Ministerul de finanțe german, Wolfgang Schaeuble afirmă că „Este rezonabil că Marea Britanie vrea păstrarea accesului firmelor de servicii financiare la UE” - Agerpres.
Noțiunea „rezonabil” nu are alt sens aici decât faptul că este o judecată cumpătată. Este o judecată cumpătată a britanicilor să își păstreze serviciile financiare libere cu Uniunea Europeană, să militeze pentru acest deziderat, să lupte pentru accesul liber la piața unică europeană. Numai că ...
Numai că asta înseamnă că Regatul Unit să continue să aibă 40% din piața mondială a serviciilor financiare, pe undeva să controleze capitalurile Uniunii Europene fără însă a se încadra în jurisdicția Uniunii Europene în materie.
Noul ministru de finanțe din cabinetul May, Philip Hammond, vrea ca această problemă, a pierderii pieței serviciilor financiare cu UE să nu se producă. Este o dorință rezonabilă, după cum spune Schaeuble. Corect. Numai că insularii vor această libertate din partea UE fără a avea ce să ofere în schimb. Regimul preferențial cerut de insulari este sinonim cu discriminarea unor state din UE. Nu este corect. În plus, lăsând la latitudinea unui stat terț comportamentul legal în materie ar fi o prostie din partea UE. O tâmpenie uriașă. Mai ales după ce Regatul Unit a bătut șaua permanent pe ieșirea Marii Britanii de sub legislația europeană.
Philip Hammond ar fi declarat că accesul la piața unică europeană este crucială pentru industria bancară britanică. Perfect. Acum își dau seama. Apoi a declarat că există riscul ca industria bancară să se mute pe continent, orașe ca Frankfurt sau Paris abia așteaptă mutarea. Este iar corect. Ar fi și benefic pentru Uniunea Europeană. Oricum, odată cu mutarea Autorității de reglementare bancară a UE de la Londra pe continent, este normal ca și activitatea industriei bancare a Uniunii Europene să fie mutată pe continent. Din moment ce Marea Britanie nu va mai fi în UE, nu are rost să ții o astfel de industrie în afara UE.
Dorințele britanicilor sunt rezonabile. Sunt dorințele lor. Chiar dacă ei văd ca fiind dificilă mutarea pe continent a industriei bancare ce ține de UE, aceasta se va produce pentru că UE are interesul să se dezvolte pe sine și nu pe alții. Iar Marea Britanie, după finalizarea Brexit, va fi la „alții”.
Din moment ce operațiunile cu moneda euro se vor muta pe continent, este evident că și operațiunile cu dolarul se vor împărți. O parte vor rămâne în Londra, o parte va însoți industria bancară europeană acolo unde se va muta ea. Pentru insulari este un scenariu neplăcut.
Dorința insularilor este rezonabilă. Din nefericire pentru ei, pentru a nu pierde totul, ar trebui să accepte cele patru libertăți ale pieței comune europene: libera circulație a persoanelor, libera circulație a mărfurilor, libera circulație a serviciilor, libera circulație a capitalurilor. Din punctul lor de vedere însă, nu se poate.
Procedural, Regatul Unit nu poate obține doar una sau două libertăți. Nu se poate încheia o astfel de înțelegere între UE și Regatul Unit. Potrivit dreptului UE, o astfel de înțelegere este nulă. Oricare țară membră a UE poate ataca la Curtea Europeană de Justiție un astfel de acord pentru a se constat nulitatea lui. O liberalitate dată unui stat terț, este o discriminare pentru un stat membru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu