Ca să fi sincer, am urmărit cu atenție anumite cuvinte. Am vrut să văd dacă este convins că el este o soluție pentru Președinție. Nu s-a exprimat imperativ, a fost o exprimare echilibrată. Crede că el este o soluție mai bună decât altele. Numai că a venit imediat și a făcut precizări care impun o abordare ceva mai detaliată. Crede în el însă pentru obținerea succesului, este nevoie ca alegerea candidatului comun al dreptei să fie precedată de o analiză sociologică mai amplă, o analiză care să aibă în vedere nu doar potențialii candidați ai PNL și PDL ci și potențialul lor adversar în turul II al alegerilor prezidențiale.
Intrând în astfel de explicații, Crin Antonescu pune punctul pe „i”. Așa este. Degeaba intru cu un candidat în turul II, în mod sigur, dacă acesta nu va avea capacitatea de a câștiga alegerile. Dacă nu i se pregătește o strategie de campanie pe profilul lui uman, cu țintă pe plusuri, cu evitarea minusurilor și chiar pregătirea reacției la riscurile ce pot apare. Și vor apare, PSD fiind maestru în manipulare, bătălia electorală ce va urma fiind un bun prilej pentru desființarea în media a adversarului.
Sunt câteva repere în acest an care devin obligatorii la alegerea candidatului. Nu aleg un candidat ca să mă aflu în treabă sau să fiu fidel unui partid politic. Nu plec la luptă convins că pierd, ca să mă țină minte „poporul” de erou. Ar fi o prostie. Plec la luptă să câștig. Nu am șanse de câștig, continui să mă pregătesc pentru viitor. Nu am de gând să „mângâi sentimental” pe nimeni. La fel ca oricare alt cetățean am interese directe în alegerea Președintelui țării și nu vreau să fiu parte la varianta perdantă, doar pentru orgoliu sau un interes dubios.
Crin Antonescu a pus în discuție una din problemele dificile ale acestor alegeri pentru candidatul PNL-PDL. Raportarea la Traian Băsescu. Aici s-a referit la cramponarea celor din PDL pe ideea că suspendarea lui Traian Băsescu în 2012 a fost „o lovitură de stat”. Are dreptate spunând că în cadrul discuțiilor pentru fuziune între cele două partide această problemă trebuie clarificată. Având în vedere că ambele partide și-au propus să aprobe fuziunea la 26 iulie, clarificările sunt absolut necesare iar consensul trebuie făcut public. Între cele 7,4 mil de români care au votat pentru demiterea lui Traian Băsescu și cei aproape 1-2 milioane de români care nu s-au prezentat la vot în apărarea lui, PNL și PDL trebuie să îi atragă pe cei 7,4 milioane plus electoratul PDL. PDL trebuie să renunțe la Traian Băsescu, complet. Că vor sau nu. Orice formulare de sprijinire a memoriei lui Traian Băsescu și a guvernării lui va alunga electoratul anti-PSD ! Un electorat extraordinar de prețios. Având în vedere faptul că până acum, candidatul PDL - Cătălin Predoiu -, a tot făcut apologia guvernării PDL sub conducerea lui Traian Băsescu, este foarte puțin probabil ca în cursul bătăliei electorale pentru prezidențiale acesta să nu fie văzut ca un continuator al lui Traian Băsescu. Este mai mult ca sigur că o mare parte din electoratul PNL și electoratul anti-Băsescu nu vor da votul pentru Cătălin Predoiu. Poate se vor abține de la vot însă este mai mult ca sigur că vor vota pe Victor Ponta. Pe undeva, Cătălin Predoiu obliga electoratul să se comporte ca în anul 2000, când pentru a împiedica alegerea lui Vadim Tudor ca Președinte al României a votat cu Ion Iliescu !
În PDL nu este nici liniște și nici nu s-au clarificat treburile. Unii o țin gaia-mațu cu Traian Băsescu. Alții sunt pentru „o renaștere” ca urmare a fuziunii cu PNL. Vasile Blaga are de luptat cu o opoziție dură, de aceea a avut intervenții pe măsură în discuțiile interne la partid (aici).
„„Vasile Blaga a cerut colegilor de partid o poziție tranșantă în ceea privește fuziunea: ori facem fuziunea, ori eu nu mă întorc în trecut alături de Traian Băsescu. Pe orice va pune mâna Traian Băsescu se va usca ca vrejul de fasole.
Surse din cadrul BPN al PDL au declarat pentru just-news.ro că congresul de fuziune a fost stabilit pe data de 26 iuie. Discuțiile în cadrul ședinței au fost destul de tranșante, liderul PDL, Vasile Blaga, fiind foarte dur în declarații. Pentru a elimina orice tensiuni induse cu precădere din afara partidului, Blaga a declarat că PDL are de ales între crearea noii formațiuni politice prin fuziune și votul pentru o nouă conducere. "Congresul va avea loc oricum, pe 26 iulie. Fie votăm fuziunea, fie vom vota o nouă conducere a partidului", a spus Blaga””.
Omul acesta nu a vorbit aiurea. A se reține ideea din prima frază: ori fuziune ori el pleacă, pentru că nu vrea să se întoarcă la Traian Băsescu !
Asta înseamnă că PDL are doar două căi. Fie fuzionează cu PNL pentru a forma un puternic pol politic de dreapta, fie va fi preluat de Traian Băsescu (PDL este plin de membri ai Fundației Mișcarea Populară !).
Studiul cerut de Crin Antonescu trebuia să aibă concluzii cu privire la imaginea publicului cu privire la candidații PNL și al PDL vizavi de această problemă spinoasă, o problemă speculată intens în programele de propagandă ale posturilor de televiziune Antena 3 și România Tv. Dacă această problemă nu este tranșată definitiv, va duce la pierderea alegerilor de către candidatul dreptei în turul II.
O altă problemă serioasă, foarte serioasă, a fost ridicată de curând în media. Candidatura lui Klaus Iohannis este „minată” de trei probleme grave, spun eu. Procesele legate de proprietatea asupra unor imobile, acuzațiile ANI - incompatibilitate și conflict de interese -, confesiunea lui. Presa a tratat mai amplu primele două însă nu este exclus ca a treia să devină cea mai complicată. Fiind de confesiune luteran, Klaus Iohannis se va confrunta cu ostilitatea creștin-ortodocșilor. PSD nu va rata ocazia de a face campanie împotriva lui Iohannis pe această temă sensibilă: stat ortodox condus de un luteran ! Nu este exclus ca BOR să treacă de partea candidatului PSD pe față. Din acest motiv, nu sunt sigure nici voturile liberalilor ! În special a celor care așteaptă de la BOR „lumina politică”.
Mai sunt o groază de probleme care pot deveni deosebit de sensibile pentru candidații PNL-PDL. Nu mai spun de opoziția la fuziune care aduce și ea nesiguranță în opțiunile de vot.
Cam atât despre necesitatea unei analize sociologice aprofundate reclamată de Crin Antonescu. Înțeleg că din cauza unei anume adversități în PNL, s-a evitat. S-a greșit. Cuvintele frumoase, înălțătoare, nu au cum compensa înfrângerea. Nu este exclus ca o astfel de analiză să fi dus la concluzia că nici unul dintre cei măsurați nu are șanse în turul II. Nu este exclus ca cel care să aibă șansele cele mai mari să fie undeva alături, în societatea civilă.
Crin Antonescu a clarificat și controversatele lui decizii (aici). Pentru mine au fost suficiente explicațiile lui. L-am înțeles. Îl aprob. Din moment ce proiectul asumat la Congresul în care a fost ales nu a putut fi finalizat, retragerea lui din funcția de Președinte al PNL a fost obligatorie. Pentru orice om care are rațiune suficientă, o astfel de opțiune este normală. Retragerea din postura de candidat la Președinția României a fost însă o eroare. Spun eu.
„Nu anunţul meu l-a determinat pe Iohannis să depună candidatura la preşedinţie ci invers, candidatura sa a determinat retragerea mea, în ideea că, imediat, în jurul său, se va declanşa un consens. Nu sunt două tabere în PNL, dar sunt două opţiuni. Nimeni nu va putea spune că Antonescu nu şi-a asumat pierderea competiţiei, dacă te temi de aşa ceva nu intri în politică”.
Cei care l-au împins în față pe Klaus Iohannis sunt politicieni vechi însă nu au suficientă „pricepere politică”. De fapt, dacă le privim „trecutul”, nu vedem cine știe ce succese notabile în el. Klaus Iohannis este foarte vulnerabil, așa cum am arătat mai sus. Și Crin Antonescu a greșit retrăgându-și candidatura în primă fază. A judecat superficial. Da, în PNL, Klaus a declanșat un consens. Nu foarte mare, să fim foarte serioși. Este acceptat în PNL ca lider formal însă nu va fi acceptat ca prezidențiabil. Liberalii, în majoritatea lor, sunt mai deschiși la nou. Multiculturalismul are sorginte liberală, originea etnică și confesiunea nefiind obstacole în mediul liberal pentru promovarea valorilor. Când vorbim despre stat însă, ne lovim de istorie, de tradiție, de adversități confesionale. Confesiunea majoritară va avea o mare influență în alegerea conducătorului național. Istoria ne vine în ajutor. Conducătorii statelor au religia poporului.
Nu pot încheia, cel puțin pentru liberalii care îmi vor citi gândurile, fără a pomeni de o expresie repetată insistent de Crin Antonescu: „Nu sunt două tabere în PNL, dar sunt două opţiuni”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu