Frontierele naționale, punctele de trecere a frontierei nu trebuie să dispară după aderarea la UE și la Schengen !

Un curent politic în România, cu mulți ani în urmă, având o guvernare pe mână, promova „transparența frontierelor până la eliminarea lor”. Ca să fie „europeni”, niște guvernanți de mântuială, nu îi mai pomenesc că mă apucă dracii, au subțiat nu doar efectivele de la frontiera cu Ungaria și Bulgaria ci chiar au redus structurile de la frontieră, le-au declasificat, le-au subțiat în componentele de execuție și conducere până aproape de dispariție. Crezând ei că sunt „europeni”. Aiurea ! Niște tembeli !

În spațiul Schengen fiind, Germania și Franța au păstrat punctele de trecere a frontierei dintre ele, este adevărat că polițiștii federali de frontieră germani împărțeau clădirile punctului de trecere cu colegii omologi din Franța. Lucrau împreună. Urmăreau împreună traficul și interveneau ori de câte ori era nevoie pentru soluționarea unor probleme potrivit legislației lor.

De niște ani, în urma imigrației agresive din spațiul arab și african, s-a trecut la întărirea frontierelor externe, la formarea unei noi agenții europene pentru controlul frontierelor externe, refuzul statelor membre de a cere sprijin la nevoie acestei agenții fiind urmat de reintroducerea controlului de frontieră la frontierele acelui stat cu celelalte state membre ale UE.

Producerea evenimentelor teroriste din Franța de anul trecut a reactivat controalele la frontieră între Franța și Germania, între Franța și Belgia, evident că au existat controale amănunțite între Franța și alte state vecine acesteia.

Ieri a avut loc atentatul mizerabil de la Nisa. Germania reintroduce controalele la frontiera cu Franța.

Să nu mire pe nimeni. Decizia Germaniei are două sensuri. Pe de o parte, să prevină fuga din Franța și astfel ieșirea de sub controlul francez a posibililor complici ai teroristului și, pe de altă parte, din Germania să nu ajungă în Franța posibili teroriști care acum stau în Germania așteptând un semnal pentru producerea unui nou atentat terorist.

Cu toate măsurile de securitate luate de Franța, ea este o țară slăbită în fața atentatelor teroriste. Are populația înspăimântată, îngrozită, populație care și-a văzut copiii striviți de camion, străpunși de gloanțe, sfârtecați de explozii s.a.m.d.

Germania are și o motivație puternică. A recunoscut că imigrația a adus în europa mii de teroriști infiltrați printre imigranți. Nu mai vorbim despre faptul că mii de germani au luptat alături de ISIS, mii de francezi, belgieni, olandezi, spanioli, italieni etc.

Atenție ! Fără un control sever la frontiere în anumite momente și fără o colaborare draconică pe linia acțiunilor polițienești și a serviciilor de informații, fără măsuri judiciare ferme, la nevoie chiar prim modificarea legislației excesiv de permisivă pentru criminali, o legislație de multe ori atât de permisivă încât aduce mai mult cu o invitație la producerea crimelor, criminalitatea și terorismul nu pot fi combătute.

Uite Ungaria. A devenit excesiv de protectoare față de populația maghiară. Are rezultate. Este ocolită de teroriști și de criminalii transfrontalieri. Nu strică să ne uităm la exemplul ei.

Cât privește protestele agențiilor internaționale de protecție a drepturilor omului, nu ar strica, după părerea mea, legarea activității lor de acțiunile teroriste. Poate chiar suspendarea activității lor în unele state ar putea fi o descurajare a terorismului. Nu trebuie să fii cine știe ce deștept să constați că teroriștii se folosesc de acțiunile acestor organizații. Nu trebuie să fii cine știe ce deștept să vezi că între aceste organizații umanitare și teroriști sunt unele legături dubioase. Când apar comunicate de presă în urma unor lupte împotriva grupărilor teroriste ale acestor organizații, în care sunt acuzate statele ce participă la lupte că au încălcat drepturile omului bombardând poziții ale teroriștilor fără a ține cont de faptul că acolo erau și civili, nu poți să nu te întrebi asupra identității lor reale. Când vezi că piloții militari ai Olandei sunt dați în judecată de organizații umanitare cu ajutorul unor avocați, că au executat misiuni de observare aeriană și au comunicat bombardierelor altor state zonele în care sunt inamicii, bombardamentele producând victime și în rândul „populației civile”, cerând condamnarea lor pentru crime împotriva populației civile te întrebi, normal, care este de fapt identitatea acestor organizații umanitare.

Sunt evenimente care scapă atenției presei pornită să caute doar scandalul, carnagiul și chiloții lui Zăvoranca. Sunt însă evenimente care au influență asupra decidenților politici naționali.