Marian Oprișan, baronul de Vrancea, arta supunerii

Arta supraviețuirii în PSD a funcționat astăzi în mod strălucit. Talentatul Marian Oprișan, baronul de Vrancea, ne arată cum este posibil ca de la un discurs „democratic” să treacă la un discurs „absolut democratic”!

Admirabil cameleon politic! Doar în PSD! Pentru că în PSD încearcă de ani și ani de zile să urce și de ani și ani de zile repetă scenele din poză.

„Ultima oară când am fost în această sală era în 2015, când v-am spus că nu candidez pentru că sunt prea slobod la gură şi pentru că am un dosar. Şi că nu e dosarul partidului, e dosarul meu. 

Acum pot să vă spun, dacă pot să candidez nu pentru că nu mai am un dosar, ci că de data asta cred cu tărie că noi, PSD, avem o intensă responsabilitate faţă de România şi anume să schimbăm starea de lucruri din această ţară. 

Putem să arestăm câţi oameni politici vrem cu un sistem atât de ticălos ca acesta, dar lucrurile nu se vor schimba. În locul lor vor veni alţii şi vor face aceleaşi greşeli. 

De aceea, sistemul este greşit, legile sunt greşite, iar PSD şi-a asumat responsabilitatea să schimbe această stare de fapt şi are obligaţia ca împreună cu preşedintele partidului, Liviu Dragnea, cu Parlamentul ţării, cu Călin Popescu-Tăriceanu, cu grupurile noastre parlamentare, Parlamentul României, ca unica autoritate legiuitoare a ţări să repare toate aceste lucruri în aşa fel încât să nu existe faptă fără responsabilitate.”

Mortal! Fascinant! Mirobolant! Molipsitor! Bubuitor! Exploziv! ... să mai continui?

Mor! Să nu mai existe faptă fără responsabilitate?! S-a luat după Tăriceanu. Manechin Tăriceanu, manechin Oprișan, cine știe, poate acesta este vocabularul manechinilor!

Oprișan a înțeles foarte repede „voința stăpânului” Dragnea. Să se schimbe „starea de lucruri din această țară”, stare care, ce să vezi, are ca rezultat „arestarea oamenilor politici” iar așa ceva nu mai poate continua. Categoric! De aceea apar în discursul lui Oprișan osanalele pentru Dragnea la pachet cu Tăriceanu, apar împreună grupurile parlamentare, evident nu se oprește doar la PSD ci și la ALDE, pentru că fără ALDE nu mai are PSD majoritatea pentru a maltrata legile care, ce să vezi, „sunt greșite”, la fel ca sistemul!

Uau! Mai am niște „clienți”. Urmează inegalabila Gabriela Vrânceanu Firea!

Bum, bum, bum. Neicușorul are PSD-ul în spate. Și de pe aici, și de mai departe.

Na poznă. Marii contribuabili sunt ... nițel cam roșii. Ai lui Nicușor Dan. Bine, gurile rele spuneau mai în urmă, ceva mai în urmă, că niște bănuți, drăguți și cam verzișori ar veni de pe undeva de prin Norvegia. Nu, nu pentru campania electorală, pentru proiecte, studii și alte minuni conduse de gașca lui Pippidi.

Cum-necum, o știre a ungurului de la Budapesta, Viktor Orban, acuza pe Soros că își bagă coada socialistă pe aici prin estul Europei, în special în țările scăpate de ciuma roșie de la Moscova. Tot prin niște ONG-uri de acestea ascunse printre fiorduri.

Dacă te uiți de la înălțime, vezi un fir roșu care leagă tot felul de ONG-uri de bine. Bine, unul duce la Nicușor Dan, mare amator de dezvoltări imobiliare. El care s-a strofocat ani de zile să apere „patrimoniul imobiliar” al Bucureștiului acum s-a hotărât să devină susținătorul investitorilor imobiliari trăitori pe insula aia din Antlantic. Bine, apărarea aia cu care s-a lăudat a fost doar așa, o vorbă, datele de registru ale instanțelor de judecată spun că a făcut 32 de plângeri penale și că aproape imediat (este vorba despre zile) și le-a retras. El avea nevoie de impresie publică, de evidențiere a persoanei Nicușor Dan care se transforma încet-încet în croitorașul cel viteaz.

Cezar Preda a ieșit cu o declarație de presă, azi. Printre altele, adică printre valurile produse de Firea, a abordat și probleme legate de Nicușor Dan. Suntem doar în campanie, trebuie să spunem lumii cine sunt contracandidații, mai ales atunci când descoperim talente cameleonice:

„Domnul Nicuşor Dan nu este nici independent şi nu este nici măcar preşedintele partidului pe care zice domnia sa că l-a înfiinţat. Este un iepuraş împins în luptă de oamenii PSD. La solicitarea noastră domnul Nicuşor Dan a prezentat o parte din lista finanţatorilor săi, sperând să îi aleagă pe cei mai onorabili. Sunt onorabili, dar sunt ai PSD !

Vorbim de domnul Sir George Iacobescu care este unul dintre finanţatorii lui Nicuşor Dan, om de altfel foarte onorabil, dar după vizita lui Adrian Năstase în 2003 la Londra şi propunerea lui Dan Ioan Popescu de a candida în 2004 la funcţia de primar general al Capitalei din partea PSD pe care după mai multe discuţii a declinat-o s-a ivit şi posibilitatea ca după ce iese domnul Adrian Năstase preşedintele Românie, domnul Iacobescu să fie primul ministru al României din partea PSD. Nu am inventat-o noi (…) Al doilea onorabil pe care l-a prezentat ca finanţator domnul Nicuşor Dan, pe care şi noi îl considerăm foarte onorabil, este Iulian Stanciu, care este acum patronul Emag, dar sper că nu a uitat nimeni că este fondatorul ASESOFT, alături de Sebastian Ghiţă. Cred că nu mai trebuie spus care este opinia sa politică.

Prin verificările noastre se arată că domnul Nicuşor Dan nu este transparent şi nu ştim ce ascunde. Există oare între finanţatori şi firme care au probleme acum, care sunt în atenţia opiniei publice? Îl somăm să facă publice aceste liste”.

„PNL i-a adresat public lui Nicuşor Dan două întrebări: cum îşi explică faptul că ''toate acţiunile domnie sale ca şef al unui ONG s-au îndreptat împotriva altor dezvoltatori imobiliari'' şi de ce nu publică întreaga listă a celor care i-au finanţat precampania electorală” - Mediafax (aici).

Se pare că Nicușor Dan este ca ceapa aia frumoasă din galantar pe care începi să o cureți și găsești în mijloc putregaiul. Bine, mai avem în popor vorba aia cu pe afară'i vopsit gardul, în curte'i leopardul. Numai că Nicușor Dan nu este leopard, un animal frumos și un supraviețuitor cu forțele'i proprii nu cu ale PSD. Nicușor Dan este doar un cameleon.

Alegerile din turul doi, o șansă a unui nou început.

De la bun început simt nevoia să fac niște comentarii și să mă poziționez cu privire la aceste alegeri însă în mod special cu privire la PNL.

Avem o realitate. Doi candidați reprezentând două curente politice adverse. Victor Ponta reprezintă așa-numita social-democrație românească iar Klaus Iohannis reprezintă liberalismul de centru dreapta.

Vorbim despre două culturi politice. Două culturi care în aceste zile se înfruntă urmând a câștiga una dintre ele. Sau amândouă ? Posibil amândouă, pentru că avem mișcări pe scena politică care mă îndeamnă să judec că se aleg apele. În mod sigur însă scena politică se va limpezi.

Pe de o parte asistăm la o curățire a mediului politic populat de dreapta românească. În același timp, asistăm la o îmbogățire a mediului politic populat de stânga românească. Mulți politicieni care au jucat „pe dreapta” până acum au trecut la stânga. Sunt și politicieni care au părăsit stânga pentru a se alătura dreptei, mai puțini decât ceilalți.

Fuziunea dintre PNL și PDL, PDL fuzionând în prealabil cu IRL-ul lui Chiliman și PFC-ul lui Mihai Răzvan Ungureanu, a forțat coagularea dreptei românești și a provocat stânga să se unească.

Pericolul pentru PSD al unei drepte puternice a determinat forțarea de către PSD a clarificării scenei politice pe stânga. Cu promisiuni, cu demnități și funcții publice oferite ca sinecuri, PSD a atras alături formațiuni politice și personalități politice care, ani la rând, au declarat și au acționat (?!) pe dreapta. Nu trebuie să ne surprindă faptul că alături de PSD s-a dus Călin Popescu Tăriceanu și un grup numeros de foști liberali. Aveau antecedente iar acum au stimulente. Participarea la guvernare fără a mai judeca felul guvernării. Titlurile și onorurile să curgă. Interesul poartă fesul.

După primul tur s-au repezit în curtea PSD oportuniștii. Ar fi bine să îi ținem minte pentru că în cazul în care va câștiga Klaus Iohannis îi vom vedea la poarta PNL cu declarații de dragoste pentru o sinecură publică. Nenăscutul/avortatul PLR condus de Tăriceanu, UNPR condus de Gabriel Oprea, PC condus de Dan Voiculescu (Daniel Constantin este doar marioneta), PRM-ul lui Vadim, UDMR-ul lui Hunor bașca prin intermediul UNPR rromii lui Cioabă.

Victor Ponta și-a negociat susținerea. Lui Tăriceanu i-a promis demnitatea de prim-ministru și intrarea în guvern a PLR (probabil după ce Justiția îi va permite apariția), lui Meleșcanu i-a promis funcția de consilier la Cotroceni pe probleme de securitate națională, UNPR-PC și UDMR sunt, deja, la guvernare iar Hunor este convins că Ponta este singurul care înțelege doleanțele UDMR privind autonomia pe criterii etnice (Iohannis nu o agrează !). Lui Vadim se pare că i-a promis și este în curs de realizare o pomană imobiliară. Nu le știu eu pe toate.

Klaus Iohannis, enervant pentru mulți jurnaliști (!), nu vrea să negocieze susținerea pentru turul II. Sunt de acord cu această poziție.

Este o diferență de abordare, o diferență între concepte. Victor Ponta acceptă ca deciziile să fie luate de „șefii de triburi”, pe când Iohannis duce decizia la persoană. PSD consideră că Președintele este al partidelor care îl susțin și îl aleg iar Iohannis vine și spune că Președintele este al cetățenilor care îl aleg. Nu exclud de aici susținerea pe care o are din partea partidelor politice. PNL și PDL l-au desemnat candidatul lor cu majoritate de voturi. Este candidatul partidelor însă ele sunt doar instrumentele politice cu care Iohannis în calitate de candidat și mai târziu de Președinte lucrează și va lucra pentru realizarea obiectivelor pe care s-a angajat să le realizeze. Decizia însă este a cetățenilor. Vor un viitor pe durata unui mandat prezidențial în care ei să fie centrul preocupărilor Președintelui sau vor un viitor în care partidele care au impus alegerea președintelui să dicteze viața publică ?! Este o responsabilizare a cetățenilor. Iohannis pune cetățenii în fața propriilor decizii. De fapt, este o poziție politică liberală în adevăratul sens al cuvântului.

Turul II este un moment al responsabilității individului. Și pentru cei care merg la vot și pentru cei care stau acasă. Cei care stau acasă, sunt de acord cu câștigătorul, oricare ar fi el. Cei care merg la vot decid ce vor. Cei care merg la vot și provoacă anularea votului o fac împotriva unuia dintre candidați sau împotriva ordinii publice. Ei aleg de fapt pe câștigător. Dacă însă sunt dintre cei care se declară „de dreapta” ei își dau votul pentru Victor Ponta, pentru că voturile vor nu vor mai fi pentru politicianul de dreapta ci împotriva lui.

Deși am resentimente, mă stăpânesc. Cei din conducerea PDL nu îmi plac. Au fost în prim-planul deciziilor și acțiunilor iresponsabile ale cuplului Băsescu-Boc. În ultima perioadă am început să am resentimente și față de mulți liberali. Am asistat, surprins, la cel puțin două trădări majore. La europarlamantare, PNL a fost trădat grosolan de cei din fruntea lui. Tăriceanu, Ghișe și mulți alții care au primit funcții și demnități publice datorită apartenenței la PNL au acționat împotriva PNL pentru a răsturna pe Crin Antonescu de la conducere, pentru a-l îndepărta de candidatura la prezidențiale. Au reușit. PNL a luat sub pragul care îi permitea să devină principalul partid de opoziție care să coaguleze fără mari compromisuri dreapta românească. A doua trădare grosolană s-a manifestat în turul I al prezidențialelor. Sursele vorbesc despre lideri ai PNL care au participat la ședințe oculte în biroul lui Tăriceanu, sursele vorbesc despre inactivitatea unor lideri ai PNL în colegiile lor senatoriale sau de deputat (unii nici nu puteau stimula pe cineva pentru că nu erau oameni ai locului, nu îi cunoșteau pe alegători, ajungând deputați sau senatori pentru că așa a vrut conducerea partidului în 2012 !). Hârtia cu rezultatele alegerilor din turul I ne vorbește despre locurile unde au fost obținute rezultate bune și foarte bune însă ele nu sunt ale liderilor de frunte din PNL ! Culmea, ele sunt, în multe cazuri, în acele zone unde PDL a fost și este puternic ! Sursele ne spun că Vasile Blaga (șeful de campanie la prezidențiale al ACL) este supărat pe unii liberali care sunt suspect de inactivi și a cerut celor din PDL să acționeze singuri dacă cei din PNL nu vor să facă campanie ! Ei bine, simt că mă cuprinde furia. Cine sunt liberalii ăia ? Ce mai caută în PNL ?

Sunt liberali care vor să împiedice (chiar dacă nu au cum !) finalizarea fuziunii dintre PNL și PDL. Iar dacă totuși se realizează, vor ca cele două partide să se separe. Nu sunt mulți, sunt însă vocali. Au în sprijinul lor pe cei de lângă Tăriceanu care declară că vrea să salveze PNL și liberalismul de contaminarea PDL (?!). Haida-haida !

Tăriceanu se prevalează de fosta lui calitate de președinte al PNL. Să îmi fie cu iertare, dar această calitate au avut-o Teodor Stolojan și Valeriu Stoica când au plecat din PNL și au înființat PLD. Practic, Tăriceanu îi copie plecând din PNL pentru a înființa PLR. Dacă PLR este partid liberal, atunci și PLD și prin fuziunea cu PD, PDL sunt tot partide liberale. Între ce face Tăriceanu acum și ce au făcut Stolojan și Stoica atunci este totuși o diferență. Stolojan și Stoica, împreună cu alții din PD, au dus PDL către PPE, l-au dus la dreapta scenei politice pe când Tăriceanu duce bruma de liberali cu care s-a înconjurat la stânga scenei politice, alături de PSD.

Am mai spus că sunt de acord cu fuziunea, o consider benefică. Tăriceanu îmi confirmă faptul că este absolut necesară pentru a exista o forță politică capabilă să se opună PSD și alianțelor create de acesta. Eu sper ca, în timp, persoanele care azi susțin pe Băsescu și Elena Udrea să vină către PNL pentru a-l întări. Sper, fără nici o reținere, ca și cei care o susțin pe Macovei să vină către PNL. Există posibilitatea ca PNL să devină principala forță politică a țării însă pentru asta trebuie să devină mai puternic prin atragerea și asimilarea tuturor cetățenilor țării care au o gândire de dreapta. Indiferent de unde vin ei. Pentru a avea un viitor, PNL trebuie să atragă tinerii și să îi crească în cultura liberalismului. Acum, PNL este deficitar. Are apucături proaste de pe timpul când era confiscat de unii care îl considerau ca fiind proprietatea lor. PNL trebuie să accepte că este al tuturor membrilor săi, că lucrează pentru toți membrii săi, că apartenența la PNL nu naște doar obligații ci aduce și beneficii. PNL trebuie să revină la o tradiție de acum 100 de ani, când liberalii erau considerați ca fiind o mare familie, preocupați de bunăstarea tuturor membrilor lor, nu mai spun de bunăstarea poporului atunci când dețineau puterea și formau Guvernul.

Acum știm cum arată stânga, văzând pe cei care s-au alăturat lui Ponta. Nu îi știm pe toți. De la Udrea a plecat un senator la UNPR. Așa că nu știm câți PMP-vor trece la stânga. Sursele spun că și Udrea ar cam trece lângă Ponta. Nu este exclus. Din proiectele ei de campanie se deduce ușor că are o gândire mai la stânga ca a lui Ponta. Probabil că PMP, de va alege să se alăture lui Ponta, va fi mai la stânga decât PSD, naționalizările în economie fiind o măsură reală de stânga.

Întrezărim cum va arăta dreapta. Vor mai fi frământări, vor mai fi discuții însă dreapta se va cristaliza și se va uni. Este absurdă lupta între formațiunile de dreapta pentru supremație.

Turul II al alegerilor prezidențiale de anul acesta sunt ca o naștere. Chinuitoare însă împlinită. Avem dreapta, clară, avem stânga, clară, putem alege viitorul. Stânga cu Ponta, dreapta cu Iohannis.

Cameleonii politici. Plagiatorii politici. Forța Civică și puiul IRL.

Am găsit, de multe ori, afirmații de genul „sunt liberal (conservator, creștin democrat, socialist) dar nu sunt înregimentat politic”. Mie îmi sună ca dracu. Încerc să înțeleg că persoanele respective au vrut să simplifice o formulare și să arate că o parte din convingerile lor sunt asociate unui curent politic. Simplificarea asta duce la confuzii. Liberal sau conservator ori socialist ești atunci când activezi sau sprijini partidul politic care are această ideologie. Dacă sprijini o altă formațiune politică sau grupare politică care își declară identități apropiate de cele ale partidelor recunoscute și cu reputație politică fără echivoc participi la un furt de identitate.

Simularea, cameleonismul face parte din jocul politic. Un plagiat politic. Că ne place sau nu, este prezent zi de zi în spațiul public. Cameleonismul politic este propriu celor slabi. Iar cei slabi nu sunt, întotdeauna, ceea ce par a fi. În intimitatea lor sunt niște profitori, niște oportuniști. Vor atrage, întotdeauna, oameni slabi. Indiferent de potența lor financiară temporară. Cu precizarea că cei potenți financiar vor fi primii care vor trăda atunci când condițiile „favorabile” nu le vor mai oferi siguranța zilei de mâine. Să fim serioși, nici unul dintre cei cu potență financiară nu dorește să își cheltuiască averea pentru binele celor slabi.

Un cameleon este și Partidul Forța Civică. Mă iau de ei pentru că la ei au ajuns o parte dintre liberalii care au părăsit PNL pentru că nu a ajuns la poziții care să le satisfacă orgoliile și să le asigure bunăstarea viitoare. Nu au făcut și nu fac parte dintre liberalii care au primit poziții în administrația publică sau în mediul politic. Plecarea lor din PNL a dovedit că partidul a fost doar locul în care au dorit să avantaje pe care nu le pot obține altfel. Nu au primit ce au dorit, au plecat. Sau au săvârșit fapte prin care au încălcat statutul partidului forțând organele de conducere ale acestuia să îi înlăture din partid.

Cameleonul Forța Civică a născut un pui, zilele trecute. Se numește „Inițiativa România Liberală”. În media, în discursurile sofisticate și pline de sine ale unor comentatori politici, inițiativa este văzută ca o opoziție internă în PNL. Fals. Total fals. Faptul că niște liberali au participat la ea nu înseamnă că această inițiativă este liberală. Mai mult, membrii fondatori sunt ai Partidului Forța Civică: Dan Cristian Popescu, acei bloggeri liberali conduși de Bogdan Duca care nu mai sunt membri ai PNL, alții. Lansarea IRL a avut ca invitați de bază pe MRU, A Pavelescu de la PNȚ-CD, Meleșacanu de la SIE, unii membri ai PDL sau ai Mișcării Populare nășite de Traian Băsescu. A afirma că toată această adunătură este o „inițiativă liberală” este ori un abuz ori manifestarea lipsei de inteligență.

Pentru a avea susținători pe internet, mediul în care inițiativa cameleonilor de la Forța Civică vor să performeze a fost încurajată folosirea sintagmei „sunt liberal dar neînregimentat politic”. Ete fleoșc. Ești liberal dar susții IRL care este un pui de camelon al Forței Civice și nu esti înregimentat politic ? Cam multe contradicții într-o afirmație care se dorește „neutră”.

FC și puiuțul IRL sunt și vor fi foarte active pe rețelele de socializare. Au nevoie de membri, de susținători, de votanți. Prin micuțul cameleon IRL, FC încearcă să disloce dintre membrii și susținătorii PNL. Cu unele persoane vor reuși. Poate este mai bine. O curățenie în PNL care să ajute a vedea care sunt cu adevărat liberalii este necesară. În timp ce unii vor pleca, „neghina”, alții vor veni. Procesul va fi permanent. Este necesar.

Pentru ce votez ?

Iată o întrebare care se pune însă are răspunsuri diferite și, de multe ori, fără fundament.

Cei care votează cu formațiunea politică, fără a condiționa candidatul, neavând, de cele mai multe ori, posibilitatea de a participa la desemnarea lui, pot spune că votează cu dorința de a aduce în mediul public mesajul ideologic al partidului din care fac parte sau pe care îl susțin. Ei pun în parctică scopurile formațiunii politice la care au aderat. Sunt alegătorii care acționează corect. Politic și de cele mai multe ori social. Își exprimă, în cea mai democratică formă opțiunea politică. Există și cazul în care candidatul este cunoscut și apreciat. De cele mai multe ori. Există însă și cazul în care candidatul este o persoană necunoscută sau chiar controversată. Dacă însă există încrederea în deciziile politice ale partidului, atunci votul pentru aceasta este un vot exclusiv pentru partid. Este în general cazul tinerilor care sunt promovați de partid pentru a forma generația politică viitoare. Este și cazul candidaților proveniți de la alte formațiuni politice care au ales să activeze în cadrul partidului.

Cei care votează cu o anume persoană, în speranța că o va ajuta să ajungă în Parlament, din simpatie sau dorința de a „sancționa” alt candidat sau formațiune politică nu mai pot susține că au un „ce” pentru care luptă. Ei nu luptă nici pentru ei. Sunt indiferenți cu privire la rezultatul alegerilor. Și chiar dacă persoana respectivă ajunge în Parlament, ei nu sunt interesați de obținerea unui rezultat. În special în administrarea țării. Pentru că acea persoană care a fost votată nu va putea, de va ajunge parlamentar, să aibă o influență asupra lucrărilor Parlamentului. Va fi doar beneficiarul, pentru niște ani, a unor sume de bani și a unor drepturi specifice parlamentarilor. Respectivul se va alătura unui grup parlamentar care fie își va promova propria ideologie fie va căuta să împiedice cât mai mult gruparea care ajunge la putere în realizarea obiectivelor politice.

Se promovează cu insistență de către unii cameleonii politici. Aventurieri politici, mai bine zis. Oameni aduși în stare de exaltare politică de grupuri de persoane interesate care doresc să obțină ceva, în general material, din această stare a respectivilor. Cameleonii politici nu au ideologie. Nu au ce face cu ea. Nu le folosește. Au doar interesul propriu. Sunt dispuși la tot felul de înțelegeri „contractuale” care ar putea să le asigure o anume vizibilitate pentru viitor. Nu pot „mânca” tot. Rămân resturi, firimituri. Pe care le pot da, generos, susținătorilor. Cu cât „firimiturile” sunt mai consistente, cu atât susținătorii vor fi mai mulțumiți. Cameleonii vor ajunge la un moment dat dependenți de acești susținători. Vor trebui să aleagă, la un moment dat, o formațiune politică puternică în care să poată obține, pentru susținători, „firimituri” din ce în ce mai consistente și garanții suficiente că acestea vor exista în viitor. Formațiunea care îi va primi va fi cea care va suferi. Susținătorii vor primi mai mult decât membrii reali ai formațiunii, susținătorii vor fi căpușele care vor încerca să sece resursele respectivei formațiuni. După ce distrug gazda, susținătorii vor îndrepta cameleonul spre altă formațiune.

La alegerile parlamentare consider că votul este „pentru ce votez” și mai puțin „pentru cine votez”. Cum este cazul la alegerile locale, unde persoana care candidează pentru primărie sau consiliul local este mai importantă decât partidul care o susține. La locale sunt alegeri administrative, la parlamentare sunt alegeri politice. Are o mare influență și susținerea politică a candidaților însă calitatea oamenilor în domeniul administrației este mai importantă decât susținerea politică. Practica ne-a arătat că așa este.

Eu am ales să votez pentru a duce în Parlament cât mai mulți liberali. Chiar dacă va trebui să votez un candidat al USL, din altă formațiune politică, sunt încrezător că cei din alte formațiuni politice ale USL vor proceda ca mine gândind că alții, colegi de alianță, vor da voturile pentru candidații formațiunii lor politice. La final, în Parlament, când se vor forma grupurile parlamentare, am speranța, la fel ca cei din alte formațiuni politice ale USL, că PNL va avea un număr mai mare de parlamentari decât în actuala legislatură, că împreună cu PSD, PC, PNȚ-CD aripa Ciorbea și chiar UNPR vor forma o largă majoritate care să asigure o guvernare puternică și o acțiune parlamentară benefică pentru însănătoșirea vieții sociale afectată grav de ciuma portocalie.

Campania dusă de portocalezi și aliații lor MRU-iști pentru a vota cu cei care au plecat din PNL, pentru că aceștia ar fi, chipurile, adevărații liberali, este o intoxicare grosolană. Suntem invitați să dăm voturile cameleonilor politici. Acesta este adevărul.