Căderea Guvernului Dăncilă? Posibil în teorie, nedorită în practică

PNL pregătește, împreună cu alte forțe din opoziția parlamentară, o nouă moțiune de cenzură. Ideea de bază este demiterea Guvernului Dăncilă. Condiția ca demersul să aibă șanse de reușită este ca o parte dintre membrii PSD să accepte faptul că această Guvernare a început prost și merge și mai prost.

Parlamentarii PSD trebuie să accepte că de programul de guvernare anunțat în campania de alegeri din 2016 s-a ales praful, că ajustările la program în funcție de fiecare nouă guvernare PSD nu au avut succes, să accepte că țara a ajuns la fundul sacului și că dezvoltarea țării în viitor este pusă sub un mare semn de întrebare ca urmare a confiscării de către o grupare de politicieni cu antecedente penale sau comportament imoral a puterii reale iar Parlamentul nu mai servește intereselor națiunii ci intereselor imediate ale cuplului Dragnea-Tăriceanu.

Marea problemă aici este legată de asumarea responsabilității.

Umblă vorba că o parte a membrilor PSD doresc schimbarea infractorului Liviu Dragnea de la conducerea PSD și ar fi de acord cu susținerea unei moțiuni de cenzură doar cu condiția ca PSD să formeze viitorul guvern.

Ideea este susținută și de Victor Ponta, cel care îl atacă pe Liviu Dragnea, bunul lui prieten de mai demult, idee susținută și de Gabriela Firea, „marele” adversar al lui Dragnea dar, deloc surprinzător, și de o parte a jurnaliștilor și analiștilor care, chipurile, ar avea concepții „de dreapta”.

Suntem în fața unei situația stupide. Opoziția parlamentară să depună o moțiune de cenzură acceptând ca reușita ei să ducă la alt guvern al partidului care a nenorocit țara până acum! Adică PNL să se implice în „războaiele” interne ale PSD și să ajute altă grupare a PSD să preia puterea de la gruparea mafiotă Dragnea! PNL rămânând în opoziție, desigur!

"Trebuie sa vedem in ce masura in PSD exista o grupare serioasa care sa sustina o motiune de cenzura impotriva Guvernului Dancila", a declarat Ludovic Orban pentru Ziare.com.

Termenul folosit de Ludovic Orban este „grupare serioasă”. Pe lângă faptul că se referă la un număr suficient de mare de membri PSD care doresc revenirea la democrație se referă și la angajamentul lor, conștient, că reformele în PSD nu se pot face cu PSD la guvernare! Un PSD în continuare la guvernare nu va duce la nici o reformă. Pentru că un succes al moțiunii de cenzură va avea efecte pentru următorii 6 ani de zile, nu doar efectul demiterii unui guvern incompetent.

Dacă schimbi „Măria” și nu schimbi și pălăria nu faci mare lucru.

PSD-iștii „responsabili” au în față mai multe variante de acțiune. Au de ales.

Păstrează pe Dragnea și guvernul Dăncilă cu consecința erodării agresive și rapide a popularității partidului. Solidaritatea de partid tocmai a fost confirmată în votul la moțiunea simplă a PNL și PMP contra ministrului de interne Carmen Dan. Este un semnal fără echivoc. În PSD este multă vorbă dar nu există faptă. Până și parlamentarii susținători ai opozanților lui Dragnea, chiar și „oamenii de casă” ai familiei Pandele de la Voluntari, cei care chipurile susțin demiterea sau demisia lui Carmen Dan la cererea lui Firea au votat împotriva moțiunii! Iar asta ne arată că Firea face, de fapt, gargară cu pioneze!

Renunță la Dragnea și modifică programul de guvernare astfel încât să încerce să corecteze în următorii 2 ani dezastrele provocate până acum. Pentru asta însă, ei trebuie să aibă o majoritate în PSD! După votul la moțiunea simplă pentru demiterea lui Carmen Dan, nu avem cum să constatăm existența unei astfel de opțiuni. Practic, solidari cu Dragnea și Carmen Dan, parlamentarii PSD își asumă voința politică a Guvernului Dăncilă de a măcelări cetățenii pașnici care protestează în Piața Victoriei, acum și în viitor, așa cum s-a acționat pe 10 august.

Renunță la Dragnea și la Guvernul Dăncilă, renunță la guvernare și trec la reorganizarea partidului pe alte coordonate, cu respectarea criteriilor politice asumate de statele membre ale Uniunii Europene. Ideea este aproape imposibilă. Dar este!

Cum în PSD nu se practică asocierea între libertate și responsabilitate, doar prima variantă de acțiune a membrilor „revoltați” din PSD rămâne valabilă. Vor vota pentru a păstra Guvernul Dăncilă. Cazurile izolate de membri PSD care fie nu vor vota sau vor absenta de la vot trebuie tratate ca atare. Nu au puterea de a schimba ceva în interiorul partidului. Chiar și zgomotoșii „revoltați” împotriva lui Dragnea, cum sunt Firea sau Tudose, vor susține guvernarea PSD pentru a nu permite preluarea puterii politice de către PNL.

Citesc la unii jurnaliști despre ideea „lipsei unei platforme comune a opoziției” ca o condiție a succesului moțiunii de cenzură. Să îmi fie cu iertare, dar respectivii jurnaliști-analiști vorbesc prăpăstii.

Platforma aia comună se poate face și se va face abia după ce moțiunea are succes. Fiecare formațiune politică parlamentară are niște obiective politice proprii care vor sta la baza construirii unei platforme comune pentru o guvernare de criză. Jaloanele unei guvernări pentru doi ani de zile se vor stabili având în vedere timpul foarte scurt de aplicare a unor măsuri legislative cu respect față de condiția participării la luarea deciziilor a membrilor PSD și ALDE care vor susține (eventual) moțiunea de cenzură. Fără o majoritate în Parlament și un consens pe aceste jaloane ale unei guvernări de criză, o viitoare guvernare a opoziției parlamentare unite nu are șanse de a se realiza. Iar aici, ei bine, aici este de fapt una din marile probleme. Dizidenții din PSD vor impune ca viitorul prim-ministru să fie de la ei, pentru că altfel nu sprijină moțiunea. Parlamentarii USR, în buna lor tradiție, vor refuza participarea dacă nu li se oferă postul de prim-ministru și principalele ministere. PMP va avea și el pretențiile lui, deja susține public că este singurul partid care dorește căderea guvernului PSD. Victor Ponta și susținătorii lui din Parlament (unii pe față, alții pe dos) vor avea pretențiile lor. Pretenții atât cu privire la persoane și funcții, în Guvern, aparatul central și deconcentrate cât și cu privire la politicile publice unde situația este foarte gravă: concepțiile liberal-conservatoare ale PNL nu se pupă cu cele ale PSD, ALDE, USR, PMP și ce fel de parlamentari or mai fi în grupul susținătorilor moțiunii de cenzură.

Moțiunea trebuie depusă chiar dacă șansele ca ea să treacă sunt aproape inexistente. Moțiunea de cenzură va fi un document public de evaluare a Guvernului Dăncilă din partea opoziției iar o bună publicitate a lui va sprijini cetățenii să înțeleagă cum au fost guvernați până acum. Și aici avem o problemă. Câți cetățeni vor fi interesați să vadă ce li s-a oferit în mod real de actuala guvernare? Câți dintre cetățeni vor înțelege că „a nu face politică” înseamnă a accepta să fii condus de incapabilii țării? Câți dintre cetățenii României vor înțelege că viața lor viitoare depinde de deciziile politice ale unui partid sau altul care ajunge la putere? Vom vedea. Cu dorința ca prezența catastrofală de la vot din 2016 care a adus la guvernare PSD sub conducerea infractorului Dragnea și a ALDE sub conducerea aliatului Tăriceanu să nu se mai repete. Orice prezență la vot peste 45% duce PSD pe locul 2 ca putere politică iar pe ALDE îl duce sub 5% (de fapt și UDMR ar avea aceeași soartă ca ALDE!). Este bine să se știe acest lucru! Iar o prezență de peste 50% schimbă sever configurația politică a Parlamentului! PSD ar fi atunci la 20% sau chiar mai puțin!

Se aleg apele. Victoria trebuie acceptată, nu doar dorită.

Trece timpul și apar informațiile despre vot. Aproape 1(un) milion de votanți pe liste suplimentare ! Imens. În sate și comune din zona de „influență” a PSD ! Sate în care votanții flotanți sunt mai mulți ca votanții rezidenți ! Aiuritor !

Încet-încet se manifestă susținerile liderilor politici precum și ale candidaților perdanți. A aventurierilor. Vom vedea dacă îndemnurile lor vor determina votanții lor din primul tur să aleagă pe cel recomandat.

Dacă lucrăm cu date brute, imaginea poate fi aceasta:

La Victor Ponta, care a obţinut voturile a 3.836.093 dintre alegători ar urma să se adauge:

 - 508.572 voturi de la Tăriceanu;

- 382.526 voturi de la Dan Diaconescu;

- 349.416 voturi de la Corneliu Vadim Tudor;

- 104.131 voturi de la Teodor Meleșcanu;

- x voturi de la alegătorii lui Kelemen Hunor (cei care nu au greață de Vadim !);

- x voturi de la Elena Udrea (deja, apropiați ai acesteia din PMP au trecut și se pare că trec la UNPR ?!);

- x voturi de la alții

Klaus Iohannis a fost votat de 2.881.406 persoane care au mers la urne la care ar urma să se adauge:

- 421.648 voturi de la Monica Macovei;

- 53.146 voturi de la Szilagyi Zsolt;

- x voturi de la Elena Udrea (care a primit 493.376 voturi);

- x voturi de la alții.

Imaginea de ansamblu este descurajatoare. La prima vedere, Victor Ponta va câștiga detașat, fără prea multe complicații.

Cu o condiție. Ca noi și candidatul nostru să ne limităm la a ne dori victoria. 

Dacă însă adăugăm capacitatea de a accepta victoria, curajul de a ne asuma victoria, atunci avem toate șansele să o aducem în curtea noastră.

Trebuie să gândim pozitiv. Să avem curajul să vedem dincolo de așa-numitele „analize specializate” care inundă ecranele Tv (aproape fără excepție ostile lui Klaus Iohannis, inclusiv Realitatea Tv și B1Tv !).

Liderii și candidații care s-au dus către Victor Ponta au ales calea socialismului sau a social-democrației (unii spun socialism - Adrian Năstase prevede că societatea viitorului va fi comunistă -, alții îi spun social-democrație, mai orientați către vest). Victor Ponta a dat suficiente semnale în acest sens: lauda adusă Chinei și PCC pentru modul în care a condus China către „dezvoltare” ! Liderii politici care i s-au alăturat acceptă această orientare. Tăriceanu, Vadim, Dan Diaconescu, Kelemen Hunor, Meleșcanu (care revine cu această ocazie la matcă, el rupându-se din PSD cu o grupare - APR -, cu care s-a dus la PNL, grupare care acum se pare că l-a însoțit la vot). Adaug aici pe Elena Udrea care a avut mesaje pur socialiste în această campanie electorală. Liderii au ales, la votul din 16 noiembrie vom vedea câți dintre alegătorii lor îi vor însoți.

Către Klaus Iohannis au venit Monica Macovei și Szilagyi Zsolt, politicieni de dreapta fără discuție. Aceștia au ales nu calea liberalismului ci calea democrației și a statului de drept pentru că au orientări diferite de liberalism însă aflate pe partea dreaptă a scenei politice.

Nu trebuie să neglijăm influența Bisericii Ortodoxe Române care își încalcă angajamentele și face campanie pentru Victor Ponta ! Preoții ortodocși au devenit agresivi în parohiile lor și sunt, uneori, propagandiști politici socialiști mai eficienți ca pesediștii, uneperiștii și peciștii constituiți în alianță politică de stânga.

Nu îi neglijez pe ceilalți. Au alegători puțini însă și ei sunt foarte importanți, mai ales în turul II. Nu știm cum vor vota însă nu este greșit să gândesc că se vor împărți între cei doi candidați.

Electoratul unor partide a jucat de multe ori contra opțiunii conducerii partidului. PRM a fost aliatul PDL mai ales în teritoriu. La fel, electoratul PP-DD a fost aliatul PDL. Nu este exclus ca o parte dintre ei să nu voteze cu Victor Ponta, chiar dacă liderii lor fac propagandă deșănțată acestuia (după ce l-au porcăit cum le-a venit la gură în campania din primul tur dar și în anii anteriori !).

Un rol deosebit de important îl vor avea, în turul II, candidații. Atât ca persoane fizice (cu bunele și relele ce îi însoțesc) cât mai ales ca persoane publice, ca reprezentanți ai sistemelor care i-a dus în față.

Victor Ponta este văzut din ce în ce mai mult ca un personaj alunecos, mincinos, adept al compromisului fără principii. El reprezintă sistemul construit de PSD de pe timpul lui Ion Iliescu, adus la performanță de Adrian Năstase, trecut cu perversiuni cu tot prin mâna lui Mircea Geoană și continuat acum de Victor Ponta. Justiția scoate la iveală murdăria sistemului patronat de Ion Iliescu. Dosarele penale pentru infracțiunile de corupție, spălare de bani, abuzul de putere în care autorii sunt, în marea lor majoritate, membrii vechi și importanți ai PSD, ne pun în lumină „caracatița” corupției generalizate care este proprie PSD. Este deranjant faptul că această „caracatiță” nu a fost prinsă și executată cu ani în urmă, pentru că infracțiunile - multe dintre ele -, sunt de pe timpul guvernării Năstase !

Klaus Iohannis este văzut ca „omul gospodar”, liderul care construiește, care este capabil să obțină succes în ceea ce face. Nu este nici el scutit de semne de întrebare. PNL, al cărui lider este, are și el „faliții” lui. Persoane condamnate sau cu dosare penale începute. La aceștia se adaugă imaginea nu prea favorabilă a unor lideri ai PDL care au excelat în prostii pe timpul guvernării Băsescu-Boc. Este adevărat că în marea lor majoritate băsiștii s-au dus la PMP, susținând-o pe Elena Udrea însă au rămas și în PDL destule personaje controversate. Cel puțin într-o parte a electoratului există această imagine. Altă parte a electoratului îi aprobă. Păreri diferite, Nu mai spun de imaginea Monicăi Macovei ! Față de Victor Ponta, Klaus Iohannis nu este reprezentantul unui sistem. Ca atare, este o posibilitate reală ca sub mandatul lui Klaus Iohannis să se poată corecta ce a fost construit greșit în anii din urmă de către Ion Iliescu, Adrian Năstase și Traian Băsescu și să ajungem la o societate cu adevărat democratică. O societate mai apropiată de societățile performante din vestul Europei.

Alegând pe Klaus Iohannis avem o speranță la viitor. Unul mai bun. Alegând pe Victor Ponta, ne întoarcem la partidul stat al lui Adrian Năstase, la corupția generalizată, la statul de „drepți”.