Știu, știu bine că Tăriceanu a comis niște acte impardonabile față de Băsescu din postura de Președinte al Senatului. Știu și istoricul relațiilor dintre cei doi. Ar părea imposibilă o astfel de asociere politică însă vin cu un argument forte. Cine dracu și-ar fi închipuit că Tăriceanu va trăda PNL în favoarea PSD ? Acum suntem în fața unor acțiuni extreme ale lui Tăriceanu în favoarea PSD și a lui Victor Ponta, candidatul anunțat al PSD la Președinția României. Și-a dat demisia din PNL, s-a dus la PSD și s-a pus la dispoziția lor pentru a obține o funcția de Președinte al Senatului, a încercat și a reușit, în parte (până acum), să rupă din PNL pentru a-i slăbi puterea parlamentară și electorală, a purces la înființarea unei noi formațiuni politice pentru a slăbi puterea electorală a PNL (a dreptei în special) în vederea alegerilor prezidențiale, și-a anunțat candidatura pentru prezidențiale urmând ca în turul II (unde precis nu va ajunge) să ofere susținerea pentru Victor Ponta. Dacă a putut face toate acestea, de ce nu ar merge mai departe ?
Băsescu și Tăriceanu sunt, curios, în aceeași barcă. Amândoi căpușează câte un partid de dreapta. Băsescu căpușează PDL iar Tăriceanu căpușează PNL.
Băsescu a retrogradat deocamdată, pentru că, la un moment dat, era în postura de „canibal politic”, fiind bine înfipt în coasta PDL din care „mușca” cu poftă. Parlamentari, primari, consilieri locali, membri simpli dar mai ales simpatizanți. După europarlamentare și după publicarea scorului PDL care a încurajat membrii și simpatizanții acestui partid - un scor dublu față de cel al lui Băsescu/PMP -, dar mai ales după anunțarea intenției de unificare a dreptei cu PNL, Băsescu și PMP-ul lui au intrat în regres. Un regres sever. Primarii au părăsit barca. Au intrat în negocieri cu organizațiile locale ale PNL. Consilierii locali au părăsit gândul de a trece la PMP. Se conturează o forță politică de viitor și au tot interesul să fie aproape de ea. Intelectualii lui Băsescu au părăsit, la rândul lor, corabia PMP. S-a micșorat corabia și devine, pe zi ce trece, o bărcuță în care Elena Udrea va trage la rame având un singur pasager: Traian Băsescu. Parlamentarii PMP își caută „viitorul”. Culmea este că îl caută nu la viitoarea formațiune de dreapta ci în apropierea PSD !
Tăriceanu a făcut un „salt”. Și-a lansat partidul. Îl acompaniază unii care au o mai puternică aplecare către politicile de stânga. Un fel de social-liberalism intrând astfel cu picioarele în teritoriul politic al PC-ului lui Voiculescu. Va fi vorba, mai târziu, de un viitor comun ? O fuziune, ceva ? Poate. După cum se mișcă Justiția, nu este exclus. Dar nu este exclus nici ca PC-ul lăsat fără „tată” să se „absoarbă” în PSD. Dan Voiculescu este imprevizibil în acțiunile politice așa că nu pariez pe nici o variantă.
Saltul lui Tăriceanu este mic și chiar nesemnificativ. Acei liberali care l-au însoțit nu au electori, cu mici excepții. Nu au organizații care să îi însoțească. Așa că Partidul Liberal Reformator al lui Tăriceanu va trebui să îi caute, să îi atragă. Nu au de unde, deocamdată, decât apelând la sentimentalismul unor liberali îngrijorați că dispare PNL ca urmare a fuziunii. Liberali care din cauza sentimentalismului, nu vor observa că plecând din PNL pentru a se duce lângă Tăriceanu își neagă propria „credință”. Părăsesc o organizație de oameni liberi pentru a se duce la o organizație de lider. Așa cum este PMP-ul lui Băsescu. Aici Tăriceanu și Băsescu sunt identici politic. Din vanitate și egoism dus la extrem înființează alte formațiuni politice pentru că nu mai au controlul politic în formațiunile care le-au dat totul până acum.
Pentru că plaja electorală de dreapta este ocupată, evident, major, de PNL și PDL, Băsescu și Tăriceanu trebuie să căpușeze PNL și PDL și să împiedice, cum-necum, unificarea celor două partide. Cu ajutorul PSD, pentru că altfel nu ar avea sorți de izbândă. Iar ajutorul PSD este garantat. Este garantat pentru că PSD nu își dorește un competitor de același calibru în lupta politică așa cum se configurează următorul partid de dreapta. PSD își dorește mai multe partide pe dreapta. Cât mai multe cu atât mai bine. Specialiștii PSD nu trebuie decât „să bage bățul prin gard” pentru ca partidulețele de dreapta să își scoată ochii unora-altora uitând că de fapt, adversarul lor politic este PSD. Cu mai multe partidulețe pe dreapta, pericolul unei guvernări de dreapta dispare. Dispare pentru că nici o alianță de guvernare între formațiunile politice de dreapta nu poate ține mult timp. Din cauza orgoliilor și a dorinței partidelor de dreapta de a deveni cât mai mari și mai puternice în dauna celorlalte partide de dreapta. Nu în dauna PSD, pentru că țintele lor electorale vor fi electoratele celorlalte partide de dreapta. Alianța „DA” a dispărut ca urmare a unei astfel de situații. Băsescu și PD-ul de atunci au dorit să înghită PNL, să îl desființeze. Amintirea neplăcută din anii 2005-2006 revine și acum în mintea unor liberali sau a altor persoane care se opun fuziunii. Aceștia uită că fuziunea se face fără Băsescu și acoliții lui, cei care l-au acompaniat atunci fără limite.
Pentru a împiedica unificarea dreptei, unificare care va lăsa pe alături și pe Băsescu și pe Tăriceanu, cei doi și acoliții lor au trecut la declarații.
Tăriceniștii dau comunicate de presă peste comunicate de presă. Tema principală a lor este „nerespectarea de către PNL a angajamentului asumat înaintea alegerilor parlamentare de a guverna împreună cu PSD, UNPR și PC”. L-am văzut și pe senatorul Daniel Barbu perorând pe aceeași idee la România Tv. Este o temă falsă. PNL a format împreună cu PSD și anexele guvernul Ponta II. Au guvernat împreună până în 2014 până când abuzurile PSD nu au mai putut fi tolerate. Când PNL a trebuit să se despartă de PSD pentru a nu deveni o anexă a acestuia. Susținerea acestei teme false de către persoane inteligente le dezonorează. Practic, pentru a motiva crearea unui partid mincinos (liberal ?!), se sprijină pe minciuni.
Băsescu se folosește tot de minciuni. Nu are altceva la îndemână. Încearcă să sensibilizeze pedeliștii cu afirmații dure la adresa liberalilor. Normal, nu uită de „lovitura de stat” din 2012, ba chiar și de cea din 2007. Cere, imperios, ca PNL să își facă mea-culpa, să își ceară iertare de la el și de la cei din PDL care i-au fost aproape. A apelat, din nou, la „compromisul murdar”, cu referire de data asta la procesul de negociere dintre PNL și PDL. Cei din PDL care susțin unificarea dreptei fără el (!), sunt catalogați ca fiind „oportuniști mizerabili”.
Induce ideea unificării dreptei doar pentru alegerile prezidențiale ce bat la ușă. Speră ca pedeliștii să preia ideea și să se opună unificării prin fuziune și să forțeze o alianță politică. Este șansa lui, a lui Băsescu pentru că mai târziu va putea să canibalizeze iar PDL. La fel, Tăriceanu a fost doar pentru o alianță politică, opunându-se categoric fuziunii, chiar dacă la momentul anunțului el nu mai era membru al PNL, ba chiar făcuse campanie la europarlamentare împotriva PNL (cu un oarecare succes, din moment ce PNL nu și-a îndeplinit baremul propus !).
Din acțiunile lor, din declarațiile lor publice, din intențiile lor este evident că Băsescu și Tăriceanu au devenit, chiar dacă doar informal, aliați. Mai mult, cei doi formează un trio cu Victor Ponta ! Cei trei au un obiectiv comun: împiedicarea formării unei formațiuni de dreapta puternice prin fuziunea dintre PNL și PDL. Normal, fiecare are scopul lui. Dacă pentru PSD și Victor Ponta nu este așa de grav, pentru Băsescu și Tăriceanu este un coșmar. Au un coșmar comun. Au cam multe în comun, în ultimul timp. De ce să nu cred că vor face o alianță ?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu