Căderea Guvernului Dăncilă? Posibil în teorie, nedorită în practică

PNL pregătește, împreună cu alte forțe din opoziția parlamentară, o nouă moțiune de cenzură. Ideea de bază este demiterea Guvernului Dăncilă. Condiția ca demersul să aibă șanse de reușită este ca o parte dintre membrii PSD să accepte faptul că această Guvernare a început prost și merge și mai prost.

Parlamentarii PSD trebuie să accepte că de programul de guvernare anunțat în campania de alegeri din 2016 s-a ales praful, că ajustările la program în funcție de fiecare nouă guvernare PSD nu au avut succes, să accepte că țara a ajuns la fundul sacului și că dezvoltarea țării în viitor este pusă sub un mare semn de întrebare ca urmare a confiscării de către o grupare de politicieni cu antecedente penale sau comportament imoral a puterii reale iar Parlamentul nu mai servește intereselor națiunii ci intereselor imediate ale cuplului Dragnea-Tăriceanu.

Marea problemă aici este legată de asumarea responsabilității.

Umblă vorba că o parte a membrilor PSD doresc schimbarea infractorului Liviu Dragnea de la conducerea PSD și ar fi de acord cu susținerea unei moțiuni de cenzură doar cu condiția ca PSD să formeze viitorul guvern.

Ideea este susținută și de Victor Ponta, cel care îl atacă pe Liviu Dragnea, bunul lui prieten de mai demult, idee susținută și de Gabriela Firea, „marele” adversar al lui Dragnea dar, deloc surprinzător, și de o parte a jurnaliștilor și analiștilor care, chipurile, ar avea concepții „de dreapta”.

Suntem în fața unei situația stupide. Opoziția parlamentară să depună o moțiune de cenzură acceptând ca reușita ei să ducă la alt guvern al partidului care a nenorocit țara până acum! Adică PNL să se implice în „războaiele” interne ale PSD și să ajute altă grupare a PSD să preia puterea de la gruparea mafiotă Dragnea! PNL rămânând în opoziție, desigur!

"Trebuie sa vedem in ce masura in PSD exista o grupare serioasa care sa sustina o motiune de cenzura impotriva Guvernului Dancila", a declarat Ludovic Orban pentru Ziare.com.

Termenul folosit de Ludovic Orban este „grupare serioasă”. Pe lângă faptul că se referă la un număr suficient de mare de membri PSD care doresc revenirea la democrație se referă și la angajamentul lor, conștient, că reformele în PSD nu se pot face cu PSD la guvernare! Un PSD în continuare la guvernare nu va duce la nici o reformă. Pentru că un succes al moțiunii de cenzură va avea efecte pentru următorii 6 ani de zile, nu doar efectul demiterii unui guvern incompetent.

Dacă schimbi „Măria” și nu schimbi și pălăria nu faci mare lucru.

PSD-iștii „responsabili” au în față mai multe variante de acțiune. Au de ales.

Păstrează pe Dragnea și guvernul Dăncilă cu consecința erodării agresive și rapide a popularității partidului. Solidaritatea de partid tocmai a fost confirmată în votul la moțiunea simplă a PNL și PMP contra ministrului de interne Carmen Dan. Este un semnal fără echivoc. În PSD este multă vorbă dar nu există faptă. Până și parlamentarii susținători ai opozanților lui Dragnea, chiar și „oamenii de casă” ai familiei Pandele de la Voluntari, cei care chipurile susțin demiterea sau demisia lui Carmen Dan la cererea lui Firea au votat împotriva moțiunii! Iar asta ne arată că Firea face, de fapt, gargară cu pioneze!

Renunță la Dragnea și modifică programul de guvernare astfel încât să încerce să corecteze în următorii 2 ani dezastrele provocate până acum. Pentru asta însă, ei trebuie să aibă o majoritate în PSD! După votul la moțiunea simplă pentru demiterea lui Carmen Dan, nu avem cum să constatăm existența unei astfel de opțiuni. Practic, solidari cu Dragnea și Carmen Dan, parlamentarii PSD își asumă voința politică a Guvernului Dăncilă de a măcelări cetățenii pașnici care protestează în Piața Victoriei, acum și în viitor, așa cum s-a acționat pe 10 august.

Renunță la Dragnea și la Guvernul Dăncilă, renunță la guvernare și trec la reorganizarea partidului pe alte coordonate, cu respectarea criteriilor politice asumate de statele membre ale Uniunii Europene. Ideea este aproape imposibilă. Dar este!

Cum în PSD nu se practică asocierea între libertate și responsabilitate, doar prima variantă de acțiune a membrilor „revoltați” din PSD rămâne valabilă. Vor vota pentru a păstra Guvernul Dăncilă. Cazurile izolate de membri PSD care fie nu vor vota sau vor absenta de la vot trebuie tratate ca atare. Nu au puterea de a schimba ceva în interiorul partidului. Chiar și zgomotoșii „revoltați” împotriva lui Dragnea, cum sunt Firea sau Tudose, vor susține guvernarea PSD pentru a nu permite preluarea puterii politice de către PNL.

Citesc la unii jurnaliști despre ideea „lipsei unei platforme comune a opoziției” ca o condiție a succesului moțiunii de cenzură. Să îmi fie cu iertare, dar respectivii jurnaliști-analiști vorbesc prăpăstii.

Platforma aia comună se poate face și se va face abia după ce moțiunea are succes. Fiecare formațiune politică parlamentară are niște obiective politice proprii care vor sta la baza construirii unei platforme comune pentru o guvernare de criză. Jaloanele unei guvernări pentru doi ani de zile se vor stabili având în vedere timpul foarte scurt de aplicare a unor măsuri legislative cu respect față de condiția participării la luarea deciziilor a membrilor PSD și ALDE care vor susține (eventual) moțiunea de cenzură. Fără o majoritate în Parlament și un consens pe aceste jaloane ale unei guvernări de criză, o viitoare guvernare a opoziției parlamentare unite nu are șanse de a se realiza. Iar aici, ei bine, aici este de fapt una din marile probleme. Dizidenții din PSD vor impune ca viitorul prim-ministru să fie de la ei, pentru că altfel nu sprijină moțiunea. Parlamentarii USR, în buna lor tradiție, vor refuza participarea dacă nu li se oferă postul de prim-ministru și principalele ministere. PMP va avea și el pretențiile lui, deja susține public că este singurul partid care dorește căderea guvernului PSD. Victor Ponta și susținătorii lui din Parlament (unii pe față, alții pe dos) vor avea pretențiile lor. Pretenții atât cu privire la persoane și funcții, în Guvern, aparatul central și deconcentrate cât și cu privire la politicile publice unde situația este foarte gravă: concepțiile liberal-conservatoare ale PNL nu se pupă cu cele ale PSD, ALDE, USR, PMP și ce fel de parlamentari or mai fi în grupul susținătorilor moțiunii de cenzură.

Moțiunea trebuie depusă chiar dacă șansele ca ea să treacă sunt aproape inexistente. Moțiunea de cenzură va fi un document public de evaluare a Guvernului Dăncilă din partea opoziției iar o bună publicitate a lui va sprijini cetățenii să înțeleagă cum au fost guvernați până acum. Și aici avem o problemă. Câți cetățeni vor fi interesați să vadă ce li s-a oferit în mod real de actuala guvernare? Câți dintre cetățeni vor înțelege că „a nu face politică” înseamnă a accepta să fii condus de incapabilii țării? Câți dintre cetățenii României vor înțelege că viața lor viitoare depinde de deciziile politice ale unui partid sau altul care ajunge la putere? Vom vedea. Cu dorința ca prezența catastrofală de la vot din 2016 care a adus la guvernare PSD sub conducerea infractorului Dragnea și a ALDE sub conducerea aliatului Tăriceanu să nu se mai repete. Orice prezență la vot peste 45% duce PSD pe locul 2 ca putere politică iar pe ALDE îl duce sub 5% (de fapt și UDMR ar avea aceeași soartă ca ALDE!). Este bine să se știe acest lucru! Iar o prezență de peste 50% schimbă sever configurația politică a Parlamentului! PSD ar fi atunci la 20% sau chiar mai puțin!

Un rezultat care nu prea mulțumește

Die Welt dă o situație pe care o prezintă ca finală.

- 246 parlamentari

- 153 parlamentari
-   94 parlamentari
-   80 parlamentari

-   69 parlamentari
-   67 parlamentari


Parlamentul german va fi compus din 709 parlamentari. Cel mai mare număr de parlamentari din istoria Republicii Federale Germane. Ziarul are o concluzie: va fi mai scump, nu neapărat mai eficient. Ca o părere personală: mie mi se pare normal ca un Parlament să nu aibă un număr fix de membri. Numărul lor va varia în funcție de populația țării dar, trebuie lăsată și o marjă de creștere sau de scădere pentru situația în care există un minim de voturi pentru partidele politice care se înfruntă într-o circumscripție. Acum suntem în fața unei creșteri. De la 678 de parlamentari în prognoză s-a ajuns la 709 !

O variantă vehiculată intens pentru o alianță de guvernare CDU/CSU-FDP-GRUNE ar avea 393 de parlamentari față de un minim de 355 care ar reprezenta acel 50%+1.

Angela Merkel a cerut lui Martin Schulz să se mai gândească dacă trece în opoziție.

Unii politicieni germani o acuză pe Merkel că „a distrus” în anii anteriori FDP-ul, astfel că acest partid nu a mai intrat în Parlament la alegerile anterioare iar acum, după un mandat în alianță cu SPD, a distrus SPD-ul, dovadă fiind scorul enorm de scăzut al SPD - 20,5%.

Angela Merkel a comunicat faptul că CDU/CSU sunt condamnați că conducă Germania pentru perioada următorului mandat pentru că nu au contra-candidați. Este puțin probabil ca SPD să poată aduna în jurul lui o alianță SPD-DIE LINKE-GRUNE-FDP care ar avea un număr de 369 de parlamentari. Prezența DIE LINKE, extrema stângă, nu este agreată de formațiunile celelalte. DIE LINKE și AfD sunt „oile negre” ale politicii germane. Extrema „stângă” și extrema „dreaptă” sunt în „război” cu toate celelalte formațiuni politice.

Angela Merkel are dreptate. Orice altă combinație politică fără CDU/SDU nu are șanse de supraviețuire. Ba, mai mult, șansele să se formeze sunt atât de mici încât poate fi catalogată ca „nerealizabilă”.

O prietenă spunea că primele reacții ale liderilor formațiunilor  politice parlamentare într-o emisiune publică au fost de „fugă de la locul faptei” (traducerea mea !). Angela Merkel se străduia să îi lămurească că Germania trebuie condusă, că trebuie să participe la viitoarea guvernare. Normal, o guvernare care are în frunte pe cancelarul Angela Merkel.

SPD are mare nevoie de timp pentru a se reface. Are nevoie de un adversar politic cu care să ducă lupta politică. Populația germană nu a avut încredere în SPD-ul care aflat la guvernare împreună cu CDU/SDU critica politica guvernului ! Martin Schulz are dreptate să ducă partidul în opoziție. Criticile lui la adresa politicilor lui Angela Merkel vor fi mai bine receptate de electorat și, la următoarele alegeri, SPD ar putea obține mai multe locuri în Parlament.

FDP a crescut fiind în opoziție. A criticat politicile CDU/SDU și SPD, aflate la guvernare. Și-a clarificat bazinul electoral. Presa germană, engleză, franceză îl califică ca fiind „partidul pro-afaceri”. Nu îi convine poziția de partid la guvernare. Are și un istoric „nefericit” cu Angela Merkel care i-a copleșit și i-a aruncat în afara Parlamentului în 2013. Nu au avut răspuns politic la acțiunile lui Merkel ca parteneri de guvernare. O participare acum la guvernare i-ar duce în situația de dinainte de anul 2013 cu o posibilă altă excludere la următorul exercițiu electoral dacă, în această posibilă alianță, nu obține acele poziții guvernamentale care să le permită să execute un serviciu public pentru propriul electorat. Din acest motiv major, Angela Merkel va trebui să facă un compromis. Major.

GRUNE nu este atât de radical, după părerea mea. El este în creștere iar aceste alegeri i-au oferit unele atuuri. Poluarea ca urmare a unei minciuni a constructorilor de automobile, industrie în care au bazinele electorale CDU/SDU și SPD ! Eliminarea din fabricație a automobilelor poluante și trecerea la fabricarea automobilelor ecologice este un atu puternic de care GRUNE se va ancora. Ei sunt pe trendul european al combaterii poluării.

Toți au dreptate când spun că „marea imigrație” a născut AfD. Germania nu a avut partide extremiste. Acum are. Chiar două. La dreapta AfD (Alianța pentru Germania) iar la stânga au DIE LINKE. Ambele sunt anti-europene. AfD susține, vehement, ieșirea din „zona euro”. În viziunea lui Merkel însă, o astfel de variantă nu este de acceptat. Germania controlează economia europeană iar euro îi este instrumentul. Cât privește imigranții, Angela Merkel a dat un răspuns: a înțeles mesajul germanilor ! Ca atare, politica germană se reîntoarce la controlul sever al imigrării.

Rezultatele sunt cunoscute. Să vedem ce va reuși Angela Merkel să negocieze cu eventualele partide parlamentare. Martin Schulz are o poziție „radicală” acum, „vreau în opoziție”, dar nu este exclus ca o anumită negociere să permită SPD să revină la sentimente mai bune. Acum,  normal, sunt foarte supărați. Dar, trebuie să recunosc faptul că SPD ar fi mai apropiat de politicile CDU/SDU decât alte partide !

Die Welt (aici) are un articol interesant cu privire la pozițiile posibililor parteneri de guvernare cu privire la aspectele importante ale politicilor partidelor. Pentru Merkel va fi foarte complicat să împace „și capra și varza”.

Franța este între europenism și izolaționism

Emmanuel Macron și Marine Le Pen sunt câștigătorii primului tur. Cei doi realizează, fiecare în parte, o premieră în politica franceză. Macron elimină partidele mari, cele care au condus Franța din 1958 și până în prezent prin alternanță (republicanii și socialiștii), Le Pen ia cel mai mare scor pe care ultra-naționaliștii francezi îl obțin la alegeri. Cum bine observa o publicație franceză, ultra-naționaliștii sunt în creștere constantă de la înființarea Frontului Național. Iar asta spune că a avut condițiile necesare pentru a crește.

RFI oferă destule amănunte cu privire la acest prim tur al prezidențialelor. Inclusiv o revistă a presei. Cu poziții diferite după cum simte fiecare. O să ajung și la unele poziții exprimate în presă.

RFI prezintă și pe cei doi candidați în sinteze scurte ale programelor politice.

Emmanuel Macron este văzut ca un social-liberal. Iar asta este interesant. Centrist, mai degrabă un centru stânga, a detronat atât pe socialiști cât și pe conservatori. I-a scos din preferințele electoratului la aceste prezidențiale. O publicație consideră că Fillon a pierdut ca persoană și nu conservatorii. El, Fillon este problema conservatorilor ! Macron a afirmat în discursul de la finalul zilei că „în mod clar întoarcem o pagină a vieții  politice franceze”. Și-a atins scopul de a scoate, cel puțin la alegerile prezidențiale, partidele mari din schema succesului politic. Vor urma parlamentarele unde situația nu mai este aceeași. Din „petice politice”, de va ajunge președinte, va trebui să încropească o majoritate parlamentară pentru a avea guvernul lui. En Marche !, partidul pe care l-a creat, are o dezvoltare frumoasă. Cu cine se va alia pentru majoritatea parlamentară ?

Macron s-a avut bine și cu Sarkozy (conservatorii), s-a avut bine și cu socialiștii lui Hollande (care de altfel l-a susținut în campanie). Nu degeaba la noi se afirmă (nu fără temei), că Macron este un fel de Nicușor Dan. Cu diferența că Macron a ajuns deja „sus”.

Macron a promis mai mult europenism. Cineva a observat că Macron este omul programelor politice, mai apropiat de stilul ordonat al germanilor decât de stilul abramburit al „sudiștilor”.

RFI a făcut o sinteză a programului lui Macron.

Macron vrea să întărească procedurile antidumping, ‘pentru a lupta contra concurenţei neloiale a unor ţări precum China ori India’. Cere şi o bază de drepturi sociale europene, standarde minime în materie de sănătate, şomaj, salariu minim. Candidatul En Marche ! pledează şi pentru introducerea unui control al investiţiilor străine, pentru a proteja sectoarele strategice.

Se va bate contra abuzurilor ce pot apărea în ceea ce priveşte munca detaşată: ‘trebuie să limităm la un an perioada autorizată pentru un muncitor detaşat în Franţa. Totodată, trebuie redefinite regulile de detaşare la nivel european, pentru a pune un sfârşit formelor concurenţei sociale neloiale’. Emmanuel Macron vrea ca salariaţii să nu mai plătească ei cotizaţia de şomaj ci să existe o asigurare de şomaj universală. Totodată, pledează pentru exonerarea de la plata cotizaţiilor sociale pentru orele lucrate suplimentar .

O scădere a impozitului pe societăţi de la 33,3% la 25%. Pe de altă parte, candidatul de centru a luat în calcul desfiinţarea a 120.000 de posturi de funcţionari în următorii 5 ani. Tot el s-a gândit la renovarea a 1 milion de locuinţe prost izolate, până la fínele manadatului. Iar cei care vor dori să cumpere o maşină nouă, mai puţin poluantă, vor fi ajutaţi cu o primă de o mie de euro, promite Macron. Ïn domeniul securităţii şi apărării, promite construcţia a 15.000 de noi locuri în închisori, recrutarea a 10.000 de noi poliţişti şi jandarmi. Tot el pledează pentru crearea unui buget european, crearea unui corp de 5.000 de vameşi  europeni.

Ïn ceea ce priveşte funcţionarea instituţiilor, Emmanuel Macron vrea să interzică aleşilor şi guvernanţilor să angajeze un membru al familiei. De asemenea, ca aceştia să cumuleze peste trei mandate succesive. Pentru parlamentari, doreşte ca aceştia să nu mai beneficieze de regimul special al pensiilor.  

O lectură în fugă ne arată o struțo-cămilă politică. Socialism, liberalism, populism, conservatorism, naționalism. Toate însă acoperite de apartenența la Uniunea Europeană. Mai mult, prin câteva elemente fundamentale, Emmanuel Macron vrea mai multă integrare europeană. Crearea unui buget european obligă la o politică fiscală europeană. O disciplină financiară europeană. O guvernare europeană. Și pentru a fi și mai european decât toți ceilalți, propune crearea unui corp de 5.000 de vameși europeni ! Citind ieri un chestionar pentru Macron și Le Pen, publicat în Le Figaro, am observat că Macron este favorabil întăririi FRONTEX (Le Pen este împotrivă !), astfel că se obține o idee. Punctele de trecere ale frontierelor naționale vor avea un vameș „european” care va apăra interesele UE. Cumva, vameșul „european” va fi „șeful” punctului de trecere al frontierei. Să nu uităm că taxele vamale sunt surse de venit ale UE ! Numai că în punctele de trecere ale frontierei lucrează mai multe instituții naționale, nu doar fiscul. Toate au obligația de protecție a spațiului Uniunii Europene, de asigurare a securității celorlalte state europene la frontiera statului care organizează punctul de trecere, fără nici un fel de excepție. Vameșul verifică și dă acceptul pentru mărfuri și bunuri, polițistul de frontieră pentru persoane, mijloace de transport și unele bunuri care fac obiectul monopolului de stat, agenții veterinari și fitosanitari protejează spațiul UE odată cu protecția spațiului național împotriva speciilor invazive sau unor „boli” specifice plantelor și animalelor etc. Să fie acesta primul pas către trecerea acestui personal în subordinea Comisiei Europene ? Europa federală ?

Marine Le Pen are un program de șoc. Izolaționism pur și dur.

Dacă va fi aleasă preşedinte, Marine Le Pen vrea să scoată Franţa din Uniunea Europeană. Candidata Frontului Naţional vrea să discute la Bruxelles lansarea negocierilor privind o revenire monetară, legislativă, bugetară şi teritorială a Franţei. La finalul negocierilor, promite organizarea unui referendum asupra ieşirii din Uniunea Europeană.  In caz de eşec, candidata de extremă dreaptă asigură că va părăsi postul de preşedinte.

Marine Le Pen doreşte şi ieşirea din zona euro şi să "găsirea a unei monede naţionale adaptate economiei Franţei". În ianuarie, eurodeputata propunea adoptarea unei "monede naţionale" pentru francezi şi o "monedă comună" pentru a înlocui euro, pentru marile societăţi.

Marine Le Pen vrea reducerea acestui număr la cel mult 10.000 de migranţi anual. Candidata Frontului Naţional doreşte suprimarea ajutorul medical de stat pentru străini.

În domeniul economic, candidatul de extermă dreaptă propune o scădere a cotizaţiilor sociale, taxarea celor care angajează străini, defiscalizarea orelor suplimentare. In materie de securitate, Marine Le Pen vrea expulzarea tuturor străinilor care se află pe celebra fişă S, a criminalilor şi infractorilor straini. Mai promite înăsprirea politicii penale şi crearea a 40.000 de noi locuri în închisori, în cei cinci ani de mandat.

Spuneam mai sus despre chestionarul din Le Figaro. Cine va ajunge la el va observa că Marine Le Pen se află de aceeași parte cu Emmanuel Macron la unele probleme. Bine, Le Pen este mai darnică cu crearea de noi locuri în închisori. Macron promite 15.000 iar Le Pen promite 40.000.

Diferența majoră între cei doi este obiectivul mandatului. Marine Le Pen se concentrează pe ieșirea Franței din Uniunea Europeană. Macron se concentrează pe problemele Franței din punct de vedere economic și participarea la programele Uniunii Europene. Leagă economia Franței mai mult de programele economice ale Uniunii Europene.

Pe o hartă a alegerilor, Macron a câștigat în comunitățile evoluate iar Le Pen în comunitățile rurale, mai puțin evoluate. Ca o caracteristică generală. Nu degeaba Liberation face remarca „dacă lupta politică se transformă într-o confruntare popor-elite, cine mai poate prezice rezultatul ?”.

Totuși există o particularitate, observată de cei de la Le Monde „stânga social-democrată a pierdut votul în favoarea stângii radicale și a social-liberalilor”. De aceea a ajuns Jean-Luc Mélenchon la aproape 20% din opțiunile de vot ale stângii iar Benoît Hamon, candidatul social-democraților francezi la aproape 7%. Emanuel Macron are acum susținerea social-democraților francezi care se vor reuni, o are și pe a republicanilor lui Fillon plus proprii alegători care, evident, în turul 2 se vor înmulți (ca ciupercile după ploaie, doar se știe unde va fi „osul de ros” !).

Hai să nu închei fără o altă observație.

Le Monde face o afirmație la care voi adăuga și eu ceva. Așa vor mușchii mei.

Într-un scrutin marcat de prezența unui mare număr de candidați eurosceptici, dacă nu chiar eurofobi, constatăm că în frunte a ajuns cel care s-a declarat cel mai pro-european.

În turul 2 al prezidențialelor fraceze, Vladimir Putin o va avea doar pe „prietena” Marine Le Pen. Binevoitorul Francois Fillon a pierdut. Pe mâna lui, pe mâna proiectului lui de a recunoaște Rusiei cuceririle teritoriale, dar a pierdut. Macron nu va fi un susținător al manevrelor lui Putin în Europa ! Nu va accepta, ca republicanul Sarkozy, să înarmeze Rusia împotriva statelor membre ale UE și NATO. Sper !

Antena 3: „Valul alegătorilor” creat de oamenii lui Iohannis este cauza pierderii alegerilor.

Ieri am vorbit despre campania lui Iohannis spunând că echipa ACL a ales un model de campanie atipic. Cu care a avut succes.

Ieri seară, m-am uitat și la Antena 3, la Gâdea (aici), pentru că au discutat despre rezultatul alegerilor.

Marius Pieleanu a venit cu datele tehnice.

Pieleanu a afirmat că în turul II, candidații au plecat de pe poziții egale. A susținut afirmația prin împărțirea voturilor rezidente din primul tur. De la Elena Udrea s-au dus la Iohannis peste 85% din voturi, de la Monica Macovei peste 90% din voturi, de la Vadim Tudor peste 50% din voturi, de la Dan Diaconescu peste 35% din voturi și peste 30% din voturi de la Călin Popescu Tăriceanu. Maghiarii au votat în proporție de peste 80% cu Iohannis. Cumva, a fost o relativă egalitate. Iar asta înseamnă ceva.

Surpriza a constituit-o plusul de 1750000 de votanți față de primul tur care s-au dus către Iohannis în proporție de 62% iar către Ponta de doar 38%. Astfel, Iohannis a luat față de Ponta un plus de peste 1000000 de voturi.

Doct, Gâdea a numit acest număr de voturi în plus „val” acuzând (mai moale de această dată) oamenii din jurul lui Iohannis că au știut să „ridice valul”. A legat valul de votul din străinătate din primul tur dar și de pe timpul turului al II-lea, explicând că oamenii nemulțumiți de cum se votează au sunat acasă și au scos la vot neamurile, cu cățel și cu purcel.

Pieleanu a venit cu „explicația tehnică” că „fenomenul” s-a văzut de pe la ora 12.00 în sus.

Explicațiile pot fi acceptate. Nu le neg. Este foarte posibil să existe și astfel de situații, poate numeroase, însă ele sunt o consecință a unei anume stări de fapt și nu cauze. Organizarea dezastruoasă a votului în străinătate a fost o condiție care a favorizat exprimarea și prin vot a nemulțumirii față de comportamentul lui Victor Ponta și a PSD aflat la guvernare. Cauza este în substanța PSD și a aliaților lui. PSD este, în continuare, văzut ca partidul moștenitor al sistemului corupt venit din comunism, perfecționat sub conducerea lui Iliescu și a lui Năstase, dus pe noi culmi de „tigrii” tineri sub conducerea lui Ponta și sub supravegherea lui Ilie Sârbu, Hrebenciuc și baronii locali.

Cineva, nu mai rețin cine, a spus, cam cu jumătate de gură, că votul de duminică are asemănări cu votul din 2000 când în a doua jumătate a zilei a venit la urne un „val” de votanți hotărâți să împiedice ascensiunea lui Vadim Tudor la Cotroceni. Dacă este așa, comparația este tristă pentru Victor Ponta. Să fii considerat un pericol public așa cum este Vadim, nu este de colo.

Pieleanu a confirmat niște calcule ale lor, ale sociologilor, care au dat înainte de exercitarea votului o limită de 58% a prezenței la vot care asigura victoria PSD și a lui Victor Ponta. Ce a venit peste această limită, a fost în favoarea lui Iohannis. Iar prezența la vot a ajuns la aproape 65% ! Conform comunicatelor BEC.

Valul despre care au vorbit aseară cei de la Antena 3 capătă, datorită prezenței masive la vot - sunt 65% din cei de pe listele permanente din țară, liste din care se cuvine a scade pe cei care nu au fost în țară la momentul votului, ceea ce înseamnă că în țară au ieșit la vot aproape toți cei cu drept de vot - o altă semnificație. Țara nu mai vrea PSD ! Votul este majoritar. Nu se mai vrea corupție, nu se mai vrea Iliescu și comuniști, nu se mai vrea baroni locali - în fiefurile baronilor roșii PSD a pierdut lamentabil, cu unele mici excepții. Nu se mai vrea guvernarea Ponta-Oprea-Tăriceanu-Constantin (Voiculescu). Actuala guvernare a adunat tot ce este mai nociv, tot ce este mai murdar din punct de vedere politic și a pus în fruntea țării. Votul de duminică a fost clar împotriva nu doar a lui Ponta, ca reprezentant al PSD, ci a partidului și aliaților lui.

Da, diaspora a avut importanța ei. Dar nu a fost definitorie. Am văzut că la PSD s-a ajuns la concluzia mea. Țara nu vrea Președinte pesedist. Țara nu mai vrea PSD. Dragnea a afirmat că săptămâna viitoare va merge în fața colegilor și le va arăta că trebuie să renunțe la trecut. Le va cere reformarea PSD. Nu știu ce va reuși. Inerția este mare. Lăcomia este și mai mare. Dependenții de guvernarea PSD sunt mulți și disperați. Va avea opoziție.

Trebuie să recunosc faptul că voturile primite de Klaus Iohannis trebuiesc așezate în căsuțe diferite. O parte dintre ele au fost anti-Ponta (PSD). Cele de la Udrea, cele de la Macovei, cele ale maghiarimii, cele de la Vadim sau de la Dan Diaconescu. Chiar cele de la Tăriceanu. O altă parte au fost pro-Iohannis și atât. Nu știu câte. Sociologii pot determina cu aproximație pentru că au modele de analiză la îndemână. Cea mai mare parte însă au fost cele care susțin PNL după fuziunea cu PDL. De aceea se cuvine a privi cu maximă seriozitate „cecul în alb” dat de votanți PNL-ului pentru că în viitor, susținerea Președintelui Klaus Iohannis va depinde de PNL și aliații acestuia în actul de guvernare sau în activitatea parlamentară.

Eu sunt mai zgârcit și cred că PNL (Noul PNL) a primit duminică o susținere populară de peste 35%. Dau restul de 20% celorlalte destinații. O politică de partid înțeleaptă poate face ca acest procent să crească și să se ajungă la situația în care PNL devine principala forță politică a țării. Sunt convins că există această posibilitate privind cu atenție la PSD. Acolo este marea disperare a pierderii primului loc. Strucura socială a votanților pentru cei doi candidați înspăimântă PSD-ul. Tineretul, oamenii educați de vârstă medie și bătrânii cu studii au ales Iohannis. Cei cu mai puțină școală, cei mai nevoiași, foarte multe persoane în vârstă însă fără preocupări antreprenoriale sau implicare în viața publică au ales PSD. Cu cât societatea va beneficia de mai multă informație și mai multă stabilitate economică, cu atât va scade numărul susținătorilor PSD. Cu Klaus Iohannis la Cotroceni, pentru PSD vor veni vremuri grele. Cu liberalul Klaus Iohannis la Cotroceni se va putea finaliza polul de dreapta din România prin atragerea tuturor celor care azi sunt doar anti-PSD. Cu sau fără „broaște” de înghițit.

Sunt sigur că televiziunile „pontiste” vor căuta să transmită țării tot felul de informații trunchiate. De exemplu, aseară, la Rotv, au trunchiat cererile lui Iohannis, au scos de la începutul propozițiilor cuvintele „rog”, „solicit” și au lăsat doar „cer”. Apoi, Rotv-iști au început să îl acuze pe Iohannis de comportament abuziv ! Panarame.

Avem de lucru. Mașina de propagandă mincinoasă a PSD și aliații nu a fost stricată. Funcționează și va intra la turație din ce în ce mai mare pe măsură ce PSD va dori să își refacă imaginea.