Ideea „unificării dreptei” este ... un atavism politic.

M-am împotrivit și mă împotrivesc ideii „unificării dreptei”. Mai ales după ce fostul PNL și fostul PDL s-au unificat și au format noul PNL.

Ideea a fost una dintre marile slăbiciuni ale campaniei noastre la aceste alegeri. La București, ideea a fost catastrofală. Grija pentru „unificarea dreptei” ne-a negat însemnătatea și puterea ca partid și ne-a dus pe piste greșite. A fost grav că „am uitat” de PSD. Și mai grav, am uitat de alegătorii noștri. Nu le-am mai dat lor mesaje. Am dat mesaje unora care nu aveau nici un interes să ne asculte. Am dat mesaje unor persoane care nici nu s-au declarat a fi de dreapta, am dat mesaje de unire unora care ne vor capul, ne vor desființați, am dat mesaje populiste alegătorilor PSD. Ce mai, am făcut cu totul altceva decât a trebuit să facem.

Am căzut în capcana „intelectualilor lui Băsescu”, capcană construită abil de grupul din umbra lui Nicușor Dan. Grup cunoscut de noi, de majoritatea dintre noi, ca fiind grupul „intelectualilor lui Băsescu”, grup cunoscut de prin 2005. Liiceanu, Pleșu, Pippidi și mulți, mulți alții. Adunați în ONG-uri și fundații, având alături mai pe față, mai pe dos, pe unii dintre „fruntașii actuali” ai PNL, fruntași ce au aplecat urechea la „cântecul de sirenă”, am clacat la București și nu numai.

Este totuși bine că nu s-a întâmplat mai rău. Putea fi și mai rău. Dacă ar fi fost o mai mare participare la vot, atunci situația ar fi fost catastrofală. Este bine că astăzi știm cu certitudine că în București mai există o masă mare de alegători care pot fi atrași de PNL printr-o politică corectă față de ei. Aproape 70% dintre alegătorii bucureșteni au stat acasă sau au mers la plimbare. Nu au votat nici cu Firea și PSD, nici cu Nicușor Dan și USB, nici cu Traian Băsescu și PMP. Rezultatele finale ale BEC ne arată că celelalte formațiuni politice nu au depășit numărul membrilor de partid, unele nu au luat nici un vot ! În restul țării, PNL a avut rezultate bune, în unele locuri foarte bune și încă mai există rezerve. Aproape 50% dintre alegători așteaptă un partid capabil să le reprezinte interesele. Iar asta este bine.

Sunt pentru ideea că dreapta s-a unificat. Să terminăm cu prostiile. Dacă membrii PMP sunt de dreapta, pot veni ca indivizi în PNL (dacă pot fi acceptați). Nu vin, treaba lor. Cât privește USB-ul care se transformă în USR, treaba este clară. Nu au treabă cu noi, nu sunt de dreapta deși au persoane care i-au votat și membri care se reclamă de dreapta. Această grupare politică nou apărută la suprafață datorită legii și nu datorită voinței lor exprese, are mai multe asemănări cu „evaziunea politică” decât cu politica cinstită, curată, la suprafață, asumată. Își promovează „crezul politic” la Antena 3, devenită astăzi una din televiziunile lor de promovare.

În PNL există ideea bună că trebuie să ne poziționăm clar față de PSD. Este logică. Aceste alegeri au demonstrat clar că în România s-a ajuns la bipolaritate politică. De o parte PNL iar de cealaltă PSD. Chiar excepția numită București nu poate schimba această poziționare. USB-ul lui Nicușor Dan, Pippidi și Liiceanu etc. are șansa să confirme tradiția PP-DD-ului celebrului Dan Diaconescu - în direct. Să fie un foc de paie.

Indiferent de poziția adoptată de unii lideri ai PNL, în public, eu voi susține renunțarea, ca fiind nocivă pentru PNL, la ideea „unificării dreptei”. Am impresia că acei lideri ai PNL care mai umblă cu unificarea în gură au niște nostalgii personale. Chiar dacă le au, ar cam fi timpul să renunțe la ele. Sunt nocive actualului PNL, sunt nocive imaginii publice a PNL, deja produce daune organizațiilor PNL care au astfel de persoane în mijlocul lor.

Scopul major al PNL este să atragă în mijlocul lui iar dacă nu se poate să aducă în preajma lui acele persoane care își doresc aplicarea politicilor PNL. Comisia pentru doctrină constituită de curând are rolul de a ne da acele punctaje doctrinare de care avem nevoie pentru a atrage cetățenii români care fie vor să ajute PNL fie sunt împotriva doctrinelor social-democrate, socialiste, oportuniste sau de altă factură exhibiționistă, gen Nicușor Dan și compania.

Vreau să cred că nu va exista între punctele doctrinare ideea atavică a „unificării dreptei”. Este ucigătoare pentru PNL.

Să spunem că a început era „Marelui” PNL.

Ieri s-a oficializat unificarea dreptei. A dreptei care a dorit să fie fără Traian Băsescu și Elena Udrea. Fac această precizare pentru că are însemnătatea ei. Are însemnătate pentru că unificarea aceasta duce mai departe numele PNL, tradiția liberală de 139 de ani, preia istoria PDL și, foarte important, adaugă la „constituția liberală” elemente preluate de la PDL care, la rândul lui, le-a preluat de la popularii europeni. Este foarte important acest lucru deoarece pune alături valori ale liberalismului cu valori contrare acestuia, preluate de la conservatori și de la creștin-democrați. Cum spunea Klaus Iohannis la Congresul PNL, noul statut vrea să aducă alături și liberalii radicali și social-liberalii, conservatorii și creștin-democrații. La o primă vedere, dreapta asta nu este ca o cafea de un anume fel, ci un fel de combinație care seamănă mai mult a nechezol.

Pentru că sunt un optimist, incurabil, cred că după un timp „Marele PNL” se va clarifica și din punctul de vedere al ideilor doctrinare. Mai cred că înșiruirea lui Iohannis are un scop politic. Este o invitație către cei din PMP (fără Băsescu, Udrea și alții de pe acolo), PNȚCD (fără Pavelescu), PC (fără Voiculescu și alții) și PRL-ul lui Tăriceanu (fără Tăriceanu și alții) de a veni alături de PNL. Poate părea ciudată afirmația mea însă eu cred că această invitație se adresează în special electoratului acestor partide dacă membrii lor nu vor face pasul către PNL. Important este electoratul și nu parlamentarul. Faptul că PNL s-a mărit în mod considerabil, că astfel a devenit mai puternic, îl va face atractiv.

Jurnaliștii au luat interviuri de la membrii PDL aflați la Convenția lor. Nu am observat o reținere față de fuziunea cu PNL. Normal, era exprimat regretul că PDL, ca partid de sine stătător, dispare. Puterea atrage iar oamenii au manifestat interesul, de fapt, pentru puterea pe care o pot avea în în noua formulă.

Nu mi-au plăcut afirmațiile, în special ale unor lideri ai PDL, că această unire se face acum pentru a cuceri Președinția României. Este un obiectiv important, din punct de vedere politic, dar este mărunt față de importanța formării unui mare partid de dreapta care să fie capabil să lupte, de la egal la egal, cu stânga socialistă. Afirmația aceasta îmi spune că fie indivizii, în frunte cu Blaga, nu au o gândire strategică, fie sunt nesinceri, pe fond. Desemnarea unui candidat comun și alegerile prezidențiale pot fi condiții care să urgenteze unificarea însă nu pot fi cauza unificării. În caz contrar, unirea abia aprobată dar încă neînregistrată la tribunal se poate destrăma. Și atuncea, ce-am făcut ?

Reacțiile negative nu au întârziat să apară. PSD prin vocea lui Victor Ponta îi face pe liberali și democrat-liberali trădători, nebuni și mișei, pe postarea lui pe facebook:

„Eu cred că cei rămaşi la poziţia din 2012 ne facem doar datoria faţă de 7,4 milioane de români care au avut încredere în noi - trădătorii câştigă întotdeauna doar pe termen foarte scurt, dar ruşinea lor e compensată de o funcţie în 'Partidul cu 100 de conducători' ( sau o reunire a 'nebunilor şi mişeilor' sub acelaşi acoperiş)”.

Victor Ponta uită că el, da el, el și partidul lui au forțat această uniune a dreptei. Dacă în perioada USL, PSD și Victor Ponta ar fi respectat protocolul USL, astăzi USL ar fi existat în continuare. PNL ar fi atras electoratul de dreapta și ar fi ajuns cel mai mare partid politic de dreapta fără aceste fuziuni succesive. Victor Ponta și PSD ar fi trebuit să accepte schimbările din Guvern așa cum au fost ele cerute de PNL. Crin Antonescu ar fi fost candidatul comun la Președinția României, Klaus Iohannis ar fi fost vice-primministru și ministru de interne etc.

Alături de Ponta o pun pe Elena Udrea. Și individa asta s-a exprimat în sensul că „Vasile Blaga este groparul PDL” și ziua de ieri, a unificării formale a dreptei este „cel mai negru moment politic din istoria post-decembristă”. La fel ca Victor Ponta, Elena Udrea uită faptul că ea și Traian Băsescu sunt cei care au forțat PDL să facă acest pas. De fapt, Traian Băsescu și Elena Udrea sunt groparii PDL. Ruperea PDL și înființarea PMP nu este opera lui Vasile Blaga. Este „opera” lui Traian Băsescu. Înființarea Fundației Mișcarea Populară nu este opera lui Blaga ci a lui Băsescu. Atragerea primarilor, consilierilor și a parlamentarilor PDL în Mișcarea Populară este opera lui Băsescu și a lui Udrea. Vasile Blaga, văzând cum îi este „canibalizat” partidul, partid în care a muncit de la înființarea acestuia, având aceleași drepturi cu oricare alt membru al partidului, nu putea sta să admire cum PDL este absorbit în PMP. Faptul că organele statutare ale PDL au fost de acord cu ideea unificării dreptei sub sigla PNL face ca pasul să fie însușit de aproape toți membrii PDL.

Azi, suntem la nivelul vorbelor, al promisiunilor, al angajamentelor. Nu am încredere în nici un lider. Nu câștigarea alegerilor prezidențiale mă va determina să am încredere în ei ci formarea și evoluția acestui PNL în viitor. Pentru că în prezentarea noului statut sunt niște angajamente care vor da valoare PNL în diferite situații. Dacă vor fi respectate, atunci PNL va valora politic. Dacă nu, are toate șansele să lase locul formațiunii lui Băsescu. Nu vorbesc despre Tăriceanu și formațiunea lui ca fiind de dreapta. Tăriceanu construiește o formațiune de centru-stânga, el fiind mai degrabă un social-liberal, iar cu cei cu care s-a înconjurat nu poate face politici liberale ci, cel mult, social-liberale. Cine știe, poate în timp se va uni cu PC-ul lui Voiculescu, pentru că amândoi se scaldă în același lighean politic.

Îmi propun să stau mai pe alături. Nu îmi sună mie bine asocierea între liberalism și creștinism. Înțeleg libertatea conștiinței, o practic de zeci de ani, nu înțeleg incriminarea conștiinței. În PNL întărit, mărit, amplificat găsesc atitudini de incriminare a conștiinței. Poate că ar trebui să renunțe la denumire și liberalism.

Alianța Creștin - Liberală ! De ce nu ?!

Am citit, am gândit, am comparat, am încercat să evit starea de confuzie. Nu m-am repezit să „protestez”. Voi alege calea lui Henric al IV: „Parisul merită o liturghie !”. Cu unele observații.

Uniunea dintre PNL și PDL este pe „masa de tortură”. În partea liberală, aici unde am mai multe legături, este vânzoleală mare. Dezbaterea, dacă îi pot spune așa schimbului de replici, este corozivă, ultimativă, denigratoare, cu orientare aproape exclusivă pe subiecte și nu pe eveniment. Din această cauză este superficială. Nici în partea PDL nu este diferită, din ce am văzut sau ascultat, așa că îmi pun întrebarea, ca omul, va fi posibilă colaborarea între oameni care se urăsc cu atâta intensitate ?

Din partea oficială a PNL, denumirea alianței ce precede unificarea dreptei are explicații logice, legate exclusiv de evenimentul în sine, eveniment cu puternică încărcătură politică dar mai ales socială. PNL spune că se adresează unei așteptări a populației, majoritar orientată către dreapta politică (mărturie stau alegerile anterioare, fie parlamentare, fie prezidențiale unde susținătorii partidelor ce se revendică de dreapta au cumulat mai multe voturi decât PSD), astfel că partidele în cauză răspund unei cerințe sociale pertinente. Populația dorește ca în fața forței PSD să activeze un mare partid de dreapta, o forță politică integratoare, care să aibă capacitatea de a învinge politic.

„Denumirea aleasă pentru alianța electorală PNL- PDL, cea de Alianța Creștin Liberală, este o denumire integratoare, care se adresează întregii societăți. Totodată, îmbină valorile celor două formațiuni, reprezentând și o mediere între liberalism, creștin-democrație și conservatorism.

“Marele PNL”, rezultat din fuziunea PNL si PDL,  înseamnă si construcţia unei drepte integratoare, împreună cu garantarea unui pluralism intern al curentelor de gândire care se revendică din acest spaţiu.

Principiilor şi valorilor clasice ale liberalismului economic si celor politice legate de identitatea naţională, susţinute consecvent şi până acum de PNL,  le adăugăm valori provenind din zona creştin-democrată (privitoare la credință, solidaritate, familie) și  valori conservatoare de dreapta (ordine, tradiţie, lege, autoritate). 

Acest fenomen de extindere doctrinară corespunde aspiraţiilor şi aşteptărilor unui segment masiv din electoratul românesc.

Astfel, “Marele PNL” răspunde , prin această denumire Alianța Creștin Liberală,  printr-o sinteză doctrinară de dreapta reunind, în formele posibile de complementaritate, soluţii precumpănitor liberale la problemele economice, de inspiraţie creştin-democrată la tematicile sociale şi conservatoare în planul redescoperirii fundamentelor morale, la necesitatea delimitării de identitate în spaţiul politic românesc față de o stânga atee, tributară unui comportament desprins din structurile, practicile și mentalitățile regimului comunist.

De ce creștină! – Suntem creștini, respectăm morala creștină și tot ceea ce înseamnă drepturile omului. Poporul român este creștin și se regăsește în valorile fundamentale ale creștinismului. Este o componentă de bază a doctrinei populare

De ce liberală! - Ne ghidăm după principii fundamentale care înseamnă siguranța cetățeanului, respectarea proprietății și a libertății individuale, pe baza cărora se poate construi o societate care să ofere fiecărui individ șansa unei vieți mai bune.

Cetățenii au fost consultați în cadrul unor analize sociologice cu privire la denumirea alianței și din cele șase variante propuse, Alianța Creștin Liberală a fost cea preferată de cei mai mulți cetățeni chestionați”.

Ei bine, chiar dacă nu sunt încântat de construcția unor fraze, sunt chiar superficiale, în special cele care încearcă să diferențieze orientările politice, accept faptul că ideea unificării dreptei este una bună. Dacă va funcționa bine „Marele PNL”, va atrage. Învingătorul atrage întotdeauna. Va atrage nu doar pe cei care sunt dispuși să susțină „dreapta politică”, nu doar pe cei care urăsc socialismul, nu doar pe cei care formează azi bazinul electoral al partidulețelor zise de dreapta, va rupe chiar din PSD. O gândire politică și o acțiune politică care știe să scoată în evidență avantajele libertății individuale și ale inițiativei individuale în toate domeniile vieții sociale (nu doar în mediul investițional) în opoziție cu conceptul socialist al subordonării acestora structurilor statului poate câștiga electori din bazinul socialist.

Sunt unul dintre cei care și-au declarat ateismul. Sunt ateu. Nu cred în existența unei divinități. Am ales să susțin liberalismul tocmai pentru că acesta promovează inclusiv „libertatea conștiinței”. Ce să fac acum ? Acum când unificarea dreptei preia concepte medievale legate de credință ? Nu se mai poate vorbi despre liberalism din moment ce ateii și cei care au altă credință decât cea creștină, trăitori printre noi, sunt practic izgoniți ! Mă refer la cei care sunt budiști, hinduiști, islamiști, iudaiști ... Societatea modernă este și pentru ei.

O altă problemă este cea reprezentată de conceptul de progres. Liberalismul este, prin excelență, o orientare politică promotoare a progresului. Nu poți progresa fără să pui întrebări vieții tale, fără să pui la îndoială practici și concepte care nu mai corespund vieții. Oamenii au „scormonit” pământul și au aflat lucruri noi, am aflat că viața a evoluat pe pământ altfel decât a „hotărât” biserica sau credința religioasă, cosmosul este infinit (pentru capacitățile noastre de a-l cerceta) etc. iar acum, politic, „Marele PNL” declară că se întoarce la epoca medievală. Merită liberalii „saltul înapoi” ?!

Sunt în mare dubiu. Înțeleg necesitatea unificării dreptei însă nu pot fi de acord cu reintroducerea inchiziției și preluarea conceptelor conservatoare și creștin-democrate fără o prelucrare critică a acestora. Este adevărat că marea majoritate a cetățenilor României sunt confesional, creștini. Nu înțeleg de ce PNL a acceptat eliminarea celorlalți. A ne-creștinilor.

Se formează tandemul Băsescu - Tăriceanu. Au un coșmar comun: unificarea dreptei.

În politică, cel puțin sub aspectul „convențiilor”, uneori ajunse până la compromis, aproape orice este posibil. Se conturează o nouă convenție, cea dintre Băsescu și Tăriceanu.

Știu, știu bine că Tăriceanu a comis niște acte impardonabile față de Băsescu din postura de Președinte al Senatului. Știu și istoricul relațiilor dintre cei doi. Ar părea imposibilă o astfel de asociere politică însă vin cu un argument forte. Cine dracu și-ar fi închipuit că Tăriceanu va trăda PNL în favoarea PSD ? Acum suntem în fața unor acțiuni extreme ale lui Tăriceanu în favoarea PSD și a lui Victor Ponta, candidatul anunțat al PSD la Președinția României. Și-a dat demisia din PNL, s-a dus la PSD și s-a pus la dispoziția lor pentru a obține o funcția de Președinte al Senatului, a încercat și a reușit, în parte (până acum), să rupă din PNL pentru a-i slăbi puterea parlamentară și electorală, a purces la înființarea unei noi formațiuni politice pentru a slăbi puterea electorală a PNL (a dreptei în special) în vederea alegerilor prezidențiale, și-a anunțat candidatura pentru prezidențiale urmând ca în turul II (unde precis nu va ajunge) să ofere susținerea pentru Victor Ponta. Dacă a putut face toate acestea, de ce nu ar merge mai departe ?

Băsescu și Tăriceanu sunt, curios, în aceeași barcă. Amândoi căpușează câte un partid de dreapta. Băsescu căpușează PDL iar Tăriceanu căpușează PNL.

Băsescu a retrogradat deocamdată, pentru că, la un moment dat, era în postura de „canibal politic”, fiind bine înfipt în coasta PDL din care „mușca” cu poftă. Parlamentari, primari, consilieri locali, membri simpli dar mai ales simpatizanți. După europarlamentare și după publicarea scorului PDL care a încurajat membrii și simpatizanții acestui partid - un scor dublu față de cel al lui Băsescu/PMP -, dar mai ales după anunțarea intenției de unificare a dreptei cu PNL, Băsescu și PMP-ul lui au intrat în regres. Un regres sever. Primarii au părăsit barca. Au intrat în negocieri cu organizațiile locale ale PNL. Consilierii locali au părăsit gândul de a trece la PMP. Se conturează o forță politică de viitor și au tot interesul să fie aproape de ea. Intelectualii lui Băsescu au părăsit, la rândul lor, corabia PMP. S-a micșorat corabia și devine, pe zi ce trece, o bărcuță în care Elena Udrea va trage la rame având un singur pasager: Traian Băsescu. Parlamentarii PMP își caută „viitorul”. Culmea este că îl caută nu la viitoarea formațiune de dreapta ci în apropierea PSD !

Tăriceanu a făcut un „salt”. Și-a lansat partidul. Îl acompaniază unii care au o mai puternică aplecare către politicile de stânga. Un fel de social-liberalism intrând astfel cu picioarele în teritoriul politic al PC-ului lui Voiculescu. Va fi vorba, mai târziu, de un viitor comun ? O fuziune, ceva ? Poate. După cum se mișcă Justiția, nu este exclus. Dar nu este exclus nici ca PC-ul lăsat fără „tată” să se „absoarbă” în PSD. Dan Voiculescu este imprevizibil în acțiunile politice așa că nu pariez pe nici o variantă.

Saltul lui Tăriceanu este mic și chiar nesemnificativ. Acei liberali care l-au însoțit nu au electori, cu mici excepții. Nu au organizații care să îi însoțească. Așa că Partidul Liberal Reformator al lui Tăriceanu va trebui să îi caute, să îi atragă. Nu au de unde, deocamdată, decât apelând la sentimentalismul unor liberali îngrijorați că dispare PNL ca urmare a fuziunii. Liberali care din cauza sentimentalismului, nu vor observa că plecând din PNL pentru a se duce lângă Tăriceanu își neagă propria „credință”. Părăsesc o organizație de oameni liberi pentru a se duce la o organizație de lider. Așa cum este PMP-ul lui Băsescu. Aici Tăriceanu și Băsescu sunt identici politic. Din vanitate și egoism dus la extrem înființează alte formațiuni politice pentru că nu mai au controlul politic în formațiunile care le-au dat totul până acum.

Pentru că plaja electorală de dreapta este ocupată, evident, major, de PNL și PDL, Băsescu și Tăriceanu trebuie să căpușeze PNL și PDL și să împiedice, cum-necum, unificarea celor două partide. Cu ajutorul PSD, pentru că altfel nu ar avea sorți de izbândă. Iar ajutorul PSD este garantat. Este garantat pentru că PSD nu își dorește un competitor de același calibru în lupta politică așa cum se configurează următorul partid de dreapta. PSD își dorește mai multe partide pe dreapta. Cât mai multe cu atât mai bine. Specialiștii PSD nu trebuie decât „să bage bățul prin gard” pentru ca partidulețele de dreapta să își scoată ochii unora-altora uitând că de fapt, adversarul lor politic este PSD. Cu mai multe partidulețe pe dreapta, pericolul unei guvernări de dreapta dispare. Dispare pentru că nici o alianță de guvernare între formațiunile politice de dreapta nu poate ține mult timp. Din cauza orgoliilor și a dorinței partidelor de dreapta de a deveni cât mai mari și mai puternice în dauna celorlalte partide de dreapta. Nu în dauna PSD, pentru că țintele lor electorale vor fi electoratele celorlalte partide de dreapta. Alianța „DA” a dispărut ca urmare a unei astfel de situații. Băsescu și PD-ul de atunci au dorit să înghită PNL, să îl desființeze. Amintirea neplăcută din anii 2005-2006 revine și acum în mintea unor liberali sau a altor persoane care se opun fuziunii. Aceștia uită că fuziunea se face fără Băsescu și acoliții lui, cei care l-au acompaniat atunci fără limite.

Pentru a împiedica unificarea dreptei, unificare care va lăsa pe alături și pe Băsescu și pe Tăriceanu, cei doi și acoliții lor au trecut la declarații.

Tăriceniștii dau comunicate de presă peste comunicate de presă. Tema principală a lor este „nerespectarea de către PNL a angajamentului asumat înaintea alegerilor parlamentare de a guverna împreună cu PSD, UNPR și PC”. L-am văzut și pe senatorul Daniel Barbu perorând pe aceeași idee la România Tv. Este o temă falsă. PNL a format împreună cu PSD și anexele guvernul Ponta II. Au guvernat împreună până în 2014 până când abuzurile PSD nu au mai putut fi tolerate. Când PNL a trebuit să se despartă de PSD pentru a nu deveni o anexă a acestuia. Susținerea acestei teme false de către persoane inteligente le dezonorează. Practic, pentru a motiva crearea unui partid mincinos (liberal ?!), se sprijină pe minciuni.

Băsescu se folosește tot de minciuni. Nu are altceva la îndemână. Încearcă să sensibilizeze pedeliștii cu afirmații dure la adresa liberalilor. Normal, nu uită de „lovitura de stat” din 2012, ba chiar și de cea din 2007. Cere, imperios, ca PNL să își facă mea-culpa, să își ceară iertare de la el și de la cei din PDL care i-au fost aproape. A apelat, din nou, la „compromisul murdar”, cu referire de data asta la procesul de negociere dintre PNL și PDL. Cei din PDL care susțin unificarea dreptei fără el (!), sunt catalogați ca fiind „oportuniști mizerabili”.

Induce ideea unificării dreptei doar pentru alegerile prezidențiale ce bat la ușă. Speră ca pedeliștii să preia ideea și să se opună unificării prin fuziune și să forțeze o alianță politică. Este șansa lui, a lui Băsescu pentru că mai târziu va putea să canibalizeze iar PDL. La fel, Tăriceanu a fost doar pentru o alianță politică, opunându-se categoric fuziunii, chiar dacă la momentul anunțului el nu mai era membru al PNL, ba chiar făcuse campanie la europarlamentare împotriva PNL (cu un oarecare succes, din moment ce PNL nu și-a îndeplinit baremul propus !).

Din acțiunile lor, din declarațiile lor publice, din intențiile lor este evident că Băsescu și Tăriceanu au devenit, chiar dacă doar informal, aliați. Mai mult, cei doi formează un trio cu Victor Ponta ! Cei trei au un obiectiv comun: împiedicarea formării unei formațiuni de dreapta puternice prin fuziunea dintre PNL și PDL. Normal, fiecare are scopul lui. Dacă pentru PSD și Victor Ponta nu este așa de grav, pentru Băsescu și Tăriceanu este un coșmar. Au un coșmar comun. Au cam multe în comun, în ultimul timp. De ce să nu cred că vor face o alianță ?!

În fața intoleranței devin radical. Unificarea dreptei. Mai bine zis, unificarea liberală.

Ca să fiu sincer, folosesc sintagma „ unificarea dreptei” deși nu îmi place. Dreapta politică este confuză. După mine. Pentru că în partea dreaptă a politicii există și creștin-democrația, curent politic care s-a născut ca „expresie politică a creștinismului catolic” ca urmare a atacurilor împotriva bisericii și catolicismului (aici), curent ce a fost adaptat de diferite țări la religia locală dominantă. Fiind „expresie politică” a unei religii creștine, partidele care se declară creștin-democrate nu pot fi de dreapta. Părerea mea. Sunt de stânga sau, cel mult, centriste. Ele se adresează în special confesionalilor creștini ale căror interese le apără în colaborare sau sub controlul bisericii. Aici apare o stare de intoleranță față de cei care nu sunt membri ai confesiunii religioase respective, față de cei care nu aparțin unei confesiuni religioase. Creștin-democrația este între liberalism (individualism) și socialism (colectivism). Are din amândouă însă exclude individualismul promovat de liberalism. Exclude libertatea spirituală.

Tot „la dreapta politică” este situat și conservatorismul (aici). Apare ca o reacție la liberalism. Religia este fundamentală în cadrul acestui curent politic, deci libertatea spirituală este exclusă.

Din moment ce „la dreapta”, condiția de bază este „omul ca ființă eminamente religioasă” iar comunitatea este considerată ca fiind superioară individului, este evident că un liberal care are disponibilitatea de a accepta diferențele de opinii și atitudini, care susține constituționalismul, democrația liberală, alegeri libere și corecte, drepturile omului, comerțul liber, precum și libertatea religioasă nu poate accepta ideile creștin-democrației sau ale conservatorismului (aici). Și totuși, față de social-democrație și socialism, liberalii sunt la dreapta împreună cu conservatorii și creștin-democrații. Conservatorii mai mult iar creștin-democrații mai puțin.

Zilele acestea are loc un proces de unificare prin fuziune a două partide care, așa, în general, sunt considerate a fi de dreapta. PNL și PDL. Au apărut reacții de respingere, de intoleranță, nu doar la ideea fuziunii, ci mai ales cu privire la politicienii de frunte care fac parte din cele două partide. Ca liberal mă simt deranjat. Mai ales când cei care își manifestă intoleranța sunt persoane ce se revendică a aparține curentului liberal. Și eu am reproșuri față de unii dintre membrii actuali ai PDL însă trebuie să admit faptul că au putut guverna atât de mizerabil pentru că populația țării le-au dat mai multe voturi decât liberalilor din PNL și ca atare pot trage concluzia că populația așa a dorit. Majoritatea cetățenilor țării au dorit dictatura băsesciană. Scurt. Mai mult, o altă parte importantă a populației a dorit socialism. Au votat PSD. În 2008, după alegerile parlamentare, PDL s-a aliat la guvernare cu PSD, au făcut un program de guvernare comun și au început să îl aplice. A rezultat un program de guvernare mai aproape de practicile regimurilor totalitare decât de o guvernare responsabilă adaptată nevoilor societății. Am criticat, ca liberali, dezastrul guvernării, ideile tâmpite aplicate însă după ce PSD a ieșit de la guvernare ne-am aliat cu ei pentru a stopa abuzurile PDL. Am reușit să oprim PDL, dominat de Traian Băsescu și ne-am fript cu PSD dominat de clanul Ponta. A fost voința populației și aici, pentru că ura oamenilor față de PDL și mai ales față de Traian Băsescu și apropiații lui care s-au dus la PMP a adus USL o majoritate covârșitoare de voturi. Alegerile europarlamentare ne-a adus în fața unei realități politice evidente. PDL a fost votat de peste 12% din populație iar PNL de 15%. Sunt voturi clare, politice, sunt o bază de plecare pentru unificarea celor două partide. De la PDL au plecat băsescienii, PMP-ul lui Băsescu obținând 6%. După aceste alegeri trebuie să excludem „băsismul” din PDL. Așa este rațional să facem și eu așa fac.

Prin unificarea celor două partide se încheie lupta politică „fratricidă” între forțele politice de dreapta. O luptă în beneficiul stângii, a PSD, care a profitat mereu și mereu de ura, de dușmănia dintre PNL și PDL. De aceea PSD a avut cele mai multe voturi la toate alegerile. Este timpul să punem punct primitivismului politic care a dominat liberalismul de până acum. Facem un mare partid liberal, cu clarificări doctrinare care să evite creștin-democrația și conservatorismul, atragem toate persoanele care vor să fie alături de noua construcție și învingem PSD la toate alegerile care vor urma pentru a face o altfel de politică. Dacă avem și înțelepciunea de a evita promovarea unui nou personaj politic de teapa lui Traian Băsescu, atunci va fi bine.

Partidul politic serios nu este proprietatea nimănui. Partidul politic este un instrument prin care o grupare de oameni cu idei și așteptări comune ajunge să ia puterea în Parlament, să impună un guvern și să guverneze după principiile care îi unește. În cazul nostru, PNL nu este proprietatea lui Tăriceanu așa cum PDL nu este proprietatea lui Băsescu. PNL nu este nici proprietatea lui Crin Antonescu și nici a lui Klaus Iohannis. PDL nu este proprietatea lui Blaga sau Macovei. Vom vedea ce va rezulta în urma negocierilor dintre reprezentanții celor două partide, unde se va ajunge. Ca liberal voi accepta voința majorității. Chiar dacă unele lucruri nu îmi provoacă plăcere.

Sunt multe lucruri care îmi displac. De exemplu, PDL a încheiat negocierile cu IRL. Urmează o fuziune ! Mie îmi este neclar ce fuziune poate avea loc între componenta politică (fără a fi partid) dintr-un ONG și un partid politic. În fine, s-a hotărât, se pare, că Andrei Chiliman va deveni vice-președinte al PDL iar ceilalți politicieni din IRL (care are și filiale în țară) vor deveni membri ai conducerilor locale ale PDL. În procesul de unificare al PNL cu PDL se vor găsi față'n față Crin Antonescu cu Chiliman și Moisescu. Dar asta este viața. Pentru problemele noastre personale nu dăm cu piciorul unei acțiuni la nivel național. Și cu cei din IRL ne-am bălăcărit. Acum vom sta la aceeași masă, vom vorbi despre idei, concepte care ne sunt comune, vom construi programe pe care le vom aplica împreună. Vom acționa împreună. În afară, după ce ieșim de la partid, nu ne mai salutăm, dacă așa vom considera. Nu ne mai dăm ziua bună, nu ne mai cunoaștem. Dacă însă vrem să facem politică, atunci vom lucra împreună, cu bună credință.

Voi fi radical față de cei care manifestă intoleranță. Intoleranța pentru un partid este ucigătoare. Duce la distrugere. Obiectivul imediat este unificarea tuturor partidelor care se reclamă a fi de dreapta. Este aducerea în interiorul partidului ce se formează a tuturor personalităților care au capacitatea de a acționa pentru interesul comun al tuturor celor care formează partidul și al susținătorilor săi. Faptul că sunt persoane care nu văd cu ochi buni această unificare este bine să le avem în vedere. Trebuie însă să le spunem că au de ales. Dacă sunt de acord cu politicile promovate de noi, să ne voteze. Dacă nu sunt de acord cu ele, să voteze cu cine vor ei. Cu PSD, de exemplu. Dacă nu vor să meargă la vot, indiferent din ce motiv, să tacă din gură.

Unificare partidelor „de dreapta” este problema partidelor care participă la unificare. Nu este treaba băgătorilor de seamă. Mai mult, succesul unificării trebuie să aducă beneficii membrilor partidului rezultat. În primul rând. Nimeni nu muncește pentru ca altuia să îi fie bine, mai ales adversarului politic sau chibițului de pe margine care „sancționează clasa politică”.

Ponta și Băsescu au un coșmar comun. Unificarea dreptei realizată de PNL și PDL. Doar de ele !

Ca să ai valoare de luptător, ca să poți arăta că ai putere, ca să poți fi perceput ca putere, trebuie să ai un adversar la fel de puternic sau măcar apropiat de puterea ta.

PSD își pierde imaginea de luptător. O câștigă, în schimb, pe cea de panglicar, de sforar politic. Strategic, a pierdut bătălia cu dreapta politică. Azi, pierderea nu este percepută de toată lumea, din cauza superficialității cu care consumatorii de știri tratează știrile date de televiziunile arondate unor grupuri de interese politice: Antena 3, RTV, B1Tv. Nici Realitatea Tv nu este departe, jocul practicat de Gușă este la două capete.

Traian Băsescu, la rândul lui, pierde imaginea de lider al dreptei. A pierdut-o deja. Este un simplu găinaț politic umflat de presa care i-a fost fidelă și care, în disperare de cauză, s-a aliat cu Antena 3 și RTV pentru salvarea stării imposibile în care Traian Băsescu s-a băgat singur. Marele strateg politic, „animalul politic” perfect a ratat cea mai importantă luptă a lui. A ratat poziția de lider al dreptei după epuizarea mandatelor de Președinte al României. De fapt a ratat mai toate luptele de când a urcat în fotoliul de la Cotroceni pentru că în urma „bătăliilor” lui nici țara nu a câștigat ceva și nici el sau formațiunea politică pe care o păstorește.

Și PSD și Traian Băsescu și-au ratat, până acum, țintele. Nu le ies manevrele. Forța politică se manifestă doar în partea PNL și a PDL care au hotărât să fuzioneze pentru a forma o dreaptă puternică, capabilă să se opună politic PSD și altor socialiști de bine care tot apar pe scena politică.

PSD a ales să se folosească de „cârtițele” din PNL. A pariat pe Călin Popescu Tăriceanu. A pariat greșit. Nu este un politician tare, este unul moale. Foarte moale. De fapt, nu este un constructor. Este un consumator de bunăstare pe care o ia din munca altora. Tăriceanu a lucrat în echipă până i s-a urcat la cap ideea că el este omul providențial. Puterea tâmpește. Mai ales pe oamenii care nu au capacitatea de a construi. Îi tâmpește și pe cei care ajung epuizați la un final dacă nu renunță la prerogativele puterii. Cum este cazul lui Băsescu și cum va fi cazul lui Ponta. Tăriceanu a început să comită greșeală după greșeală. Onorabilul Quintus îl vede terminat politic. Așa este. PSD forțează nota iar Tăriceanu, devenit slugă la ușa socialiștilor, aleargă disperat spre coșul de gunoi al istoriei politice. PSD nu poate împiedica unificarea principalelor partide de dreapta din ultimii ani ai vieții politice de la noi. Presa aservită PSD excelează în materiale prin care se încearcă tâmpirea telespectatorilor. Tăriceanu este făcut „erou național” pentru „salvarea liberalismului”. Este ciudat ca socialiștii să fie cei care „luptă” pentru „salvarea” adversarilor politici, pentru salvarea unei ideologii care le este opusă. Pentru că este ciudat, nu pot fi crezuți. Și mai ciudat este că au în fundal „lupta împotriva lui Băsescu și a sistemului lui”. Lupta împotriva unui sistem care nu mai există. A fost preluat și este folosit la capacitate maximă de Victor Ponta și PSD. Nici Băsescu nu le mai este adversar. Le este chiar aliat. Un aliat care va deveni din ce în ce mai fidel pentru că PNL și PDL l-au scos din ecuația dreptei politice.

Băsescu a încercat manevra cu PMP. A sperat, cu disperare, că membrii PDL îi vor fi alături și vor da voturile la europarlamentare și la parlamentarele parțiale noului partid prezidențial. I-au fost alături doar câțiva. Procentul de 6% obținut de PMP la europarlamentare este relativ. Anunțata fuziune dintre PNL și PDL și crearea unui pol de putere pe partea dreaptă a politicii românești, plus trecerea PNL la familia politică a popularilor europeni, plus stabilirea unui candidat comun la președinție cu mari șanse de a câștiga în fața candidatului socialiștilor, plus eliminarea lui, a lui Traian Băsescu, din ecuația fuziunii i-a distrus toată strategia. PMP a intrat, deja, în degringoladă. Susținători ai lui Băsescu recunosc, cu inima grea, că PMP nu are mai mult de 1,5% susținere electorală. Asta după nici o lună de la alegerile europarlamentare.

Politrucii jurnaliști ai lui Băsescu au ajuns să se alăture politrucilor jurnaliști ai lui Ponta pentru a împiedica realizarea fuziunii dintre PNL și PDL. La B1Tv, Turcescu făcea spume. Cum, cum se poate ca PDL să nu reproșeze PNL pozițiile acestuia contra lui Băsescu ?! Cum se poate face unificarea dreptei fără Traian Băsescu ?! Este inadmisibil ca Traian Băsescu să nu aibă un cuvânt de spus în unificarea dreptei și, mai ales, în desemnarea candidatului dreptei la alegerile prezidențiale. Și așa mai departe. Ba, chiar s-a formulat ideea că PDL și PNL ar trebui să formeze acum doar o alianță care să aibă ca obiectiv fuziunea abia după un timp. Dacă se poate după alegerile prezidențiale. Doar-doar se mai câștigă ceva timp pentru Traian Băsescu să recupereze din terenul pierdut și, cine știe, poate să preia conducerea dreptei unite.

Coșmarul lor continuă însă. Neabătut. Și în PNL și în PDL se consideră că unificarea dreptei nu poate aștepta. Este cu atât mai urgentă cu cât odată realizată se rezolvă toate problemele. Polul de dreapta va fi atât de puternic și de atractiv încât va duce la desființarea tuturor partidulețelor „de autor” care se zbuciumă acum pe margini. Traian Băsescu (dacă nu se retrage definitv), MRU, Neamțu și alții vor fi prea mici pentru a putea trece mai sus de calitatea „aventurier politic”. Vor avea susținătorii lor, nici vorbă, însă puțini și neînsemnați. PSD va simți finalizarea fuziunii pe dreapta ca pe o menghine care îi strânge de gât. Ei, socialiștii, nu mai au bazin electoral de unde să ia voturi în plus de ce au obținut acum. Partidul realizat din fuziune are însă această posibilitate. Vorba lui Mihai Voicu la Antena 3: când s-a format alianța DA erau 7% cu 7% care la alegeri a dat 32% !

Unificarea dreptei trebuie făcută. Măcar și pentru considerentul că odată realizată, Traian Băsescu devine un nimeni politic iar Ponta se va prăbuși. Cu o dreaptă unificată și câștigătoare a alegerilor prezidențiale, Victor Ponta își încheie socotelile cu politica urmând a plăti în fața alor săi pentru ratarea obiectivului politic de a pune mâna pe toată puterea în țară dar va fi și o „răzbunare” pentru noi, cei înșelați în USL de individ și partidul lui. Dacă vom câștiga alegerile prezidențiale, vom încheia, spun eu, trecerea de la comunism la democrație. Brucan a greșit în minus. Ne-au trebuit aproape 25 de ani, nu 20.

Unificarea dreptei devine un fel de convenție a înghițitorilor de broaște. Râioase.

Scena politică este cuprinsă de convulsii. Rezultatele alegerilor europarlamentare au stabilit câștigătorii. Pe stânga, PSD și anexele fără voință proprie, UNPR și PC. Pe dreapta PNL și PDL. PMP nu este un câștigător, este un „răpitor” care va muri înainte de a mai ucide. Începând de azi. Chiar de azi de când PNL a făcut niște pași. Foarte, foarte importanți în vederea construirii forței politice care să fie capabilă să oprească PSD să redevină partidul stat ca pe timpul lui Adrian Năstase.

Gândul are o prezentare a acestor „zbateri” (aici). Nu îi combat, nu am cum. Cele întâmplate nu pot fi contestate iar cele viitoare sunt posibile. Mediafax ne informează și el (aici). La Realitatea Tv am văzut pe MRU cu explicațiile lui. Am văzut și pe Blaga cu ale lui. Discuțiile PDL și FC cu PNL sunt doar la nivel informal. Deocamdată. Întâi se va vedea gradul de compatibilitate între cele PNL și PDL. Separat, așa a ales MRU, vor fi purtate discuții între PNL și FC.

Nu este vorba despre fuziuni. Sper că am înțeles bine.

Să le luăm pe rând.

Discuțiile cu Mihai Răzvan Ungureanu sunt foarte sensibile. Forța Civică este plină de liberali trădători și are în spate colaboratori ostili PNL și lui Crin Antonescu. Vicepreședintele Dan Cristian Popescu este și admirator al Elenei Udrea. Nu mai spun de legăturile acestuia și a locoteneților lui cu Tăriceanu ! Nu doar el. În spatele lui MRU se ițește imaginea lui Chiliman și a IRL cu colcăiala fetidă de acolo. Prin Moisescu se ivește și chelia lui Pavelescu. A face o fuziune cu această cloacă cu pretenții de partid sau partide politice ar însemna ca PNL să facă un uriaș pas greșit. Pe de altă parte, electoratul FC și al PNȚCD este nu doar nesemnificativ, este taliban anti-PNL. Mai ales anti-Crin Antonescu. Prietenii știu de ce ! Este mai mult decât evident că PNL nu are ce primi de la MRU și acoliții săi. Nici acum și nici în viitor. Va putea accepta însă ca FC să adopte/accepte proiectele PNL pentru viitor, în special după ce vor fi finalizate negocierile cu PDL. FC nu are ce propune. O altă abordare a discuțiilor cu FC ar duce la o revoltă în PNL. În special din partea celor care au avut de suferit de pe urma acoliților lui MRU.

Discuțiile cu PDL sunt deja altceva. Nu, nu va fi fuziune. PDL în schimb, are ce oferi unei alianțe politice pe program comun cu PNL. Un program comun și susținere parlamentară neechivocă. Urmată de o colaborare europarlamentară în interesul României. Nesuferita monica Macovei fie va trece de partea PMP fie se va astâmpăra și va lucra pentru România. Înclin să cred că își va schimba comportamentul după ce va fi obligată să colaboreze cu Norica Nicolai, Renate Weber, Ramona Mănescu, Adina Vălean și ceilalți europarlamentari liberali.

Media a sesizat faptul că atât PNL cât și PDL nu vor să aibă a face cu PMP. Imaginea lui Traian Băsescu și a Elenei Udrea este nocivă în lumea politică de mâine. Cred că PNL nu va negocia cu PMP în mod foarte serios dacă la aceste negocieri vor fi prezente persoane care și-au probat, în timp, ura față de liberali și liderii lor.

Este de observat faptul că PNL nu are cuțitul la os, cum se spune. El luptă cu PSD și Traian Băsescu ! Până acum, doar PDL nu a luptat contra PNL. Șicanele politice nu sunt luptă. Dovadă faptul că PDL a fost primul care a venit alături de PNL la moțiunea de cenzură. PDL în schimb are cuțitul la os. Traian Băsescu l-a mușcat continuu profitând de funcția publică pe care o are și a deturnat o parte dintre membrii PDL, în special primari, către PMP. Încheierea unei alianțe punctuale între PNL și PDL va opri atacurile lui Traian Băsescu. Înclin să cred că PMP va slăbi foarte tare și în timp foarte scurt. Dacă însă Traian Băsescu nu se va opri din atacurile la PDL și PNL, vom vedea ce nu a văzut Parisul: o alianță PSD cu PMP. Deja, azi, în Parlament, PMP-istul Popescu a fost salvat de arestarea preventivă prin voturile coabitanților PSD și PMP !

Discuțiile anunțate între PNL și PDL plus MRU au născut reacții. Antena 3 este oripilată, B1Tv este nemulțumit, Turcescu insistând asupra faptului că unificarea dreptei nu se poate face fără „liantul” Băsescu iar desemnarea candidatului dreptei la alegerile din toamnă-iarnă nu poate fi făcută fără aprobarea lui Băsescu. RTV este în ton cu Antena 3. Deocamdată, mai aproape de aceste negocieri este Realitatea Tv.

Mă gândesc la ziua de mâine. Cum ar fi să vedem B1Tv aliniat cu Antena 3 și RTV împotriva opoziției ?!