Sunt semne și semnale că în Turcia se ajunge la o anume ponderare a declarațiilor și a intențiilor. Sigur, fobia „Gulen” este la fel de puternică. Mai ieri erau peste 60.000 de persoane demise sau cu licențele de practicare a profesiei ridicate. De la profesori la jurnaliști, de la militari la polițiști, de la procurori la judecători. Balamuc mare.
În Turcia s-au închis școlile Gulen. La noi, în România, sunt 11 astfel de instituții. În publicația „ziuaconstanța” este un articol cât de cât lămuritor. La noi funcționează organizația Gulenistă „TUNA”. Este, în mod evident, orientată către populația turco-tătară dar nu refuză și pe cei români sau de altă etnie. Ba, chiar formează credincioși islamiști, din rândurile populației nevoiașe de care are grijă ! Mă mulțumesc cu ce am.
Erdogan dă interviuri. Este dur dar evită stările conflictuale cu SUA și UE. Bine, șefului diplomației franceze îi recomandă să stea în banca lui.
Erdogan afirmă sec că între state, relațiile sunt dictate de interese și nu de sentimente. Că Turcia păstrează relațiile cu SUA, cu UE, că este și rămâne stat membru NATO, că în Turcia se va respecta democrația. Ce este acum în Turcia, este o destructurare a unei organizații care a vrut să dubleze puterea de stat. Ambasadorul Turciei în România a dat un interviu la HotNews în care aduce multe explicații și lămuriri.
Imaginea mea este că Turcia revede, fără a ostiliza, relațiile cu statele pentru care are interes. Ambasadorul Turciei dă asigurări că trilaterala strategică Polonia-România-Turcia rămâne fermă. Urmează ca la București să aibă loc următoarea întâlnire în format trilateral pentru o mai bună cooperare militară pe flancul estic al NATO. Cât privește cooperarea la Marea Neagră, Turcia lucrează la un proiect cu România pentru a putea obține de la NATO o formă avansată a prezenței alianței la Marea Neagră.
Cât privește UE, aderarea rămâne un obiectiv strategic pentru Turcia iar pericolul excluderii de la negocieri se pare că devine un motiv pentru moderații turci să se opună măsurilor radicale de răzbunare cerute de unii mai înfierbântați. Tonul ponderat al României, în concordanță cu cel al UE și SUA, este apreciat. Se pare că Turcia nu va forța nota în relația cu România pentru existența guleniștilor deși, după ce au declarat organizațiile guleniste pe teritoriul Turciei ca fiind organizații teroriste, nu este exclus să încerce să obțină și pe plan internațional o astfel de poziție. O parte din presa străină le cam dă dreptate. Organizația lui Gulen se comportă ca o „organizație religioasă islamică clandestină”. Acest semnal va fi receptat de toate statele europene care vor căsca mai bine ochii la ce fac organizațiile guleniste pe teritoriul lor. Mi se pare absolut normal.
Având în vedere regula de aur că „între state relațiile au la bază interesele și nu sentimentele”, este bine să vedem ce este în Turcia însă să nu ne implicăm. Dacă o facem, să avem o poziție comună cu Uniunea Europeană și NATO. Turcia a fost atenționată de SUA și UE că în NATO și UE valorile democrației sunt obligatorii pentru cei care vor să fie sau să rămână membri. Turcia nu are nici un interes să iasă din NATO așa că își va tempera elanul. Celor care perorează pe ideea că Turcia va ieși din NATO le reamintesc că Turcia are o garanție de supraviețuire ca stat în art. 5 al Tratatului. Ei nu vor face pasul în afară. Sunt înconjurați de prea mulți adversari care ar dori să îi îngenuncheze: Rusia, Iran, Siria. Nici NATO nu își dorește să piardă Turcia. Mai în glumă, mai în serios, mai degrabă o ocupă. Strâmtorile dintre Marea Neagră și Mediterana sunt mult prea importante pentru NATO și pentru Europa. Podișul Anatoliei are, la rândul lui, un rol strategic deosebit. Asigură NATO controlul asupra Iranului și Irakului, precum și asupra Siriei.
În Turcia, treburile se vor calma. Puciștii i-au dat lui Erdogan mai multă putere decât putea spera acesta să aibă. În loc ca partidul lui Erdogan să piardă la următoarele alegeri, puciști au oferit populației un motiv să îi voteze iar. Tembeli.
Actualizare !
Uite cum mi se confirmă reținerile și unele aprecieri. Interviul dat de Dan Dungaciu este mai mult decât relevant.
În Turcia, războiul este între două organizații islamiste. Împreună au atacat laicitatea instituțiilor din Turcia, împreună au epurat o parte a Armatei turce, împreună au epurat o parte a administrației turce, împreună au ocupat cu islamiști instituțiile statului. Acum, Erdogan îl dă afară pe Gulen. Iar noi plângem de mila islamiștilor lui Gulen. Nu este caraghios ?!
Strategia lui Gulen era sa se insereze inclusiv in jurul Turciei prin business si scoli si sa castige influenta prin aceasta putere soft, nu prin interventii militare, nu prin ocupatie, nu prin agresiune. Erdogan a avut alta viziune.
In acest moment, batalia lui Erdogan este cu oamenii lui Gulen care au ramas in sistemele de putere din Turcia. Asta e explicatia pentru care el elimina profesori: pentru ca profesorii sunt instruiti la scolile pe care Gulen le-a initiat si organizat.Este bine de știu. Este bine de înțeles că acest Gulen ne ocupa prin mijloace pașnice, ținta lui fiind, de fapt, aceeași ca a lui Erdogan: Islamul până la Viena.
Moscheia lui Erdogan este ambiția acestuia în competiția cu Gulen.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu