S-a anunțat fuziunea prin absorbție între PMP (cel care absoarbe) și UNPR (cel care se lasă, își dorește să fie absorbit).
Evenimentul Zilei este în delir. Mistic. Nu doar prin acest articol. Are fițuica de perete a lui Traian Băsescu posibilitatea să vorbească despre un partid, nu doar despre Traian Băsescu, „marele lider” politic.
Este evident că EvZ îl citează pe Băsescu care afirmă că cele două partide se completează. Unde PMP este slab, este tare UNPR astfel că fuziunea aduce beneficii ambelor formațiuni care vor forma un PMP mai mare și mai puternic. Spun ei. Tot Băsescu afirmă că fuziunea se face pe baza unui raport de 1 la 1. Una mie, una ție. Pot fi speculații, una dintre ele poate spune că UNPR este dezavantajat din această fuziune. Fiind mai mare și mai organizat, teoria are șanse de a fi reală. Dar pe cine mai interesează din moment ce „interesul național”, existent în ambele partide (!), reclamă câștigarea unui electorat care să ducă PMP peste pragul de 5 % la alegerile parlamentare !
Ca de obicei, Traian Băsescu excelează în „gogoși politice”.
Am finalizat un proces de negociere, care durează de două săptămâni, un proces de fuziune între Partidul Mişcarea Populară şi UNPR. Sunt destui parlamentari din UNPR care au plecat la PSD, nu ne deranjează, pentru că opţiunea noastră este să facem o fuziune cu un partid în care cea mai mare parte a parlamentarilor nu au opţiune pentru PSD. Va fi o fuziune miercuri, săptămâna viitoare, vom avea fiecare partid congresele de fuziune
Ca să vezi minune ! UNPR are oameni care nu au o opțiune petru PSD ! Asta în condițiile în care UNPR a fost mai mereu în discuție cu PSD, chiar și când discuta cu PNL o posibilă alianță post-electorală la locale sau pre-electorală la parlamentare.
Bine spune prietenul meu Radu Zlati pe blogul lui: două disperări fac cât un partid ?
Băsescu a dovedit încă o dată că are stomacul tare și că nu există limite ale moralității sale politice. Iar Martorii lui Băsescu s-au dovedit, mankurți perfecți, ca și altă dată. Să admiri la Băsescu exact ce ai criticat la Dragnea, Blaga și Gorghiu dovedește o perfectă labilitate morală – sau poate doar o simpatie căzută nițel înspre idolatrie.
Mai toată lumea care se învârte în politică observă, pe bună dreptate, că UNPR a fost moșit de Traian Băsescu de la înființare. Acum, „moașa Băsescu” își ia pruncul înapoi, sub control, după ce „pruncul” a lepădat niște haine care nu îi mai veneau.
Bine, Băsescu mai declară, ritos, că nu vor fi stricate majoritățile realizate la nivel local cu PNL și PMP ale fostului UNPR. La asta se adaugă declarația plină de optimism a lui Robert Turcescu care vede PMP în toamnă la temelia unei guvernări de dreapta.
Au gânduri mari oamenii ăștia.
Alina Gorghiu pune însă altfel problema.
Nu e o surpriză că s-a făcut această fuziune înainte de alegerile parlamentare, însă eu nu cred că obiectivul acestei fuziuni va fi unul atins. Spuneam la un moment dat, înainte de alegerile locale, că acest Partid al Mişcării Populare sub Traian Băsescu va lua mai puţin decât PMP-ul sub Elena Udrea şi evident că am avut dreptate, pentru că în acest moment Băsescu nu mai ţine la suprafaţă partidele, ci le scufundă
Unii mai hâtri au numit partidele și partidulețele care și-au încercat mușchii la alegerile locale „hipster-iste”. Este evident că vorbim despre formațiuni politice fără vocația guvernării. Sunt doar formațiuni de susținere a unor personalități care își doresc, cu disperare, statutul de lideri politici. În toate aceste mici formațiuni se practică, cu disperare, idolatria. Cultul personalității este reînviat tocmai de cei care reclamă, cu patos, că vor să facă o altfel de politică.
Nu pot să nu mă refer la USB-ul care a câștigat ceva la București, în dauna PNL. Să recunoaștem acest lucru. USB a ieșit la alegeri având ca repere morale nepotismul - pe listele de consilieri locali sunt înșirați soții candidaților la demnitățile de primari, nepoții, prietenii, gașca (ce mai !). Cultul personalității „marelui luptător” Nicușor Dan a fost, de asemenea, un reper.
PMP-ul, la rândul lui, s-a construit pe cultul personalității lui Traian Băsescu. UNPR-ul a trăit, bine-merci, pe baza cultului lui Gabriel Oprea. Din momentul în care Gabriel Oprea a plecat din fruntea UNPR, acesta a intrat în disoluție. Natural, mișcarea UNPR de a ieși din practica cultului personalității prin alianțe cu PSD sau PNL nu a reușit așa că s-a întors către ce știe să facă. A ales idolatria PMP. UNPR-iștii sunt calificați în pupatu'n cur. În formațiunea rezultată, va fi concurență mare la pupat ...
Bine, toate cele de mai sus nu valorează mare lucru în fața deciziilor ce se vor lua în viitor. Pentru că această fuziune va fi confirmată sau infirmată de deciziile pe care le va lua, decizii care vor influența viața politică. Dacă vor fi decizii cu valoarea unei frecții la un picior de lemn, fuziunea aceasta este moartă.
Teoretic, cultul personalității lui Traian Băsescu este motorul PMP. Dacă nu va reuși mare lucru până'n toamnă, PMP va suferi o puternică hemoragie a membrilor care, cât de cât, prezintă potențial politic. Pe bună dreptate se afirmă că unii vor migra către PSD, alții către ALDE - doar atât timp cât mai este în frunte Călin Popescu Tăriceanu -, alții (sper ca mai puțini) către PNL. Dacă nu trece pragul electoral, PMP se desființează. Oamenii au o singură viață. Unii nu vor mai avea răbdarea să aștepte un reviriment politic al PMP. Peste 4 ani, Băsescu va fi mai aproape de 70 de ani. Cei care îl însoțesc vor fi cu 4 ani mai în vârstă !
Dar dacă PMP va obține peste 5% la nivel național ?! Vorbele de mai sus rămân vorbe, sunt scrise, acțiunile însă vor suporta alte decizii. Să ajungem, totuși, până atunci. Deocamdată, datele nu dau câștig de cauză PMP pe baza de analiză logică. Cum în viață avem de multe ori surprize, trebuie să fim pregătiți și pentru ele. Nu de alta, dar Băsescu are un stomac destul de tare să se alieze de la stânga la dreapta cu oricine pentru a obține ceva. Nu prea are el șanse cu Justiția. Cei de acolo nu agrează „jocul de noroc”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu