Am tot citit știri despre ce fac insularii britanici în perioada pre-brexit. Până la urmă, înfoiați nevoie mare pe ideea de a face din Brexit un succes, după cum a declarat Theresa May în Parlamentul britanic, au purces la treabă ... pe continent. Au avut și un „mic” duș rece cu americanii, Kerry fiind destul de clar chiar dacă diplomat că ei nu pot începe un dialog pentru acorduri comerciale post-brexit până când UK nu iese din UE. Nasol moment. Același răspuns a venit și de la Australia, de la Canada și de pe unde au mai umblat insularii cu iscoada.
Imaginea de sus este superbă. May încearcă să o vrăjească pe Merkel însă nemțoaica are o grimasă hazlie. Ceva în genul „alo fată, lasă vrăjeala că nu merge” !
Din toată „literatura” Brexit, de dinainte de referendum și după, insularii au rămas cu o singură mare problemă. Migrația forței de muncă în spațiul UE. Theresa May are un singur mesaj: Marea Britanie va gestiona imigrația din UE după Brexit. Nu vor mai fi sute de mii de imigranți europeni, vor fi doar câteva mii, o imigrație sustenabilă.
Celelalte relații cu UE ar fi de dorit, în accepțiunea insularilor, să rămână așa cum sunt. Marea Britanie să rămână cu Londra în poziția de „capitală financiară a UE”, comerțul cu Germania să rămână la fel, fabricile statelor UE să rămână pe loc în Regatul Unit, băncile străine să rămână în Regat, serviciile financiare să rămână în Regat, comerțul să fie liber etc. Numai că ... vrabia mălai visează și săracul praznicul.
Liderii UE au transmis mesaje clare Marii Britanii. Nu negociem nimic până nu terminăm cu ieșirea din UE. Pe timpul ieșirii, negociem condițiile ieșirii. Iar aceste condiții nu prevăd rămâneri în Regatul Unit a industriei UE, a finanțelor UE, a serviciilor UE etc.
De la Merkel, Theresa May a obținut înțelegerea pentru tergiversarea aplicării art. 50 din TUE. Da, este nevoie ca Regatul Unit să își stabilească niște linii clare de acțiune și asta este normal. Hollande în Franța nu prea este de acord. El vrea ca insularii să fie mai rapizi în pronunțarea cuvintelor miraculoase „aplicăm art. 50 din TUE”. Alte state se poziționează în spatele celor două mari puteri europene. Fiecare după interese.
Mi-a plăcut un comentariu, după întrevederea dintre Merkel și May. Se pare că Merkel a transmis lui May că aceasta ar trebui să înțeleagă că UE este de 7 ori mai mare ca Regatul Unit. Mai mare are rolul de puternic economic, UE urmând să negocieze următoarele tratate cu regatul Unit de pe poziția de „stat” puternic economic față de un „stat” mai slab economic. După ieșirea din Marea Britanie a industriei dependente de Uniunea Europeană și instituțiilor financiare dependente de sistemul financiar al UE, cifra 7 va deveni din ce în ce mai mică. Diferența dintre UE și Marea Britanie va deveni din ce în ce mai mare iar negocierile se vor înăspri. Una este Marea Britanie astă în relația cu UE, alta va fi Marea Britanie de mâine. Marea Britanie va pierde locuri serioase în G 7, în G 20. Cu aproape trei decenii în urmă era pe cale să se prăbușească. A fost salvată de aderarea la Uniunea Europeană. Ce va fi în viitor ? Vom trăi și vom vedea.
Din cauza puterii economice a UE alte state au refuzat politicos, diplomatic, inițiativele Regatului Unit de a încheia acorduri economice și comerciale în avans de ieșirea din UE. Cred că pentru diplomația britanică a fost un duș rece. Foarte rece. Au înțeles că au visat prea frumos. Măscăriciul de Boris Johnson va fi incapabil să își susțină vorbele: Regatul Unit va fi în continuare un lider în UE ! Mâine, când se va scula din somn, va vedea că este o țară puternică militar, cu cheltuieli de apărare care nu mai pot fi susținute pentru că pierderea calității de membru al UE îi va scade puterea economică a Regatului.
Se vede că Uniunea Europeană lucrează în forță. Deja nu mai este nici o grabă la Bruxelles. Miile de funcționari europeni au făcut calculele, bugetul UE a fost prognozat pe pierdere dar fără să afecteze funcționarea Uniunii, se știe precis ce se retrage din Regatul Unit și când, au semnale, în mod sigur, de la instituțiile financiare din Marea Britanie care vor să lucreze cu UE că se vor reloca pe continent etc. Este evident că și insularii au lucrat febril. De aceea din discursul firoscos al Brexit-ului a rămas doar „migrația forței de muncă din UE”. Că doar nu era să renunțe la tot Brexit-ul. Ce face May este să încerce să cumpere indulgențe europene. Poate-poate scapă mai ușor. Nu va fi cazul.
Se vede din ce în ce mai mult că relațiile între state sunt bazate pe interese, nu pe sentimente. Relatările sentimentale nu au loc în calculele guvernelor. Marea Britanie se va înfrunta cu interesele de mare putere ale UE. Dacă nu va avea ce oferi, nu va primi ce vrea. Dușul rece de care am vorbit la început va fi din ce în ce mai rece. Imaginea publică despre Marea Britanie se va degrada continuu. Insula „fericirii” pentru mulți europeni până la Brexit va deveni insula deznădejdii. Europenii se vor retrage, forțați de rasismul britanicilor, forțați și de scăderea nivelului de trai. Odată cu reducerea puterii economice a Marii Britanii se va reduce și nivelul de trai. Iar reducerea nivelului de trai va accentua resentimentele britanicilor față de imigranții europeni, considerați vinovați pentru nefericirea lor. Nu va mai fi o idee bună migrația în Marea Britanie. Micile afaceri deschise de europeni în Marea Britanie vor fi primele afectate de Brexit. Românii se vor întoarce acasă. Mulți, foarte mulți. Este inevitabil chiar dacă ei încă mai speră că viața în Marea Britanie nu se va strica atât de mult încât să fie obligați să părăsească insula.
Este de urmărit. Nu vezi în fiecare zi ultimele zile ale unui imperiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu