seama că tu, într-un acces de orgoliu în sensul „lasă că vă învăț eu minte, v-o fac eu”, ai comis un gest care ne costă pe noi. Ne-ai obligat să mergem „pe altă mână”. Vom merge. Ponta nu trebuie să ajungă Președinte al României. Nu putem lăsa PSD să ia toată puterea în statul român, nu ne putem întoarce la „epoca Iliescu”, la „epoca socialismului înfloritor la orașe și sate”. Vom sta cu inima „ghemuită”, ascunsă undeva în corp până când vom afla hotărârea ICCJ. Dacă nu renunțai, acum eram cu inimile deschise, fără „spaime”. Chiar și spaima de a vota pe Monica Macovei sau Elena Udrea în cazul în care Iohannis va primi interdicție. Ai greșit grav, Crin Antonescu. Mi-ai înșelat speranțele.

Mai sunt 4 zile de „ceață”. Sper să treacă cu bine.

Discursul lui Klaus Iohannis la Tulcea. Îmi place !

Discursul președintelui PNL, copreședinte ACL, domnul Klaus Iohannis, susținut în cadrul întâlnirii cu reprezentanții ACL Tulcea, 12 septembrie 2014

Mulțumesc pentru această frumoasă primire pe care mi-o faceți ! Mulțumesc !

Onorate doamne si domni presedinti, parlamentari, primari,

Stimate colege, stimati colegi,

Bine v-am găsit, astăzi, aici, în Tulcea !

Recunosc, nu sunt pentru prima dată în Tulcea, dar a trecut mult timp de când am fost aici, și nu se pune politic, asta a fost în vremea dinainte să fiu politician. Dar acum dați-mi voie să intru direct într-o temă politică.

În sală sunteți colegi din fostul, vechiul PDL, din fostul PNL, dar astăzi suntem toți o echipă, echipa Alianței Creștin-Liberale ! Noi în această vară am dus la îndeplinire un proiect mare, un proiect politic, fuziunea dreptei. Un mare proiect care, de 25 de ani, a fost discutat, a fost dorit, dar până acum, în special din cauza ambițiilor unor politicieni, nu a fost realizat.

Iată că noi, împreună, am făcut noul mare partid de dreapta. Împreună, și colegii noștri din toată țara, au înțeles că este nevoie de marele partid de dreapta. Noi, cu marele partid de dreapta, în această toamnă, vom câștiga alegerile !

Dar ar fi puțin lucru să înființezi un mare partid de dreapta ca să câștigi o dată alegerile. Este doar prima dată pentru noi ! Fiindcă noi vom câștiga alegerile și în 2016, și în 2019, în 2020 și, dacă este posibil, și în 2024 !

Iar aceste lucruri nu le facem nici pentru Klaus Iohannis, nici pentru Mihai Răzvan Ungureanu, nici pentru alții care sunt politicieni. Aceste lucruri le facem pentru România și pentru români, fiindcă vrem să punem țara pe picioare !

Eu sunt primarul municipiului Sibiu de peste 14 ani, si este o onoare pentru mine si, recunosc, si o mare plăcere. În anul 2000, când am devenit primarul municipiului Sibiu, Sibiul ajunsese un fel de mare sat prăfuit de provincie. Marile întreprinderi se închiseseră și am avut un șomaj, poate nu credeți, de peste 12% în Sibiu. Atunci, am mers personal în Germania, în Austria, am vorbit cu oameni de afaceri, cu posibili investitori, cu politicieni, le-am explicat de ce Sibiu, de ce să vin în Sibiu — potențialul Sibiului, așezarea Sibiului, hărnicia sibienilor și, ce credeți ? M-au crezut și au venit și, în câțiva ani, s-au creat mii de locuri muncă în Sibiu și acum aproximativ 10 ani șomajul a dispărut din Sibiu și nu s-a mai întors.

Iar în 2004, am depus, împreună cu Luxemburg, candidatura pentru Capitala culturală europeană. În 2005, a fost acceptată din prima și în 2007 Sibiul a fost Capitală culturală europeană și a fost un mare succes !

Aceste lucruri nu vi le spun că să mă laud pe mine sau pe sibieni, cu toate că ei parcă ar merita. Aceste lucruri vi le spun că să înțelegeți că în România se poate ! Eu m-am săturat să aud ?la noi, în România, nu se poate, la noi, în România, este altfel'.

Vă spun, în Sibiu am dovedit că se poate, că se poate face administrație pentru cetățeni, că se poate face o administrație eficientă, fără corupție, că se pot pune în practică mari proiecte, fără scandaluri. Iar dumneavoastră, primari, fiecare în comunitatea lui, ați dovedit ce se poate face. Și vă spun: se poate în fiecare comună din România, în fiecare oraș din România și eu voi demonstra că se poate în toată România !

Lumea mă întreabă: dacă este așa de bine acolo, în Sibiu, de ce vreți să mergeți la București ? Și să spun: eu vreau să merg la București fiindcă vreau să se facă altfel de politică în România ! De altfel de politică avem nevoie ! Mai puțină gălăgie și mai multă aplecare asupra problemelor ! Mai puțin spectacol steril și mai multe soluții ! Eu vreau să aduc oamenii, specialiștii, politicienii de bună credință, și aici avem politicieni de bună credință, vreau să-i aduc împreună ca să rezolvăm marile probleme ale României !

Marile probleme ale României nu sunt rezolvate: educația. Luni începe noul an școlar. S-a mai întâmplat și în alți ani, nu au fost manuale în clasa a VI-a, a IX-a, a XI-a. În acest an, Guvernul Victor Ponta a reușit o performanță. Este prima dată de când ne știm că nu sunt manuale de clasa I-a !

Sistemul de sănătate trebuie rezolvat altfel. Este inadminisibil să mergi la spital, să te trimită la farmacia din colț ca să-ți cumperi singur medicamentele. Astfel trebuie rezolvate problemele. Sistemul de pensii si asa mai departe, toate aceste probleme trebuie puse în discutie de nimeni altul decât de presedintele României.

Și atunci, aducând împreună specialiștii, politicienii de bună credință putem să rezolvăm aceste probleme. Președintele singur nu poate. Președintele poate să le pună în discuție, dar ca să se rezolve este nevoie de o altă majoritate în Parlament și este nevoie de un alt Guvern.

Noi acum avem un Guvern, avem, zice-se, un tânăr politician. Acum câtăva vreme, s-a spus că Victor Ponta este o tânără speranță a politicii din România. Eu vă spun că este o tânără dezamăgire pentru politica din România ! A dezamăgit o întreagă generație și luni copiii se vor duce la școală și nu au manuale. Ce o să le spună ? Nimic, va fi ocupat, fie cu un Congres, fie cu o vizită de predat chei la un microbuz care va ajunge foarte ușor la școală, fiindcă copiii nu vor avea ghiozdan, ce să pună în el ? Mâncare nu-i, manuale nu-s !

Este nevoie, vă spun, de un guvern de dreapta și un președinte de dreapta care guvernează 10 ani România și o pun pe picioare, și la urmă vom avea ceea ce îmi doresc eu pentru România mea, România prosperă și puternică !

România prosperă înseamnă locuri de muncă, înseamnă infrastructură, înseamnă un venit decent pentru fiecare român, un venit decent să nu mai stea oamenii cu mâna întinsă la stat, ci să aibă venitul lor, să fie liberi, să fie liberi în țara lor, să hotărască ce vor ei să se întâmple în țara lor și atunci vom avea România puternică, România prosperă și puternic. Pentru aceste lucruri trebuie să guvernăm cu toții împreună timp de 10 ani ca să obținem acest obiectiv important.

România, chiar clasa politică din România, a dovedit că atunci când există un obiectiv important de țară, o prioritate națională, se pot obține rezultate. Intrarea în NATO, intrarea în UE sunt două realizări frumoase. Cea mai frumoasă a rămas însă, să ne amintim cu toții, Marea Unire din 1918. Așa trebuie să arate un proiect de țară ! Și, domnule primar, eu am un proiect de țară, cred că la fel de bun, și bine că ați spus că unii afirmă că România se termină la Tulcea. Eu vă spun: România începe la Tulcea. Fiindcă ceea ce vreau eu nu are legătură cu direcția spre est, alții se ocupă de așa ceva, ce vreau eu începe din est și merge spre vest, este occidentalizarea României.

Eu vreau să merg înainte, eu vreau să fiu președintele României, dar singur nu poate să fie nimeni președintele României, singur nu poate nimeni să devină președintele României. Dar eu nu sunt singur, eu am cea mai mare, cea mai bună și cea mai performantă echipă, eu vă am pe dumneavoastră pe toți, voi sunteți echipa mea !

Si vă întreb, vă întreb pe voi, echipa mea, credeți că dumneavoastră și cu mine vom câștiga alegerile din noiembrie ? Credeți că vom câștiga ? Atunci, dragii mei, vă invit să parcurgem împreună un drum cu o singură oprire ! Victoria !

Băsescu își termină mandatul. Ce punem în loc ?

După o pauză de meditație în fața mării agitată de vânt și sub biciuirea razelor de soare revin la blog. Revin la „obligația” cetățenească de a mă exprima asupra treburilor „cetății”, având ca obiectiv imediat alegerile prezidențiale.

Traian Băsescu este la final de mandat. Cu două suspendări la activ pentru comportament neconstituțional în funcția de Președinte al României, Traian Băsescu completează pata neagră, alături de Ion Iliescu, în istoria post-decembristă a României, a trecerii de la statul de „drepți” la statul de drept. Fiecare dintre ei, în stil propriu însă având o bază ideologică comună, a condus România încercând să impună concetățenilor propria idee despre stat, despre societate, despre „treburile statului”. Nici unul dintre ei nu a condus România pe „drumul drept”, pe drumul jalonat de experiențele pozitive sau nefericite ale altor state care, la rândul lor, au avut de suportat tirania sovietică și mai apoi tirania propriilor lor concetățeni „sovietizați” ajunși la vârful puterii. Chiar dacă România nu a beneficiat de același sprijin din partea celorlalte state din vestul Europei, membre sau asociate la Uniunea Europeană sau al SUA, avea totuși la îndemână experiența Poloniei, a Sloveniei, a Ungariei, a Cehiei. Nici Iliescu - care își dorea o tranziție către societatea socialistă „europeană”, dominată de Suedia, Franța sau Germania -, cu pași mici pentru a permite eșaloanelor II, III și IV ale PCR să se adapteze noilor condiții prin urmașii lor („colegii” de generație a lui Iliescu fiind imposibil de „educat”) și nici Băsescu - care și-a dorit o societate „capitalistă” condusă și dirijată de stat, un stat „militarizat” - nu au ales calea unei transformări naturale a țării, au forțat nota într-o parte sau alta astfel încât ne aflăm, acum, într-o stare de început din punctul de vedere al statului democratic. După 25 de ani de la eliminarea regimului comunist și asasinarea soților Ceaușescu.

Mâine, la alegerile prezidențiale, avem de ales. Alegem între reprezentantul socialismului, urmașul lui Ion Iliescu și reprezentantul capitalismului, un prezumat urmaș al politicienilor liberali de la înființarea statului unitar român sub forma Regatului României și până la dispariția lui sub șenila sovietică. Avem de ales între Victor Viorel Ponta care a declarat zilele trecute că are o mare apreciere față de modul în care Partidul Comunist Chinez a condus țara pe calea socialismului (?!) și Klaus Iohannis, un etnic german însă reprezentant al liberalismului român, atât cât s-a putut el coagula de la 1990 încoace.

Nu doresc să îl iau în considerare pe Călin Popescu Tăriceanu care a ales să fie reprezentantul unei ficțiuni politice ce promovează un fel de social-liberalism alături de partidul lui Dan Voiculescu care este, la rându lui, o ficțiune „conservatoare”. Călin Popescu Tăriceanu are doar rolul alergătorului fals, cu misiunea de a înșela alegătorii care își doresc capitalism prin liberalism. Deși curentul politic promovat de Tăriceanu este pomenit de politologi, este totuși o struțo-cămilă. Liberalismul nu neagă necesitatea sprijinirii de către stat a cetățenilor defavorizați, recunoaște apariția acestora însă metodele liberale caută să îi readucă în prim-planul vieții publice, să îi facă să redevină activi social nu să îi „captureze” în marea masă a asistaților sociali, așa cum procedează socialismul.

Nu le iau în considerare pe Elena Udrea și Monica Macovei. Amândouă sunt copărtașe la „stilul” de conducere al lui Băsescu. Mai mult, amândouă au un discurs public absolut aiuritor. Monica Macovei se limitează sau se duce fără să își dea seama doar în sfera juridicului, are drept stindard mai vechea „flamură” a luptei anticorupție a lui Băsescu (o mare greșeală strategică a unui candidat la președinție), luptă ce nu are legătură cu funcția de Președinte al României. Juridicul și lupta anticorupție sunt teme exclusiv politice la nivelul Parlamentului și al Justiției, sunt teme ale societății civile.

Elena Udrea bate câmpii. O sumară analiză a temelor abordate de ea ne arată că individa este mai degrabă „o precupeață” care are pretenția că se pricepe la toate și că știe ea cum să le rezolve. Este un candidat fals. Nici măcar nu poate fi numit politician.

Ioan Ghișe este un alt candidat fals. Nu are o viziune clară cu privire la rolul și locul Președintelui țării în societate. Discursul lui „anti-Băsescu” este lămuritor. Dacă nu ar fi atât de anti-băsist poate că mintea lui ar scoate ceva util (este un timp inteligent) însă este complet pe dinafară.

Chiar dacă sunt republican, accept că MS Mihai I a definit cel mai bine rolul „șefului statului”. Un Președinte de țară trebuie să fie în poziția unui „rege”. Pentru că acea poziție, de „șef de stat”, a fost definită istoric ca urmare a dezvoltării societății. Descentralizarea puterii monarhice a dus la monarhia constituțională. Regele sau „șeful statului” rămâne conducătorul Armatei - nu este o funcție onorifică, cel ce ocupă această funcție poartă o tradiție de mii de ani, se pregătește pentru ea -, este cel care „adună” puterile statului pentru a face țara puternică. Apărarea țării este liantul tuturor celorlalte realizări: economie dezvoltată și modernă, justiție independentă, știință dezvoltată și învățământ orientat către dezvoltare, sănătate, asistență socială orientată către valorificarea potențialului uman și nu către renunțarea la oameni etc. Politic, șeful statului nu este al unui partid, nu poate fi reprezentat de un partid, nu poate permite unui partid să vorbească în numele lui. El este deasupra partidelor, este deasupra instituțiilor de putere ale statului, el le coordonează, le dă obiectivele strategice de dezvoltare sau, atunci când situația impune, direcțiile de acțiune pentru a permite reorganizarea statului pentru eliminarea acelor disfuncții care l-au afectat.

Nici un Președinte al României nu a îndeplinit acest rol până acum. Deși, trebuie să recunosc acest lucru, actuala Constituție despre un astfel de șef de stat face vorbire.

Nu pot alege socialismul. Mi-au ajuns cei aproape 40 de ani de socialism în care am trăit. Siniștri ani. Sunt sătul de cei 25 de ani de „nechezol capitalist”. De socialiști (pun la grămadă aici PSD, UNPR, PC, PLR și ce o mai fi pe acolo) nu vreau să aud. De băsiști (pun aici PMP, PNȚCD, NR etc.) nici atât. Singura variantă acceptabilă (alta nu există !) este Klaus Iohannis și Marele PNL.

Mai este o problemă. M-am referit la ea cu mult timp în urmă. Cine sunt cei dispuși să facă politică ? Nu sunt mulți. Sunt adunați în partidele existente. Noii politicieni vin doar rândul tinerilor, cei care în 1990 erau copii sau nu se născuseră încă. Plaja membrilor de partid este limitată. Mă refer la cei care au căpătat ceva experiență, care știu să activeze politic. În aceste condiții, fuziunea dintre PNL și PDL este un lucru bun. Sunt aduși împreună oameni care au făcut politici, de pe poziții adverse de multe ori, oameni care au mai multe în comun decât diferențe. Nu pot continua să „critic” pe Blaga, Falcă, Andreea Paul, MRU etc. în situația în care la PNL am avut un Tăriceanu, Ghișe, Daniel Barbu, Chițoiu, Gerea, Silaghi, Stroe etc. Cei din PDL au venit alături de noi pe când ceilalți, liberali firoscoși, au trecut de partea lui Ponta și a PSD. Este evident că voi susține, atât cât pot, pe cei care îmi sunt alături nu pe cei care mi-au devenit adversari. Trecutul nu este prea plăcut. Și noi, liberalii, avem multe „păcate”. Dacă ne cramponăm de trecut, nu vom vedea ce vrem de la viitor. Dacă mâine, ca să dau un exemplu, va trebui să merg la braț cu un pedelist pentru a învinge pesediști, o voi face. Cu bună credință. Indiferent cine va fi acel pedelist.

Consider că avem o singură variantă viabilă în prezent. Votul pentru Klaus Iohannis. Eu voi merge în acestă direcție.

Udrea îi „aruncă mănușa” lui Ponta. Ponta îi spune pas. Mănâncă pop-corn.

Încet, unii însă spun că prea repede, intrăm în campania propriu-zisă. Se anunță candidații, se anunță lansările, se anunță mulțimile care susțin, se anunță/amenință cu programele personale ...

Cel mai cel și cel mai hăis se pare că este Victor Ponta. Azi îl ascultam afirmând că PSD+UNPR+PC plus ce o mai fi pe acolo îi asigură din start 40% din voturile celor care se vor prezenta la vot la primul scrutin și cumva la al doilea. Treaba lui este să atragă restul de 10%+1. Crede că va atrage voturile pentru a deveni președinte. Tocmai spunea că nu merg calculele care se fac pe dreapta, unde se adună voturile după procentajele partidelor. Eu spun că se hazardează. Treaba lui, până la un punct, de la un punct încolo este treaba mea pentru că eu nu doresc să îl văd Președintele României. Cred ce a spus Crin Antonescu. Este un Traian Băsescu mai tânăr. Dracul îl crede când spune că vrea să fie un președinte altfel ?! Unul care să stea demn în haina de președinte. Nu are el atâta demnitate cât să onoreze o astfel de haină !

Băsescu o „aruncă” în luptă pe Elena Udrea. Ea vrea să fie mai mult decât a fost Băsescu. Băsescu a vrut să fie un „Președinte jucător”, ea vrea să fie un „Președinte luptător” (aici). Deja, Elena Udrea a stabilit competitorii: ea și Victor Ponta. Victor Ponta urmașul lui Adrian Năstase, ea urmașa lui Traian Băsescu. Păi, să nu îmi amintesc cu groază de vorba lui Băsescu spusă pe timpul confruntării cu Năstase, moderați de CT Popescu: „ce blestem pe poporul acesta să aleagă între doi comuniști !”. Păi nu poate fi altfel, din moment ce urmașii sunt la fel ca antecesorii lor. Pentru că un antecesor nu alege drept urmaș un neica-nimeni, un coate-goale, ci unul care îi seamănă cât mai mult cu putință. Iar cei doi chiar așa și sunt. Cu observația de bun simț, luată de la Băsescu, că sunt mult, dar mult mai slabi decât el și Năstase. În 2004 am avut de ales între doi ticăloși de anvergură, acum Elena Udrea ne propune doi ticăloși cu caș la gură. Ea și Ponta. În loc de cafea tare, un fel de nechezol.

Ponta a răspuns azi. Pentru primul tur, nu iese pe sticlă, nu răspunde la provocări. Are acei 40% care îi permit intrarea în turul II. Ea, Elena Udrea, are tot interesul să iasă la scandal, la pus poalele în cap. Are, deocamdată, un îndoielnic 6% (mare lucru dacă nu cumva va scade la 1%) și are nevoie de oponenți. Are nevoie de oameni care să creadă că este continuatoarea programelor lui Traian Băsescu la care va adăuga propriile proiecte. Hait ?! Terenuri în pantă și telegondole urbane ?!

„„Udrea i-a mulţumit, într-o conferinţă de presă, lui Traian Băsescu pentru susţinerea publică pe care i-o acordă acum şi în toată carierea ei de om politic şi a arătat că va susţine continuarea reformelor începute în mandatul preşedintelui, dar, în acelaşi timp, va "adăuga personalitatea, caracterul şi proiectele proprii"”.

Ideea lui Ponta nu este rea. Și Klaus Iohannis va trebui să se ferească în campania pentru primul tur de scrutin de bălăcăreala propusă de Elena Udrea (mai ales că ea nu îl vede drept contracandidat !), de CAP Tăriceanu, de Ioan Ghișe, de Monica Macovei, de Dan Diaconescu, de Cristian Diaconescu ... ca să îi enumăr doar pe cei care până acum și-au declarat intenția de a candida. Nu este sigur că vor reuși să adune toate semnăturile de care au nevoie. La fel ca Ponta, Klaus are asigurate voturile pentru accederea în turul II. După depunerea candidaturii și lansarea acesteia, Klaus Iohannis va trebui să continue să meargă prin țară. Nu îl cunosc toți românii. Nu îl cunosc toți colegii de partid. Va trebui să meargă la ei, acum, după ce s-au înmulțit semnificativ, să se prezinte și să le spună ce vrea să facă și mai ales, cum să facă. Să mențină vie ideea că Marele PNL se face și se va dezvolta „fără Traian Băsescu”. Oamenii au mare nevoie de această precizare. Atât vechii PNL-iști cât și PDL-iștii. Nu degeaba cei din PDL s-au întors cu fața la partid după ce acesta a anunțat că fuzionează cu PNL !

Îi recomand lui Klaus Iohannis să mănânce și el pop-corn în timpul campaniei pentru primul tur. Provocărilor și agresiunilor venite din partea lui Udrea, Tăriceanu, Macovei, Ghișe să le răspundă acei liberali și pedeliști capabili să ducă astfel de lupte în platourile Tv. El să se pregătească pentru înfruntările cu Victor Viorel Ponta. Pentru turul al II-lea.

Campania pentru prezidențiale. Spectacol (can-can ?!) sau prezentare de proiecte ?!

În general, candidații principali la demnitatea de Președinte al României sunt cunoscuți: Klaus Iohannis din partea ACL (Alianța Creștin-Liberală) sau „Marele” PNL iar de cealaltă parte Victor Viorel Ponta din partea PSD, UNPR, PC și, prin extensie, PLR, UDMR, PPDD etc. Restul doritorilor de candidatură anunțați în media vor să capete doar mai multă notorietate pentru jocul politic de mai târziu. Fie în scop pur personal, fie în scopul popularizării formațiunilor politice „de autor” pe care le-au aruncat pe piață.

Nu neglijez faptul că așa-zisele candidaturi „independente” pot avea și scopul de a împiedica ascensiunea PNL - după uniunea dintre PNL și PDL. Aici intră fără nici un fel de eroare anunțatele candidaturi ale lui CAP Tăriceanu, Monica Macovei, Ioan Ghișe, posibil Elena Udrea și posibil altele care încă nu sunt cunoscute.

Pe partea stângă, a PSD, nici o problemă. Tot poporul pesedisto-voiculescian merge pe mâna candidatului Victor Viorel Ponta. Candidatul unic al partidului unic, așa cum vrea PSD să devină în amintirea „glorioasei epoci” a comunismului înfloritor la orașe și sate. Sociologii afiliați PSD au avut grijă să întrebe oamenii dacă era mai bine pe timpul comunismului sau nu. Răspunsurile au fost uluitoare. Da, era mai bine. Problema este că repondenții entuziaști nu prea aveau vârsta care să justifice o astfel de opțiune. Au trecut totuși 25 de ani de la anul 1989 când ne-am despărțit de comunism ! Cum au trăit repondenții de 40-50 de ani în comunism (unii chiar mai tineri) de pot spune acum că era mai bine ?! Ceva nu se leagă aici. Ascendenții lor au amintiri duioase despre acea perioadă sau suntem în fața unui teribilism prostesc ?!

Victor Viorel Ponta a ales calea „spectacolului mediatic”, deocamdată. Se plimbă prin țară împreună cu soția și consilierii. A ales calea „ortodoxismului”, așa că „bate” mănăstirile și bisericile întâmpinat și firitisit de soboarele de preoți care așteaptă „pomenile guvernamentale”, pomeni care nu întârzie să apară. Administrațiile publice au blocate posturile de funcționari publici dar și pe cele de personal de întreținere, unele dintre ele fiind în mare suferință cauzând disconfort populației ce se presupune că ar trebui servită însă Biserica are prioritate, așa că Victor Viorel Ponta a dispus iar Guvernul s-a executat să fie puși în plata consiliilor locale 18.000 posturi de cântăreți în biserică ! Vom mai avea „surprize” de acest fel, discursul „ortodox” al lui Ponta căpătând accente din ce în ce mai „talibane”. Este evident că o parte a luptei politice se va duce prin exploatarea „la sânge” a ortodoxismului, Victor Viorel Ponta încercând să devină un campion al ortodoxismului, un „binefăcător” al Bisericii strămoșești, un „campion” ortodox tradițional care luptă împotriva „curentelor și credințelor eretice”. Între timp, măsurile politice luate de guvernele Ponta își arată „roadele”. În special în economie. O economie care nu avea prea mult aer, acum însă nu mai are de loc. După două trimestre de scădere economică se spune că am intrat în recesiune. Noroc cu rugile firbinți ale preoților astfel că în acest an „vom fi salvați” de agricultură. A dat cu ploaie, a dat cu soare, unele recolte sunt excepționale, altele mai așa și așa însă pe total va fi bine și la toamnă va fi vot.

Klaus Iohannis a ales tipul de campanie care i se potrivește. Mai cătinel, mai așezat, mai ordonat, mai aplicat, mai „nesărat” după gusturile celor din media care se văd în fața oportunității de a deveni lideri de piață, de a prinde mai multe contracte de publicitate, de a-și forma un public fidel. Media nu îl are printre preferați, așa că media nu prezintă publicului nici măcar comunicatele de presă ale PNL, nici declarațiile lui Iohannis cu privire la evenimentele cu adevărat importante care au loc în țară sau în jurul ei. Presa este buluc grămadă la porțile mănăstirilor și ușile bisericilor de unde se așteaptă  ieșirea lui Ponta înconjurat de nimbul luminos al „luptătorului” pentru credința strămoșească.

Ceilalți candidați la candidatură (trebuie până la urmă să adune, totuși, un număr de susținători pentru a putea depune candidatura oficială) sunt de toate felurile. Unii mai cu har la vorbă, alții mai „șmecherași”, alții mai „nesărați” fiecare cum se simte în stare să comunice. Fac rating la diferite televiziuni însă îl fac pentru Victor Viorel Ponta. Toți. Dar absolut toți. Pentru că toți vor voturi din partea electoratului căruia se adresează ACL (PNL). Nici unul nu vrea și știe că nu poate lua voturi din partea bisericoasă și nu numai a lui Victor Viorel Ponta. Nici unul nu are capacitatea de a oferi sprijin în turul II unuia dintre candidații care trec pragul. Chiar dacă toți vor încerca să își negocieze cu ACL (PNL) o poziție politică viitoare mai avantajoasă. Eu sper să li se dea cu flit. Dar nu decid eu.

Ieri, Agerpres a prezentat un comunicat al PLR și CAP Tăriceanu în care se răspundea, cumva, unui discurs al lui Vasile Blaga. Până aici, nimic anormal. Un paragraf al comunicatului m-a pus „pe felie”. CAP Tăriceanu devine furios atunci când pomenește despre dorința exprimată de K. Iohannis ca în eventualitatea câștigării alegerilor să aibă o altă majoritate parlamentară și un alt guvern. Restul comunicatului este insipid, uneori chiar stupid. CAP Tăriceanu, devenit o „trompetă” media a lui Victor Viorel Ponta, a scos în evidență una din marile griji ale PSD, dar și a lui. Schimbarea majorității parlamentare ca urmare a traseismului politic „tradițional”. Traseismul politic este cauzat de poziționarea puterii. Dacă va câștiga Klaus Iohannis, oportuniștii politici vor migra către PNL, pentru că de la nivelul PNL (întregit) se vor face nominalizările către acele funcții și demnități publice controlate de Președintele României. Direct sau indirect. Traseismul este un fenomen natural. Un ambasador român spunea, cu referire la populația unei țări și fenomenul migrației economice, că „lumea știe unde se face friptura”. Traian Băsescu este pe cale să stingă, dacă nu cumva chiar a stins „grătarele”, nu mai este atractiv, toți cei care l-au însoțit îl părăsesc, pe rând. Mai rămân habotnicii și disperații care nu au lăsat loc de „bună ziua” pe unde au trecut. Este evident că alegerea noului Președinte al României va arăta unde se face „friptura”. Și ce friptură ! Așa că, CAP Tăriceanu este disperat. PLR-ul lui va dispare. Fie va fi absorbit de PSD fie va fi absorbit de PNL. El, CAP Tăriceanu va fi doar o oaie rătăcită prin politică. Are coșmaruri. Alegerea lui Iohannis ca Președinte al României poate avea influență severă în redefinirea majorității parlamentare. De aici plecând, se poate ajunge la schimbarea lui din demnitatea de președinte al Senatului, trimiterea în opoziție dar și respingerea lui de către actualii aliați. Pe cerul „colaboraționiștilor” cu „puterea roșie” a PSD se adună norii negri. PC-ul lui Voiculescu a început să balanseze, UNPR-ul lui Oprea a reînceput să caute „interesul național”, UDMR-ul stă pe ace, simte că poate fi exclus de la putere, indiferent câtă susținere acordă ei PSD.

Voi susține campania pe proiecte. Să fie clar, doar proiectele prezentate de ACL / Klaus Iohannis nu proiectele prezentate de aventurierii politici. Sunt adeptul ascultării și poziției altei părți însă nu sunt adeptul acceptării acelor poziții în situația în care acea poziție îmi este opozabilă. Sunt adeptul respectului pentru minoritate însă nu sunt de acord să îi dau puterea. Nu pot ține cont de părerea opusă pentru că va trebui să îmi modific conceptele proprii, va trebui să îmi modific comportamentul ca m-a dus la o anume poziție. Voi fi foarte explicit în comentariile pe care le voi face.