O constatare, cu caracter general, o am. Foarte multe persoane, de bună credință, cu expertiză recunoscută în domeniile lor de activitate, vorbesc despre Uniunea Europeană și acțiunile ei fără însă a se raporta la reglementările imperative ale Tratatelor Uniunii Europene ! Cele mai multe persoane care dau sfaturi privind interpretarea acțiunilor economice sau financiare la nivelul UE vorbesc despre ceva care nu există ! Vorbesc despre competențe ale UE care nu există ! Vorbesc despre acțiuni ale UE care nu există ! Duc la nivelul UE idei și concepte care sunt proprii statelor care formează UE.
Se vorbește despre deficitul de forță de muncă și robotizare și ce ar trebui să facă UE pentru a accelera robotizarea pentru obținerea unei poziții dominante pe piața mondială. Robotizarea fiind însă strict o decizie a statelor membre ale UE ! Vorbesc despre economia europeană care însă este, de fapt, o economie a fiecărui stat membru în parte, astfel că vorbim despre convergența economiilor naționale și nu despre o economie europeană ieșită de sub controlul națiunilor membre ale comunității.
Dacă respectivele persoane, respectabile în domeniul lor de expertiză, ar citi și înțelege Tratatele UE, ar vedea că scopurile uniunii sunt politice, reglementările economice, comerciale și financiare fiind doar instrumentele cu care statele să crească nivelul de trai și de satisfacție al propriei populații în spațiul uniunii.
Ca să fiu sincer, este deranjant pentru mine să îi aud pe cei care discută despre UE fără să îi cunoscă, pur și simplu, reglementările. De aici apar poveștile de groază, de aici apar scenele de „capă și spadă” în care statele se luptă între ele, de aici se hrănește ignoranța construită cultural (agnotologie) care duce la acțiuni fără logică cum este Brexit-ul insularilor.
„Articolul 1 (ex-articolul 1 TUE) (1)
Prin prezentul tratat, ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE instituie între ele o UNIUNE EUROPEANĂ, denumită în continuare „Uniune”,c ăreia statele membre îi atribuie competențe pentru realizarea obiectivelor lor comune.”
Este fără echivoc obiectivul. Statele membre ale UE sunt state care nu își pierd calitatea de subiect al dreptului internațional, Uniunea Europeană fiind o formă avansată de colaborare interstatală. De aceea există și celebrul art. 50 care permite unui stat membru să iasă din UE.
„Articolul 2
Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin
pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați.”
Pun accentul pe valorile care sunt constatate la fiecare stat membru, valori care stau la baza accesului statelor în cadrul uniunii, menținerii lor în cadrul uniunii. Mai mult, acest art. 2 este cel la care se referă TUE atunci când se vorbește despre nerespectarea de către un stat membru a „valorilor Uniunii Europene”, nerespectare care declanșează o procedură ce poate ajunge la ieșirea din UE a acelui stat membru. La acest articol ne ducem când vedem o atenționare a unui stat membru pentru anumite proceduri interne care ies din cadrul valorilor convenite la aderarea la UE.
„Articolul 3 (ex-articolul 2 TUE)
(1) Uniunea urmărește să promoveze pacea, valorile sale și bunăstarea popoarelor sale.
(2) Uniunea oferă cetățenilor săi un spațiu de libertate, securitate și justiție, fără frontiere interne, în interiorul căruia este asigurată libera circulație a persoanelor, în corelare cu măsuri adecvate privind controlul la frontierele externe, dreptul de azil, imigrarea, precum și prevenirea criminalității și combaterea acestui fenomen.
(3) Uniunea instituie o piață internă. Aceasta acționează pentru dezvoltarea durabilă a Europei, întemeiată pe o creștere economică echilibrată și pe stabilitatea prețurilor, pe o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social, precum și pe un nivel înalt de protecție și de îmbunătățire a calității mediului. Aceasta promovează progresul științific și tehnic.
Uniunea combate excluziunea socială și discriminările și promovează justiția și protecția sociale, egalitatea între femei și bărbați, solidaritatea între generații și protecția drepturilor copilului.
Aceasta promovează coeziunea economică, socială și teritorială, precum și solidaritatea între statele membre.
Uniunea respectă bogăția diversității sale culturale și lingvistice și veghează la protejarea și dezvoltarea patrimoniului cultural european.
(4) Uniunea instituie o uniune economică și monetară a cărei monedă este euro.
(5) În relațiile sale cu restul comunității internaționale, Uniunea își afirmă și promovează valorile și interesele și contribuie la protecția cetățenilor săi. Aceasta contribuie la pacea, securitatea, dezvoltarea durabilă a planetei, solidaritatea și respectul reciproc între popoare, comerțul liber și echitabil, eliminarea sărăciei și protecția drepturilor omului și, în special, a drepturilor copilului, precum și la respectarea strictă și dezvoltarea dreptului internațional, inclusiv respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite.
(6) Uniunea își urmărește obiectivele prin mijloace corespunzătoare, în funcție de competențele care îi sunt atribuite prin tratate.”
Cei care tot promovează idei, ar trebui ca înainte de a le pune pe hârtie și a le susține în fața unui public, oarecare, poate ar trebui să meargă la TUE și să vadă dacă ideile pe care le promovează se pot realiza la nivelul UE sau sunt posibile doar la nivelul statului de care aparțin.
Pe bună dreptate Germania a fost aspru criticată pentru imigrația din spațiul arab. Acțiunea individuală a Germaniei, indiferent cum este motivată politic dar mai ales economic, afectează valorile arătate la art. 2 din TUE, este împotriva art. 3 din TUE și a altor prevederi existente în Tratate. Ca să nu mai spun de faptul că Uniunea Europeană se constituie pentru binele cetățenilor statelor membre și nu pentru binele altor state sau a cetățenilor din alte state.
Ideea de mai sus are și o parte absurdă. Un imigrant din Siria sau Irak, acceptat de Germania, capătă mai multe „drepturi” în spațiul Uniunii Europene ca un cetățean din România sau Bulgaria, Croația sau Albania ! În acest caz, Germania devine unul din statele care nesocotesc principiile de bază ale Uniunii Europene. Motivarea germanilor cu necesitatea forței de muncă pentru acoperirea deficitului de forță de muncă în viitor este aberantă. Să facă germanii sex și pentru procreare, nu doar pentru plăcere.
Mă mănâncă buricul degetelor. Mediul de afaceri european nu prea există. Sunt medii de afaceri în fiecare stat. Unele mai puternice, cum sunt cele din Franța, Germania, Italia, Olanda, Luxemburg, Belgia, Suedia și altele mai slabe. Mediul de afaceri european se reduce, la o adică, la companiile mari din vestul Europei. Scopul UE ar trebui înțeles ca o convergență a mediilor de afaceri din UE pentru ca nivelul de creștere economică a fiecărui stat în parte să se aproprie de nivelul de creștere economică al statelor mai dezvoltate. Cumva, instituind o uniune între ele, statele europene convin să crească, dacă este posibil, puterea economică a fiecărui stat până se va ajunge la un anume nivel de dezvoltare care să șteargă diferențele dintre state. Este o acțiune conștientă, statele mai dezvoltate acceptând să sprijine (prin programele europene) statele mai slab dezvoltate pentru ca prin dezvoltarea lor să se ajungă la o cultură economică europeană unitară.
Se pare că „băieții și fetele deștepte” nu au răbdare. Vor să iasă în evidență fără a înțelege că dezvoltarea unei țări este posibilă doar prin acumularea bunăstării la nivelul cetățeanului, că bogăția, averea în general, are un rol social, este cu atât mai apreciată cu cât face mai mult bine celor lângă care se formează și nu străinilor. Sunt de acord cu ideea că la nivelul unor state europene s-a pus un accent mare pe sprijinirea unei dezvoltări economice fără însă a distribui beneficiul către societatea în care au activat respectivele companii. S-au îmbogățit unii iar mulțimile care au participat la îmbogățire au luat un șut în fund. De aceea la Consiliul European abia terminat s-a pus problema întoarcerii UE către cetățenii europenei.
Am neplăcuta impresie că la nivelul partidelor politice se practică un fel de golănie când este vorba despre UE, despre rolul și locul nostru în cadrul UE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu