PSD își pierde imaginea de luptător. O câștigă, în schimb, pe cea de panglicar, de sforar politic. Strategic, a pierdut bătălia cu dreapta politică. Azi, pierderea nu este percepută de toată lumea, din cauza superficialității cu care consumatorii de știri tratează știrile date de televiziunile arondate unor grupuri de interese politice: Antena 3, RTV, B1Tv. Nici Realitatea Tv nu este departe, jocul practicat de Gușă este la două capete.
Traian Băsescu, la rândul lui, pierde imaginea de lider al dreptei. A pierdut-o deja. Este un simplu găinaț politic umflat de presa care i-a fost fidelă și care, în disperare de cauză, s-a aliat cu Antena 3 și RTV pentru salvarea stării imposibile în care Traian Băsescu s-a băgat singur. Marele strateg politic, „animalul politic” perfect a ratat cea mai importantă luptă a lui. A ratat poziția de lider al dreptei după epuizarea mandatelor de Președinte al României. De fapt a ratat mai toate luptele de când a urcat în fotoliul de la Cotroceni pentru că în urma „bătăliilor” lui nici țara nu a câștigat ceva și nici el sau formațiunea politică pe care o păstorește.
Și PSD și Traian Băsescu și-au ratat, până acum, țintele. Nu le ies manevrele. Forța politică se manifestă doar în partea PNL și a PDL care au hotărât să fuzioneze pentru a forma o dreaptă puternică, capabilă să se opună politic PSD și altor socialiști de bine care tot apar pe scena politică.
PSD a ales să se folosească de „cârtițele” din PNL. A pariat pe Călin Popescu Tăriceanu. A pariat greșit. Nu este un politician tare, este unul moale. Foarte moale. De fapt, nu este un constructor. Este un consumator de bunăstare pe care o ia din munca altora. Tăriceanu a lucrat în echipă până i s-a urcat la cap ideea că el este omul providențial. Puterea tâmpește. Mai ales pe oamenii care nu au capacitatea de a construi. Îi tâmpește și pe cei care ajung epuizați la un final dacă nu renunță la prerogativele puterii. Cum este cazul lui Băsescu și cum va fi cazul lui Ponta. Tăriceanu a început să comită greșeală după greșeală. Onorabilul Quintus îl vede terminat politic. Așa este. PSD forțează nota iar Tăriceanu, devenit slugă la ușa socialiștilor, aleargă disperat spre coșul de gunoi al istoriei politice. PSD nu poate împiedica unificarea principalelor partide de dreapta din ultimii ani ai vieții politice de la noi. Presa aservită PSD excelează în materiale prin care se încearcă tâmpirea telespectatorilor. Tăriceanu este făcut „erou național” pentru „salvarea liberalismului”. Este ciudat ca socialiștii să fie cei care „luptă” pentru „salvarea” adversarilor politici, pentru salvarea unei ideologii care le este opusă. Pentru că este ciudat, nu pot fi crezuți. Și mai ciudat este că au în fundal „lupta împotriva lui Băsescu și a sistemului lui”. Lupta împotriva unui sistem care nu mai există. A fost preluat și este folosit la capacitate maximă de Victor Ponta și PSD. Nici Băsescu nu le mai este adversar. Le este chiar aliat. Un aliat care va deveni din ce în ce mai fidel pentru că PNL și PDL l-au scos din ecuația dreptei politice.
Băsescu a încercat manevra cu PMP. A sperat, cu disperare, că membrii PDL îi vor fi alături și vor da voturile la europarlamentare și la parlamentarele parțiale noului partid prezidențial. I-au fost alături doar câțiva. Procentul de 6% obținut de PMP la europarlamentare este relativ. Anunțata fuziune dintre PNL și PDL și crearea unui pol de putere pe partea dreaptă a politicii românești, plus trecerea PNL la familia politică a popularilor europeni, plus stabilirea unui candidat comun la președinție cu mari șanse de a câștiga în fața candidatului socialiștilor, plus eliminarea lui, a lui Traian Băsescu, din ecuația fuziunii i-a distrus toată strategia. PMP a intrat, deja, în degringoladă. Susținători ai lui Băsescu recunosc, cu inima grea, că PMP nu are mai mult de 1,5% susținere electorală. Asta după nici o lună de la alegerile europarlamentare.
Politrucii jurnaliști ai lui Băsescu au ajuns să se alăture politrucilor jurnaliști ai lui Ponta pentru a împiedica realizarea fuziunii dintre PNL și PDL. La B1Tv, Turcescu făcea spume. Cum, cum se poate ca PDL să nu reproșeze PNL pozițiile acestuia contra lui Băsescu ?! Cum se poate face unificarea dreptei fără Traian Băsescu ?! Este inadmisibil ca Traian Băsescu să nu aibă un cuvânt de spus în unificarea dreptei și, mai ales, în desemnarea candidatului dreptei la alegerile prezidențiale. Și așa mai departe. Ba, chiar s-a formulat ideea că PDL și PNL ar trebui să formeze acum doar o alianță care să aibă ca obiectiv fuziunea abia după un timp. Dacă se poate după alegerile prezidențiale. Doar-doar se mai câștigă ceva timp pentru Traian Băsescu să recupereze din terenul pierdut și, cine știe, poate să preia conducerea dreptei unite.
Coșmarul lor continuă însă. Neabătut. Și în PNL și în PDL se consideră că unificarea dreptei nu poate aștepta. Este cu atât mai urgentă cu cât odată realizată se rezolvă toate problemele. Polul de dreapta va fi atât de puternic și de atractiv încât va duce la desființarea tuturor partidulețelor „de autor” care se zbuciumă acum pe margini. Traian Băsescu (dacă nu se retrage definitv), MRU, Neamțu și alții vor fi prea mici pentru a putea trece mai sus de calitatea „aventurier politic”. Vor avea susținătorii lor, nici vorbă, însă puțini și neînsemnați. PSD va simți finalizarea fuziunii pe dreapta ca pe o menghine care îi strânge de gât. Ei, socialiștii, nu mai au bazin electoral de unde să ia voturi în plus de ce au obținut acum. Partidul realizat din fuziune are însă această posibilitate. Vorba lui Mihai Voicu la Antena 3: când s-a format alianța DA erau 7% cu 7% care la alegeri a dat 32% !
Unificarea dreptei trebuie făcută. Măcar și pentru considerentul că odată realizată, Traian Băsescu devine un nimeni politic iar Ponta se va prăbuși. Cu o dreaptă unificată și câștigătoare a alegerilor prezidențiale, Victor Ponta își încheie socotelile cu politica urmând a plăti în fața alor săi pentru ratarea obiectivului politic de a pune mâna pe toată puterea în țară dar va fi și o „răzbunare” pentru noi, cei înșelați în USL de individ și partidul lui. Dacă vom câștiga alegerile prezidențiale, vom încheia, spun eu, trecerea de la comunism la democrație. Brucan a greșit în minus. Ne-au trebuit aproape 25 de ani, nu 20.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu