Franța are parte de o nouă tragedie. Un alt atentat asupra populației civile are rezultate cutremurătoare. Numărul morților a ajuns la 84 iar răniții sunt cu sutele.
Un camion a intrat în plin în turiștii și localnicii care participau la evenimentele legate de Ziua națională a Franței. Intenția este evidentă. Fără nici un dubiu. Șoferul a fost împuscat de polițiști, un presupus complice a fost arestat.
După atentatele de anul trecut, organizațiile umanitare au devenit foarte vocale în a cere ridicarea stării de urgență. Au avut succes. Au adormit vigilența instituțiilor de forță astfel că acestea nu au luat în calcul toate riscurile posibile. Iar evenimentul tragic nu a întârziat să apară. A apărut acolo unde nimeni nu se aștepta. Meritorie, dacă se poate spune așa, este intervenția patrulei de poliție care a deschis focul asupra camionului folosit ca armă de distrugere în masă și asupra șoferului. Faptul că s-a tras atât de târziu are o explicație. S-a cerut aprobarea pentru deschiderea focului, aprobare care a venit de la dracu în praznic, timp în care, criminalul călca peste oameni. Uciderea șoferului a prevenit continuarea masacrului.
Organizațiile umanitare au acționat, virulent, însoțite de cohorte de avocați lihniți după glorie, pentru tratarea „cu respectarea riguroasă a drepturilor omului” a asasinilor carnagiilor care au avut loc în Franța. Au acționat în Belgia, iar aici, în România, ne-au împuiat capul cu „conceptele moderne” despre societatea evoluată. O societate care, exemplul de ieri din Franța, permite unui dement să ucidă 84 de oameni și să rănească alte câteva sute. Nu mă mir să apară o organizație de aceasta, apărătoare a drepturilor omului, cu acuzația asupra poliției că a tras asupra șoferului fără să execute somația legală.
Ieri noapte, la Digi24, moderatoarea a luat niște declarații de la directorul ASPEN Institut România. Condamnând actul criminal, respectivul director a avut grijă să facă aprecieri privind comportamentul unor politicieni radicali care se vor folosi de prilej pentru a semăna ura față de străini, că din nefericire astfel de acte vor radicaliza cetățenii unor țări împotriva străinilor, că ... sărmana democrație. Problema de fapt a acestui ASPEN Institut era aceea că evenimentul va radicaliza populația ! Ca să fiu sincer, eu unul nu am găsit empatie în comentariul respectivului director față de victimele actului criminal ci doar grija acestuia față de comportamentul viitor al politicienilor și al populației față de persoanele care sunt asociate cu mediul din care provine sau provin criminalii ! Asta mă dă peste cap.
Din ce am citit la Agerpres nu am informații privind criminalul și posibilii lui complici. Este o tăcere a presei franceze, cea mai apropiată de eveniment. O tăcere a presei în general cu scopul, evident, de a nu favoriza o reacție a populației față de mediul din care provine criminalul. Era cunoscut cu manifestări violente, apoi că era cunoscut cu comportament infracțional bla, bla, bla. Unde s-a format el ca membru al societății ? Care îi este mediul de viață ? Care ar putea fi scopul acțiunii ? Este o răzbunare, este o nebunie, ce este ? Dacă a avut un complice, ne apropiem, evident, de un act planificat cu scopul de a provoca un dezastru. Suntem de fapt în fața unui act de terorism.
Toate analizele care se fac, de oricine, sunt nule dacă nu se merge la cauzele care au permis și permit astfel de acțiuni criminale. Respectarea drepturilor omului trebuie să aibă o limită. Drepturile individului nu sunt superioare drepturilor celorlalți indivizi. Nu trebuie să aștepți producerea unui carnagiu pentru a lua măsuri împotriva unor potențiali agresori.
Politicile privind drepturile omului duse la extrem ne oferă astfel de evenimente cumplite. Populația civilă este, din nefericire, cea care plătește prin moarte și nenorociri, ca victimă colaterală, războiul organizațiilor umanitare internaționale cu statele care vor să își apere cetățenii. Aici intră și organizația ONU pentru migrație care mereu și mereu cere statelor să deschidă frontierele pentru primirea imigranților. Cei care au deschis frontierele au parte de carnagii în rândul populației civile. Acesta este adevărul. Crud, dar cu exemple concrete.
Sunt destule evenimente cumplite petrecute în Franța. Am toată compasiunea pentru victime, pentru familiile lor însă nu am nici un pic de empatie pentru mediile din care provin criminalii. Nu pot accepta comportamentul unor organizații internaționale care caută să găsească tot felul de scuze pentru comportamentul antisocial al unor persoane, care cer ca societățile europene să accepte imigrația, să accepte conflictele interetnice, conflictele interconfesionale și, până la urmă, să accepte faptul că acestea vor continua până când societățile se vor echilibra confesional și etnic. Pentru astfel de emisari „ai păcii modiale”, sutele și miile de victime umane nevinovate sunt doar „pierderi colaterale”.
Nu am de gând să accept !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu