sâmbătă, 12 iulie 2014

Mercenarii politici. Tăriceniștii, una din supapele de siguranță (politică) ale lui Ponta


Foștii militari sau foștii combatanți care nu mai pot continua în structurile militare dar nici nu se pot readapta la viața „civilă”, caută să rămână în mediul „războiului”. La fel și unii politicieni. Tăriceanu este un exemplu concludent.

Nu a înțeles că în PNL au loc schimbări irevocabile. Nu a înțeles că nu mai poate redeveni liderul partidului, nu a înțeles că viața politică nu revine la începuturi sau la valori anterioare. Nu a înțeles că „a fost pensionat” politic. În loc să beneficieze de statutul, foarte onorabil de altfel, asigurat de statutul și tradiția PNL, de fost președinte al partidului, cu toate drepturile conferite acestuia, a ales să facă dizidență. În afara partidului, în favoarea adversarului politic major - PSD. În favoarea partidului care prin politicile publice vrea să reinstaureze regimul socialist. Un socialism care vrea să egalizeze veniturile, care vrea să controleze inițiativele personale, care vrea să desființeze individualismul, care vrea să dirijeze evoluția individului în funcție de „necesitățile” comunității. Este cu atât mai surprinzătoare punerea lui Tăriceanu în solda PSD cu cât a vorbit, ani și ani de zile, în contra socialismului !

I s-au alăturat o parte dintre parlamentarii liberali. Aleși pe listele PNL, nu prin merite proprii. Promovați pe acele liste de către DP a PNL. Ce am spus despre Tăriceanu este valabil și pentru ei.

PSD are o putere a lui. Nu prea are șansa să o depășească, prin votul cetățenilor. Are însă suficientă experiență să formeze diferite alianțe conjuncturale care să îi asigure supremația. În USL fiind, PSD a atras PC-ul care era în alianță cu PNL și a format o altă alianță, USD, pentru a supune, a domina PNL. După ce PNL a plecat de la guvernare, a atras UDMR care, potrivit tradiției lor politice nu au zis nu. Au intrat la guvernare. PSD a ajuns acum să aibă ca sateliți UNPR, PC, UDMR și PPDD. Nu a fost de ajuns. Pentru a nu avea surprize, a încurajat și sprijină activ formarea unui partid dizident la PNL. Tăriceanu a marșat rapid. S-a dus la Ponta, a pupat mâna, a primit o sinecură, a adus oaste de strânsură și a devenit o garanție pentru PSD că va fi gata să ia locul oricărei formațiuni politice aflată la guvernare care va defecta. Fie UNPR, fie UDMR. De ce nu și PC.

Tăriceniștii au primit și vor continua să mai primească sinecuri. Deh, obrazul subțire cu cheltuială se ține. Banii sunt puțini așa că tăriceniștii sprijină în Parlament inițiativele PSD pentru introducerea unor noi taxe și impozite. Ca să acopere reducerea CAS-ului cu 5% la angajator, PSD vine cu ideea de a lua banii de la cetățenii care au mașini și imobile nerezidențiale. Dublând impozitele. Iar mercenarii „liberali” tăriceniști vor vota cu ambele mâini pentru că vor primi și ei sinecurile promise. Ei și aliații lor de prin orașele și satele românești. Dacă nu sunt funcții, nici o problemă. Se construiește o nouă organizgramă a instituției „X”, se simulează o selecție a candidaților, se numesc în funcții cei „care merită” și toată lumea este mulțumită.

Trist este pentru noi, cei care l-am susținut pe Tăriceanu în „bătăliile” purtate împotriva lui Băsescu să îl vedem acum devenit sluga PSD. Având pe Tăriceanu alături, Ponta îi arată „nașului” Oprea pisica. Dacă mai mârâie, Tăriceanu este gata să îi ia locul. Amarnică decădere. Să ajungi tu, fost președinte al ultimului partid istoric, al partidului care a format de-a lungul timpul țara numită România, fost primul premier liberal de după 1989 să fii ținut ca sperietoare pentru un alt mercenar politic, este peste poate. Și totul în favoarea principalului adversar politic al liberalismului, în favoarea socialiștilor. Mai mare dezonoare nu există.

Niciun comentariu: