Verzii și popularii europeni în alianță pentru o majoritate în PE?!

O informație foarte, dar foarte interesantă. Verzii europeni își doresc să formeze împreună cu popularii europeni o majoritate parlamentară pentru ca și popularii dar și verzii europeni să își poată aplica obiectivele politice exprimate în campania pentru europarlamentare.

De la bun început remarc faptul că Verzii au avut discuții și cu celelalte grupuri existente în Parlamentul european cu excepția grupurilor de extremă dreapta sau de extremă stânga. Au discutat și cu grupul Macron, al progresiștilor, pe care Macron vrea să îl formeze alături de ALDE eu. Concluzia lor este destul de lămuritoare:

Keller a descris proiectul opus a lui Macron (opus față de propunerea popularilor europeni!) pentru o renaștere europeană  ca fiind "interesant", dar a menționat că unele dintre propunerile sale sunt deja în vigoare. "Când ne uităm la conținut", a spus ea, "avem semne de întrebare".

Au cântărit, au evaluat, au comparat cu programul lor politic european (manifestul lor în 12 puncte este aici) și au ajuns la concluzia că popularii europeni sunt mai aproape de proiectul lor politic decât mesajul politic al progresiștilor lui Macron. Trebuie subliniat și faptul că social-democrații,  până mai de curând aliații naturali ai verzilor nu sunt luați în calcul. Mai ales pentru faptul că acolo unde mai sunt social-democrați destul de vizibili, fie verzii nu au filiale, fie filialele lor sunt slabe.

Cât privește discuțiile pe care le doresc cu popularii europeni ele vor fi axate pe poziția pe care o va adopta Manfred Weber, candidatul PPE pentru ocuparea funcției de președinte al Comisiei Europene.

"Dacă Manfred Weber, este dispus să treacă de politica sa trecută și să se mute în această direcție, putem vorbi, putem forma o majoritate", a spus el. "Dacă dorește să continue să meargă la dreapta, așa cum face PPE în mai multe țări, atunci nu va mai fi majoritatea pentru el" - Bas Eickhout, din Țările de Jos

Declarația este directă, cu adresă la activitatea viitoare a lui Manfred Weber ca președinte al Comisiei Europene. Verzii nu pot împiedica politicile naționale de dreapta, dar pot cere ca executivul european, Comisia Europeană, să nu practice politici de dreapta radicale, conservatoare. Temerea lor, în special a lui Ska Keller (liderul verzilor din Germania), are ca fundament faptul că Manfred Weber este membru al Uniunii creștin-sociale (CSU), din Bavaria (aliatul CDU condus de Annegret Kramp-Karrenbauer care a preluat de la Angela Merkel conducerea partidului), formațiune situată mai la dreapta decât aliatul său CDU. Bavarezii creștin sociali sunt mai radicali cu privire la imigrație decât colegii lor din CDU, în plus sunt cei care au o relație specială cu Viktor Orban al Ungariei (pălăria lui Orban pentru vremuri grele!) iar atenționarea verzilor chiar către aceste probleme se îndreaptă. Dar, nu putem trece cu vederea că Manfred Weber a făcut pasul în față pentru a soluționa aceste „probleme sensibile”. Cu privire la Viktor Orban și atitudinea lui față de liberalismul european, mai ales după campaniile lui finanțate de stat împotriva instituțiilor europene dar și asupra lui Jean Claude-Juncker, Manfred Weber a adoptat o poziție tranșantă și a impus condiții lui Viktor Orban pentru a putea rămâne cu FIDESZ în Partidul Popularilor Europeni. Condiții pe care Viktor Orban deja le-a refuzat, din moment ce a declarat că va continua campania împotriva lui Juncker pe care îl acuză că a trădat interesele maghiarilor ... Cât privește imigrația, Manfred Weber va aplica ceea ce Consiliul European al șefilor de stat și de guvern și Parlamentul European vor stabili ca politică comună a Uniunii Europene. După părerea mea, se pare că există spațiu pentru ca Manfred Weber să aducă alături de popularii europeni Verzii. Da, Verzii sunt destul de mici față de alte formațiuni politice dar există și pot aduce PPE aproape 50 de voturi în PE!

Cei de la Politică observă că viitorul Parlament European va fi mai fragmentat decât actualul. Politicieni cu oarecare notorietate au făcut și desfăcut partidele țărilor lor pentru a forma noi formațiuni politice. Emmanuel Macron „și-a înjunghiat” partidul în care s-a dezvoltat sau care l-a sprijinit să evolueze politic (socialiștii francezi) pentru a forma un alt partid, La Republique En Marche,  pe care l-a plasat în zona progresiștilor, de fapt, este fostul partid socialist francez mai aplecat către naționalism și afaceri. Macron are o viitoare proiecție în PE de 22 de europarlamentari. De aceea a avut ideea să se alieze cu ALDE eu. care va avea cam 72 de europarlamentari. În calculele lui Macron intră aliații partidului său, Partidul Cetățenilor din Spania (Cuidadanos, de orientare liberală dar care este mai stânga decât liberalii din ALDE) și Partidul Democrat din Italia, la care se adaugă Dacian Cioloș care a promis „pielea ursului din pădure” cu formațiunea politică pe care o va înființa în România și aliații pe care îi va avea (a reușit doar Alianța 2020 care nu are, încă europarlamentari), formațiuni care nu vor aduce suficiente voturi pentru a avea pretenții de supremație. De aceea LREM al lui Macron a promis ALDE-iștilor europeni că vor aduce alături de ei alți social-democrați, socialiști și pe verzi ( cu cele aproape 50 de voturi ale lor). Se pare că socoteala de acasă nu se va potrivi cu cea din târg.

Pentru că obiectivul major, convenit între LREM și ALDE eu la congresul ALDE de la Madrid din noiembrie 2018, este acela de a învinge popularii europeni și a prelua conducerea Parlamentului European probabil că vor căuta aliați și între partidele membre S&D (a socialiștilor). După cum se pare, grupul partidelor extremiste în PE va crește numeric. De aceea este foarte important pentru popularii europeni să aibă relații consensuale cu mai multe curente politice europene decise să combată anti-europenismul și politicile partidelor extremiste. Clarificarea poziției Uniunii Europene cu privire la imigrație, stabilirea unui echilibru benefic pentru statele membre ale UE privind imigrația va lăsa partidele extremiste fără muniția pe care o folosesc acum.

Ca să fiu sincer, m-a surprins alegerea verzilor! Înseamnă, pe de o parte, că partidele membre ale PPE au capacitatea de a atrage prin seriozitatea (unii îi spun austeritate) cu care tratează problemele politice ale țărilor lor dar și de a contracara politicile de natură extremistă, mai ales a extremei drepte.

Sper ca PPE și Verzii să ajungă la consens. Au această capacitate. Au și interese comune.

Gargara cu pioneze a vestitorilor apocalipsei

Hai să hai! Bine, nu o spun chiar așa, dar la așa ceva se ajunge. Cei din USR, acum alături de susținătorii +Plus, au reluat tipul de campanie din 2016, atacurile regulate la adresa PNL și a liderilor acestuia. Atunci, cu sprijinul larg al celor din presă, au împiedicat PNL să lupte cu PSD, mult, foarte mult timp fiind pierdut cu „scuzele și explicațiile” față de „tânăra” formațiune politică „formată din oameni valoroși din noua generație”, anti-PSD (deși ... ca să fiu sincer, a fost, indirect, pro-PSD iar rezultatele scrutinelor au confirmat adevărata intenție a USR - împiedicarea PNL să învingă PSD!). Ca tâmpenia să fie deplină, în PNL s-a recomandat să nu se răspundă atacurilor USR! De data asta, tăcerea nu a mai fost de aur, a fost de rahat. Unul care ne pute din 2016 și până acum, „victoria” USR împotriva PNL ne-a adus o dominare fără limite a coaliției PSD-ALDE căreia s-a alăturat, cum este obiceiul, UDMR. Dar, cine știe, poate că adevărata intenție a strategilor USR asta a fost!

Este al doilea exemplu de acțiune USR împotriva PNL și, ce să vezi, confirmă sprijinul „indirect” pentru PSD! Dar pentru că sunt specialiști în gargara cu pioneze nu și-au dat seama că gândind invers cad pe locul doi, trei sau care o fi el mai departe de poziția de frunte pe care o reclamă.

Las la o parte ce visează susținătorii USR-+Plus, scoruri la europarlamentare și parlamentare de peste 25%, ba chiar și peste 30%. Le las pentru că sunt „emoționale”, la o parte dintre ei, rațiunea nu are loc aici. Le las și pentru că promovarea unor astfel de scoruri are și rol de stimulare a electorilor să capete încredere în această alianță formată dintr-un partid parlamentar - USR -, și un partid nou, făcut pentru a satisface dorința lui Dacian Cioloș de a fi politician, șef de partid, lider maxim, un fel de guru al politicii progresiste (de sorginte socialistă) de pe malurile Dâmboviței. Le las și voi apela la cifrele reci și seci ale sondajelor de opinie făcute de diferite case de sondare. Mai credibile sau mai puțin credibile, după cum vrea să le considere fiecare. Dar există! Și sunt monitorizate nu doar în România ci și în spațiul european, cifrele date publicității fiind folosite la evaluările sociologice europene despre România. Voi folosi ultimele date publicate de Europa fm., de la IMAS, casa de sondare folosită de USR! Ca să nu avem vorbe!

Fac precizarea că nu am luat toate partidele în calcul. UDMR și PMP, de exemplu, nu ating procentul de acces de 5%. Nu este exclus ca amândouă sau una dintre ele să atingă procentul de calificare. Nu este exclus să rămână în afara Parlamentului European.

PMP a tot dat semnale că ar vrea să formeze cu PNL o alianță electorală așa cum au format cei din USR și +Plus. Nu au reușit. UDMR, după convorbirile de la Budapesta dintre Kelemen Hunor și prim-ministrul Viktor Orban a lansat invitația către alte formațiuni politice maghiare să formeze o alianță pentru a putea trimite proprii europarlamentari la Bruxelles pentru întărirea prezenței maghiarilor în Parlamentul European. UDMR nu are nici un interes să reprezinte la Bruxelles interesele cetățenilor României. Scopul lor, declarat oficial, este acela de a fi o anexă utilă a partidelor conducătoare de la Budapesta. Este neplăcut pentru mine să constat că UDMR folosește, fără rușine, resursele României (în acest caz posibilitatea ocupării locurilor rezervate României în Parlamentul European) pentru a promova interesele Ungariei. Dacă însă prezența la vot va fi mai mare, atunci UDMR nu va trece pragul de 5% pentru a putea trimite reprezentanți ai maghiarimii la Bruxelles care să fie folosiți de Viktor Orban!

Dar să revenim la gargara cu pioneze a USR și a noilor lor aliați de la +Plus.

În timp promotorii USR și +Plus scriu astfel de bălării pe rețelele de socializare, în timp ce membrii USR și +Plus fac în presă declarații ostile PNL, mai puțin la adresa PSD și mai deloc la adresa ALDE condus de Tăriceanu (!!!), la Iași, Barna și Cioloș fac declarații „de pace” la adresa PNL! Păi, să ne fie cu pardon, dar se pare că le-a ajuns cuțitul la os! Elanul propagandistic de mai înainte nu le-a adus „câștigul” prognozat, cel clamat de propagandiștii lor pe toate gardurile. Cu scorul lunar de sub 10% al USR, cu cel de 5% al +Plus, cu scăderile accentuate și creșterile firave de la o lună la alta, ei știu că lumea „i-a citit”. Au ajuns la limita capacității de a atrage, de a folosi resursele la dispoziție. Ba, chiar mai mult, resursa nefolosită la celelalte alegeri nu prea a fost mișcată din loc deși Cioloș și Barna tot clamează că ei se adresează cu predilecție celor care nu au mai fost la vot! Faptul că PSD, chiar în scădere, se menține la o cotă destul de ridicată, chiar fruntașă în unele luni ne arată că declarațiile lor din media română, chipurile ostile PSD, nu și-au atins scopul. Chiar dacă au ajuns să se laude cu rezultatele obținute de PNL în lupta contra coaliției nocive PSD-ALDE-UDMR! Au fost de râsul lumii când Cioloș și Barna au anunțat triumfători că demersurile lor la europarlamentarii europeni (scrisorile trimise de USR și Cioloș), au dus la victoriile Laurei Codruța Kovesi în cele două comisii ale Parlamentului European! Ei, care și-au declarat apartenența la viitoarea familie ALDE-Progresiști (macroniști), adversarii „de moarte” ai Partidului Popularilor Europeni (cei care au contribuit semnificativ la susținerea lui Kovesi), susțin sforăitor că au contribuit la determinarea conservatorilor să o sprijine pe Kovesi! Asta în condițiile în care PNL prin europarlamentarii săi au făcut gesturi reale de sprijin, criticate de presa aservită PSD și ALDE, criticate de Dragnea și acoliții săi, de Tăriceanu și acoliții săi dar observate și comunicate de alte organisme de presă.

Vor ca PNL să accepte candidaturi comune la alegerile locale din primăvara anului viitor. Mai ales în Marile orașe! Aici au ca țintă Bucureștiul, Aradul, Iașul ... alte localități din zonele în care USR este ceva mai prezent. Că dacă nu ... în 2020 când se vor termina alegerile parlamentare nu vor participa la o guvernare alături de PNL chiar dacă acum, după condiția participării cu candidați comuni la locale este posibilă o astfel de colaborare în viitor. Cred că suntem la taraba la care se vinde „pielea ursului din pădure” sau „cioara de pe gard”. Sunt prea multe „neclarități” ca să nu îți pui mari semne de întrebare cu privire la demersul lor.

În tabelul de mai sus, am împărțit partidele după familiile politice europene a căror politică o vor urma și pe plan intern! De aici apare primul semn de întrebare la inițiativa celor doi aliați: Barna și Cioloș.

La Madrid au avut loc două congrese. Congresul ALDE eu.  (noiembrie 2018)la care au participat ca viitori aliați semnatarii protocolului de formare în viitorul Parlament European (ce de după 26 mai 2019) a unui grup progresist sub conducerea lui Emmanuel Macron prin partidul „lui”, En Marche. Protocolul cu En Marche a fost semnat, din România, de către Dacian Cioloș, în numele fundației România Împreună (RO+) dar și a unui viitor partid pe care îl va forma și cu care va căuta să intre în PE. Din Italia a semnat Monzi, cu Partidul Democrat Italian (social-democrat), din Spania a semnat Partidul Cetățenilor (centrist, progresist apropiat de social-democrație), alte formațiuni mai mici din state europene. Scopul declarat la finalul congresului a fost acela de a stabili pentru toate formațiunile participante ca adversar politic Partidul Popularilor Europeni. Ca atare, Dacian Cioloș și Dan Barna, cu partidele lor, urmând a deveni membri ai noului grup europarlamentar al progresiștilor au ca adversar politic PNL, UDMR, PMP și alte formațiuni care se declară de dreapta (prea mici pentru a fi luate în calcul ca formațiuni politice dar cu membri care pot sprijini lupta PNL sau PMP cu acești „progresiști”). PES și partidele din grupul S&D condus de PES, Verzii sunt văzuți de ALDE eu și progresiștii lui Macron ca posibili aliați și nu ca adversari! Este bine să știm aceste lucruri! Pentru că viitorul nu este așa cum îl prezintă Cioloș și Barna, în mod mincinos! Pentru ei, în România, principalul adversar este PNL și nu altul!

Al doilea congres de la Madrid s-a terminat de curând. A fost al PES, partidul socialiștilor europeni. În final, au declarat ca adversar politic Partidul Popularilor Europeni și ca posibili aliați grupul ce urmează a se forma din ALDE și progresiștii macroniști. Macroniștii și ALDE-iștii au lăsat și ei, în noiembrie, să se înțeleagă că PSD și grupul pe care îl conduce le poate fi un aliat (cum de altfel le este și astăzi!). Ceea ce mă determină să gândesc că în viitor,  în România, va putea exista dacă nu o alianță un non-combat între PSD și ProRomânia pe de o parte cu ALDE, USR și +Plus pe partea cealaltă.

Problemele de astăzi „sunt rezolvabile”. Procesele în care sunt implicați unii dintre cei „mai urâți fii ai poporului” curg, infractorii vor fi condamnați iar PSD va deveni „vizitabil” sau „aliabil”. Zgomotul de fond cu plecarea PSD și ALDE din familiile lor politice europene va rămâne până când se schimbă starea nației pe malul Dâmboviței.

Dacă luăm în calcul aliații de astăzi, și nu uităm familiile politice europene din care fac parte cu obiectivele politice ale acestora, avem cam așa ceva:

PSD+ProRomânia = 23,6%
ALDE                    =   8,5%
Total                      =  32,1%

Să nu neglijăm refuzul categoric al PNL de a colabora cu Tăriceanu și echipa lui de personaje care s-au sustras de la controlul Justiției cu sprijinul Parlamentului dominat de PSD! În frunte cu Tăriceanu! Să nu neglijăm faptul că infractorul Liviu Dragnea urmează să dea socoteală în fața Justiției astfel că PSD va avea, în viitorul destul de apropiat, o nouă conducere! Cu 32,1%, cei de mai sus vor putea forma un viitor guvern pentru că alături de ei vor veni cei de la UDMR (în conflict deschis cu PNL!) dacă vor intra în Parlament. Minoritățile vor face ce știu mai bine: se aliază cu puterea, la fel ca UDMR. Iar dacă infractorul Dragnea pierde conducerea PSD, atunci PSD devine un partid frecventabil pentru Alianța 2020, la fel ca grupul PES/S&D din Parlamentul European.

PNL are doar 16,2%! Rămâne singur pe partea grupului popularilor europeni! UDMR duce politica Budapestei inclusiv în PE, iar PMP are slabe speranțe să mai prindă Parlamentul (după datele de astăzi!).

USR și +Plus au, împreună, 12,7%.

Prin absurd, dacă USR și +Plus ar veni alături de PNL, ar avea împreună 28,9%! Dar, ar fi un fel de USL 2.0. Pentru că progresiștii social-democrați de la USR și +Plus vor avea obligația să promoveze „liniile directoare” de la Paris iar PNL se va încăpățâna să susțină interesele naționale ale României, exclusiv!

Sunt prea multe semne de întrebare în urma mesajului dat de Barna și Cioloș la Iași. Păcat că unii dintre liberali s-au dus după fentă. Cred că au ceva probleme cu propria evoluție politică în PNL, nu mai au curaj pentru că nu știu cum să exploateze oportunitățile de dezvoltare a partidului pe plan local.

Știu că  la modă este zicerea „să scăpăm de PSD prin orice mijloace”. Depinde de calea pe care o alegi. Cea mai bună cale este să ai capacitatea să arăți alegătorilor că ești mai bun decât PSD-istul de lângă tine. Nu doar criticând ce face PSD-istul sau alt adversar politic ci arătând că știi să tratezi problemele politice la fel de performant ca în profesia ta, profesie în urma căreia ai din partea comunității respect, admirație, apreciere, laudă. Calea alianțelor nu te întărește! Este o cale înșelătoare. Mai ales când posibilii aliați simulează că sunt altceva, din punct de vedere politic. USR și +Plus au tot semnalizat „dreapta” dar au luat-o violent spre stânga. Viitorul lor este lângă „reformatul” PSD și ALDE al lui Tăriceanu și nu lângă PNL. Iar dacă PNL, prin liderii săi, vor duce partidul în capcana unei alianțe cu USR și +Plus nu ar trebui să ne mire că ideile liberale, conservatoare vor intra într-un concediu prelungit până va apare un partid care să le reprezinte și să le impună unei populații care, măcar declarativ, le îmbrățișează.

USR și +Plus anunță apocalipsa în România dacă PNL nu îi bagă în seamă! Alo, bre! Circul, scandalul, maimuțăreala, fake-news-ul țin, întotdeauna, puțin. Când omul ajunge acasă, se uită la ce pune pe masă, unde se culcă, dacă are sau nu cu ce îmbrăca, dacă poate asigura un viitor copiilor. Se va uita mai atent la cel care îl cheamă să fie o persoană liberă, independentă, competentă, profesionistă, capabilă să ofere siguranță și confort celor din jurul lui. PNL este cel care îi cheamă pe cetățeni să devină liberi. Nu există alt partid în România care este capabil să realizeze așa ceva. Noua Alianță 2020 este după tiparul organizațiilor politice social-democrate care oferă statului un rol de control asupra vieții private! Nu asigură libertatea individuală ci o impun în limitele lor ideologice. Ai voie asta, ai voie ailaltă, aia nu o poți face decât dacă statul îți dă voie, poți face producția asta dar pe asta nu ... socialism-democrație.

Macron și aliații lui din Europa

Ca să nu mai umblăm după tot felul de „alianțe”. Trebuie să știm cu cine putem avea o relație politică. Emmanuel Macron are grijă ca partidul care îl susține, La Republique en Marche (LREM), să obțină și o susținere europarlamentară, cu obiectivul de a forma un posibil grup parlamentar distinct de PPE sau S&D (la care au aderat PSD dar la care vor mai adera și alții de vor ajunge să fie votați la europarlamentare).

Este absolut evident faptul că pe plan intern, fiecare dintre partenerii „ideilor Macron” va încerca să devină cât mai puternic, să ocupe cât mai mult din spațiul politic disponibil, dacă se poate să preia și să dețină cele mai importante funcții în statul respectiv. Iar Dacian Cioloș cu MRÎ asta va urmări și asta va face. Pentru el, atât membrii din România ai S&D (PSD, ProRomânia) dar și „nedemnul” ALDE.ro sunt adversari politic la fel cum și partidele românești care sunt membre PPE devin adversare politice!

Liderul LREM, Christophe Castaner, şi liderul blocului liberal ALDE din Parlamentul European (PE), Guy Verhofstadt, afirmă că vor să "reinventeze" Europa. Agerpres.

Evident, programul politic al președintelui Macron este una din piesele de bază. Pentru că îl văd și pe Verhofstadt sunt sigur că ALDE din PE are o anume contribuție. Dar, ALDE este o uniune de partide liberale și democrate cu o orientare de centru stânga. Din acest motiv PNL a părăsit ALDE din PE pentru a merge alături de partidele din PPE unde ideile liberale românești au găsit idei asemănătoare. PNL este, în România, principalul partid de dreapta.

Liderul LREM, Christophe Castaner este cel din dreapta sus în imagine. Este liderul partidului lui Macron. Înțelegerea de bază a făcut-o cu Guy Vehofstadt, liderul ALDE din PE (lider și al Partidului Liberalilor și Democraților Flamanzi din Belgia), cel care conduce uniunea de partide de centru-stânga, din care face parte și ALDE România, condusă de CAP Tăriceanu!

Tăriceanu nu a spus nimic până acum. Europarlamentarii ALDE, Norica Nicolai și Renate Weber au fost în opoziție față de liderul Grupului ALDE din PE, Guy Verhofstadt! O doar o poziție de moment? Trag totuși concluzia că între ALDE al lui Tăriceanu și MRÎ al lui Cioloș va fi cumva o alianță. Pentru că, este evident faptul că Verhofstadt a cerut părerea liderilor partidelor din care este format ALDE din PE atunci când a cerut susținerea lor pentru „reinventarea” Europei după „biblia lui Macron”! Primind acceptul, a semnat protocolul (nu este secret!).

Reprezentantul Partidului Democrat din Italia în combinația „macronistă”, partid social-democrat, este Mateo Renzi, fostul prim-ministru al Italiei până când au pus mâna pe putere partidele extremiste după alegerile din 2018. Mateo Renzi este lângă Cioloș.

Partidul Cetățenilor din Catalunia, partid de centru dreapta, anti-secesionist este reprezentat de Albert Rivera, ultimul din imagine.

Dacian Cioloș a angajat MRÎ (încă în devenire!) în proiectul macronist și ALDE-ist al lui Verhofstadt. Nu mai avem ce umbla după partea ideologică a MRÎ. Cu excepția Partidului Cetățenilor din Catalunia (partid de provincie!), restul formațiunilor sunt de centru (cum vrea să pară LREM) și centru stânga.

Bănuiesc, îmi dau cu părerea, că Dacian Cioloș va încerca să țină linia de centru, cât mai bine cu putință, pentru că pe centru este și Macron dar și Verhofstadt (care a fost neo-liberal și a revenit la centru, la liberalism, când a văzut că neo-liberalismul nu prea are căutare).

Cât privește politica internă, dacă MRÎ se reușește să se mențină pe centrul orientărilor politice este posibil, nu creditez, ca să accepte un parteneriat cu oricare formațiune politică principală care preia guvernarea. Bine, cu privire la PSD este posibil să condiționeze de anumite modificări în structura acestui partid, mai ales când vorbim de actualul PSD condus de Dragnea! La fel, poate accepta și o colaborare cu PNL, în caz că acesta va câștiga alegerile. Trebuie să fie însă clar că Dacian Cioloș și MRÎ nu vor susține nici unul din partidele „mari”. Dacă le poate învinge, o va face!

Pe de altă parte, legat de alegerile prezidențiale, Dacian Cioloș și MRÎ nu au cum susține candidatura lui Klaus Iohannis pentru al doilea mandat din moment ce percepția în Europa cu privire la președintele Iohannis este aceea că este un politician de dreapta, ferm angajat în relația cu PPE și mai ales cu Germania (din cauza etniei acestuia). Dacian Cioloș va lupta pentru a oferi lui Macron cât mai mult suport din partea partidelor din România! El fiind vârful de lance!

Având în vedere și informația că USR a avut sau încă mai are o relație cu Guy Verhofstadt și ALDE European, nu este exclus ca MRÎ să preia USR pentru a forma o o formațiune politică de centru alături de ALDE al lui Tăriceanu care este de centru-stânga.

Uite cum avem avem deja 3 nume interesante în politica românească: Tăriceanu, Cioloș și Barna!

Se aleg apele. Victoria trebuie acceptată, nu doar dorită.

Trece timpul și apar informațiile despre vot. Aproape 1(un) milion de votanți pe liste suplimentare ! Imens. În sate și comune din zona de „influență” a PSD ! Sate în care votanții flotanți sunt mai mulți ca votanții rezidenți ! Aiuritor !

Încet-încet se manifestă susținerile liderilor politici precum și ale candidaților perdanți. A aventurierilor. Vom vedea dacă îndemnurile lor vor determina votanții lor din primul tur să aleagă pe cel recomandat.

Dacă lucrăm cu date brute, imaginea poate fi aceasta:

La Victor Ponta, care a obţinut voturile a 3.836.093 dintre alegători ar urma să se adauge:

 - 508.572 voturi de la Tăriceanu;

- 382.526 voturi de la Dan Diaconescu;

- 349.416 voturi de la Corneliu Vadim Tudor;

- 104.131 voturi de la Teodor Meleșcanu;

- x voturi de la alegătorii lui Kelemen Hunor (cei care nu au greață de Vadim !);

- x voturi de la Elena Udrea (deja, apropiați ai acesteia din PMP au trecut și se pare că trec la UNPR ?!);

- x voturi de la alții

Klaus Iohannis a fost votat de 2.881.406 persoane care au mers la urne la care ar urma să se adauge:

- 421.648 voturi de la Monica Macovei;

- 53.146 voturi de la Szilagyi Zsolt;

- x voturi de la Elena Udrea (care a primit 493.376 voturi);

- x voturi de la alții.

Imaginea de ansamblu este descurajatoare. La prima vedere, Victor Ponta va câștiga detașat, fără prea multe complicații.

Cu o condiție. Ca noi și candidatul nostru să ne limităm la a ne dori victoria. 

Dacă însă adăugăm capacitatea de a accepta victoria, curajul de a ne asuma victoria, atunci avem toate șansele să o aducem în curtea noastră.

Trebuie să gândim pozitiv. Să avem curajul să vedem dincolo de așa-numitele „analize specializate” care inundă ecranele Tv (aproape fără excepție ostile lui Klaus Iohannis, inclusiv Realitatea Tv și B1Tv !).

Liderii și candidații care s-au dus către Victor Ponta au ales calea socialismului sau a social-democrației (unii spun socialism - Adrian Năstase prevede că societatea viitorului va fi comunistă -, alții îi spun social-democrație, mai orientați către vest). Victor Ponta a dat suficiente semnale în acest sens: lauda adusă Chinei și PCC pentru modul în care a condus China către „dezvoltare” ! Liderii politici care i s-au alăturat acceptă această orientare. Tăriceanu, Vadim, Dan Diaconescu, Kelemen Hunor, Meleșcanu (care revine cu această ocazie la matcă, el rupându-se din PSD cu o grupare - APR -, cu care s-a dus la PNL, grupare care acum se pare că l-a însoțit la vot). Adaug aici pe Elena Udrea care a avut mesaje pur socialiste în această campanie electorală. Liderii au ales, la votul din 16 noiembrie vom vedea câți dintre alegătorii lor îi vor însoți.

Către Klaus Iohannis au venit Monica Macovei și Szilagyi Zsolt, politicieni de dreapta fără discuție. Aceștia au ales nu calea liberalismului ci calea democrației și a statului de drept pentru că au orientări diferite de liberalism însă aflate pe partea dreaptă a scenei politice.

Nu trebuie să neglijăm influența Bisericii Ortodoxe Române care își încalcă angajamentele și face campanie pentru Victor Ponta ! Preoții ortodocși au devenit agresivi în parohiile lor și sunt, uneori, propagandiști politici socialiști mai eficienți ca pesediștii, uneperiștii și peciștii constituiți în alianță politică de stânga.

Nu îi neglijez pe ceilalți. Au alegători puțini însă și ei sunt foarte importanți, mai ales în turul II. Nu știm cum vor vota însă nu este greșit să gândesc că se vor împărți între cei doi candidați.

Electoratul unor partide a jucat de multe ori contra opțiunii conducerii partidului. PRM a fost aliatul PDL mai ales în teritoriu. La fel, electoratul PP-DD a fost aliatul PDL. Nu este exclus ca o parte dintre ei să nu voteze cu Victor Ponta, chiar dacă liderii lor fac propagandă deșănțată acestuia (după ce l-au porcăit cum le-a venit la gură în campania din primul tur dar și în anii anteriori !).

Un rol deosebit de important îl vor avea, în turul II, candidații. Atât ca persoane fizice (cu bunele și relele ce îi însoțesc) cât mai ales ca persoane publice, ca reprezentanți ai sistemelor care i-a dus în față.

Victor Ponta este văzut din ce în ce mai mult ca un personaj alunecos, mincinos, adept al compromisului fără principii. El reprezintă sistemul construit de PSD de pe timpul lui Ion Iliescu, adus la performanță de Adrian Năstase, trecut cu perversiuni cu tot prin mâna lui Mircea Geoană și continuat acum de Victor Ponta. Justiția scoate la iveală murdăria sistemului patronat de Ion Iliescu. Dosarele penale pentru infracțiunile de corupție, spălare de bani, abuzul de putere în care autorii sunt, în marea lor majoritate, membrii vechi și importanți ai PSD, ne pun în lumină „caracatița” corupției generalizate care este proprie PSD. Este deranjant faptul că această „caracatiță” nu a fost prinsă și executată cu ani în urmă, pentru că infracțiunile - multe dintre ele -, sunt de pe timpul guvernării Năstase !

Klaus Iohannis este văzut ca „omul gospodar”, liderul care construiește, care este capabil să obțină succes în ceea ce face. Nu este nici el scutit de semne de întrebare. PNL, al cărui lider este, are și el „faliții” lui. Persoane condamnate sau cu dosare penale începute. La aceștia se adaugă imaginea nu prea favorabilă a unor lideri ai PDL care au excelat în prostii pe timpul guvernării Băsescu-Boc. Este adevărat că în marea lor majoritate băsiștii s-au dus la PMP, susținând-o pe Elena Udrea însă au rămas și în PDL destule personaje controversate. Cel puțin într-o parte a electoratului există această imagine. Altă parte a electoratului îi aprobă. Păreri diferite, Nu mai spun de imaginea Monicăi Macovei ! Față de Victor Ponta, Klaus Iohannis nu este reprezentantul unui sistem. Ca atare, este o posibilitate reală ca sub mandatul lui Klaus Iohannis să se poată corecta ce a fost construit greșit în anii din urmă de către Ion Iliescu, Adrian Năstase și Traian Băsescu și să ajungem la o societate cu adevărat democratică. O societate mai apropiată de societățile performante din vestul Europei.

Alegând pe Klaus Iohannis avem o speranță la viitor. Unul mai bun. Alegând pe Victor Ponta, ne întoarcem la partidul stat al lui Adrian Năstase, la corupția generalizată, la statul de „drepți”.