Atentate peste atentate. Autoritățile ocolesc fondul problemei.

Ieri a avut loc la Munchen. Agerpres preia declarațiile oficialilor germani, le pune, și nu comentează. Restul presei face ce poate, prin interpretarea evenimentului. Fiecare cu politica postului.

Oficial, agresorul este un tânăr „germano-iranian”, locuitor de mulți ani a orașului Munchen, nu se cunoaște motivul pentru care a acționat așa. Ca să fiu sincer, eu cred că se va construi un motiv în cadrul poliției germane pentru a se evita o stare conflictuală între populația germană nativă și populația germană imigrantă.

Tânărul s-a sinucis, spune poliția, după ce a fost rănit de un polițist.

Înaintea acestui act de agresiune extremă, un alt atac s-a produs în Germania, tot de către o singură persoană, un imigrant minor în evidență ca afgan dar bănuit că ar fi fost din Pakistan care a dat cu toporul oamenii dintr-un tren. A fost ucis de poliție în timp ce ataca un polițist.

Minorul era venit în Germania din primăvara lui 2015, a fost plasat la o familie germană care l-a găzduit pentru a-l educa și încadra în societatea germană. S-a descoperit că minorul a planificat actul terorist, avea și un filmuleț postat pe net în care arăta ce urmează să facă.

Avem două cazuri în Germania în care agresorii au mai multe puncte în comun. Sunt tineri. Cel de la tren avea 17 ani, cel de ieri avea 18. Sun hotărâți să ucidă pe cei din jur, fără a face distincție. Posibil să fie amândoi credincioși islamici. Aștept confirmarea de la autoritățile germane. Pentru germano-iranian. Pentru primul a fost clar.

Partidul Verzilor din Germania a acuzat poliția că l-a ucis pe tânărul afgan în loc să îl prindă în viață. Aștept ca Partidul Verzilor să acuze poliția germană că a „hăituit” pe tânărul germano-iranian până când acesta s-a sinucis. Germanii consideră că imigrația nu are treabă cu atentatele. Treaba lor. Treaba mea este că imigranții islamici care au primit rezidență în Germania au dreptul să ajungă la noi liberi și nestingheriți pentru a comite „acte violente” de aceeași factură iar autoritățile române vor fi sfătuite să fie „corecte politic” și să nu spună că religia islamică i-a împins pe atentatori să comită crimele. Ci, posibil anumite boli psihice nedetectate la timp.

În Franța, înainte de tentativa de crimă din trenul german, în Departamentul Hautes-Alpi, un marocan a înjunghiat o femeie de 47 de ani și pe cele trei fete ale acesteia, din care cea mică (se pare de 8 ani !) are o rană urâtă la plămâni, pentru că soțul femeii înjunghiate s-a scărpinat la inghinali pe stradă și a fost văzut de soția marocanului.

Mai înainte, la Nisa, un franco-tunisian a intrat cu camionul de 19 tone în mulțimea adunată să vadă focurile de artificii. Numărul victimelor este mare.

În toate aceste cazuri este vorba despre agresori de religie islamică. Toți au primit regim de rezidență în Franța și Germania. Cercetările polițienești confirmă, pe măsură ce trece timpul, că acțiunile sunt, în general, pregătite din timp.

Ministrul francez de interne declară, depășit de situație, că ei, în Franța, ar trebui să se obișnuiască cu actele teroriste, pentru că atacatorii singuratici nu pot fi combătuți. În Germania, un oficial german a afirmat că nu pot pune câte un polițist în fiecare vagon de tren pentru a preveni atacurile de tip terorist.

De ce nu merg la sursă ? De ce continuă să alimenteze sursa teroristă prin acceptul imigrației din spațiul islamic ? Pentru corectitudine politică ? Pentru că așa recomandă unii și alții ?

În SUA au loc crime peste crime. Multe dintre ele au fundament religios islamic. Altele au fundament etnic.  Populația de culoare vrea să se răzbune pe stat și ucide fie polițiști, cu predilecție, fie albi. Acolo există un amalgam de „libertăți” care apărate pervers de „avocați ai morții” se ajunge la victime umane. Oameni nevinovați, uciși pentru că politicienii se țin cu dinții de multiculturalism și corectitudine politică. Nu putem să ne plângem că în Europa nu avem „avocați ai morții”. Îi avem. În Franța, în Belgia, în Olanda, în Germania sunt foarte activi. Este grotesc să vezi cum teroriștii sunt declarați victime ale sistemului penitenciar, sunt declarați victime ale hăituirii polițienești, este grotesc să vezi cum partide politice de nișă cer cu insistență ridicarea unor stări legale de protecție sporită a populației la Paris în timp ce la Nisa sunt uciși oameni. Nu unul sau doi, ci 84 de oameni și sunt răniți aproape 300 ! Este absurd să vezi cum sunt acuzate forțele de ordine care supraveghează liniile de comunicare ale eventualilor agresor și să constați mai târziu că folosind acele linii agresorii au putut comunica și pregăti în ascuns actele teroriste.

La un moment dat te întrebi. Cine sunt de fapt agresorii societății ? Cine sunt cei care pregătesc terenul pentru ca teroriștii să obțină maximum de efect în morți și răniți ?! Cine sunt cei care vor ca statul să nu mai fie capabil să protejeze populația ?! Cu ce scop ?

Frontierele naționale, punctele de trecere a frontierei nu trebuie să dispară după aderarea la UE și la Schengen !

Un curent politic în România, cu mulți ani în urmă, având o guvernare pe mână, promova „transparența frontierelor până la eliminarea lor”. Ca să fie „europeni”, niște guvernanți de mântuială, nu îi mai pomenesc că mă apucă dracii, au subțiat nu doar efectivele de la frontiera cu Ungaria și Bulgaria ci chiar au redus structurile de la frontieră, le-au declasificat, le-au subțiat în componentele de execuție și conducere până aproape de dispariție. Crezând ei că sunt „europeni”. Aiurea ! Niște tembeli !

În spațiul Schengen fiind, Germania și Franța au păstrat punctele de trecere a frontierei dintre ele, este adevărat că polițiștii federali de frontieră germani împărțeau clădirile punctului de trecere cu colegii omologi din Franța. Lucrau împreună. Urmăreau împreună traficul și interveneau ori de câte ori era nevoie pentru soluționarea unor probleme potrivit legislației lor.

De niște ani, în urma imigrației agresive din spațiul arab și african, s-a trecut la întărirea frontierelor externe, la formarea unei noi agenții europene pentru controlul frontierelor externe, refuzul statelor membre de a cere sprijin la nevoie acestei agenții fiind urmat de reintroducerea controlului de frontieră la frontierele acelui stat cu celelalte state membre ale UE.

Producerea evenimentelor teroriste din Franța de anul trecut a reactivat controalele la frontieră între Franța și Germania, între Franța și Belgia, evident că au existat controale amănunțite între Franța și alte state vecine acesteia.

Ieri a avut loc atentatul mizerabil de la Nisa. Germania reintroduce controalele la frontiera cu Franța.

Să nu mire pe nimeni. Decizia Germaniei are două sensuri. Pe de o parte, să prevină fuga din Franța și astfel ieșirea de sub controlul francez a posibililor complici ai teroristului și, pe de altă parte, din Germania să nu ajungă în Franța posibili teroriști care acum stau în Germania așteptând un semnal pentru producerea unui nou atentat terorist.

Cu toate măsurile de securitate luate de Franța, ea este o țară slăbită în fața atentatelor teroriste. Are populația înspăimântată, îngrozită, populație care și-a văzut copiii striviți de camion, străpunși de gloanțe, sfârtecați de explozii s.a.m.d.

Germania are și o motivație puternică. A recunoscut că imigrația a adus în europa mii de teroriști infiltrați printre imigranți. Nu mai vorbim despre faptul că mii de germani au luptat alături de ISIS, mii de francezi, belgieni, olandezi, spanioli, italieni etc.

Atenție ! Fără un control sever la frontiere în anumite momente și fără o colaborare draconică pe linia acțiunilor polițienești și a serviciilor de informații, fără măsuri judiciare ferme, la nevoie chiar prim modificarea legislației excesiv de permisivă pentru criminali, o legislație de multe ori atât de permisivă încât aduce mai mult cu o invitație la producerea crimelor, criminalitatea și terorismul nu pot fi combătute.

Uite Ungaria. A devenit excesiv de protectoare față de populația maghiară. Are rezultate. Este ocolită de teroriști și de criminalii transfrontalieri. Nu strică să ne uităm la exemplul ei.

Cât privește protestele agențiilor internaționale de protecție a drepturilor omului, nu ar strica, după părerea mea, legarea activității lor de acțiunile teroriste. Poate chiar suspendarea activității lor în unele state ar putea fi o descurajare a terorismului. Nu trebuie să fii cine știe ce deștept să constați că teroriștii se folosesc de acțiunile acestor organizații. Nu trebuie să fii cine știe ce deștept să vezi că între aceste organizații umanitare și teroriști sunt unele legături dubioase. Când apar comunicate de presă în urma unor lupte împotriva grupărilor teroriste ale acestor organizații, în care sunt acuzate statele ce participă la lupte că au încălcat drepturile omului bombardând poziții ale teroriștilor fără a ține cont de faptul că acolo erau și civili, nu poți să nu te întrebi asupra identității lor reale. Când vezi că piloții militari ai Olandei sunt dați în judecată de organizații umanitare cu ajutorul unor avocați, că au executat misiuni de observare aeriană și au comunicat bombardierelor altor state zonele în care sunt inamicii, bombardamentele producând victime și în rândul „populației civile”, cerând condamnarea lor pentru crime împotriva populației civile te întrebi, normal, care este de fapt identitatea acestor organizații umanitare.

Sunt evenimente care scapă atenției presei pornită să caute doar scandalul, carnagiul și chiloții lui Zăvoranca. Sunt însă evenimente care au influență asupra decidenților politici naționali.

Carnagiul de la Nisa, de ieri noapte, este urmarea unor politici publice defecte.

Franța are parte de o nouă tragedie. Un alt atentat asupra populației civile are rezultate cutremurătoare. Numărul morților a ajuns la 84 iar răniții sunt cu sutele.

Un camion a intrat în plin în turiștii și localnicii care participau la evenimentele legate de Ziua națională a Franței. Intenția este evidentă. Fără nici un dubiu. Șoferul a fost împuscat de polițiști, un presupus complice a fost arestat.

După atentatele de anul trecut, organizațiile umanitare au devenit foarte vocale în a cere ridicarea stării de urgență. Au avut succes. Au adormit vigilența instituțiilor de forță astfel că acestea nu au luat în calcul toate riscurile posibile. Iar evenimentul tragic nu a întârziat să apară. A apărut acolo unde nimeni nu se aștepta. Meritorie, dacă se poate spune așa, este intervenția patrulei de poliție care a deschis focul asupra camionului folosit ca armă de distrugere în masă și asupra șoferului. Faptul că s-a tras atât de târziu are o explicație. S-a cerut aprobarea pentru deschiderea focului, aprobare care a venit de la dracu în praznic, timp în care, criminalul călca peste oameni. Uciderea șoferului a prevenit continuarea masacrului.

Organizațiile umanitare au acționat, virulent, însoțite de cohorte de avocați lihniți după glorie, pentru tratarea „cu respectarea riguroasă a drepturilor omului” a asasinilor carnagiilor care au avut loc în Franța. Au acționat în Belgia, iar aici, în România, ne-au împuiat capul cu „conceptele moderne” despre societatea evoluată. O societate care, exemplul de ieri din Franța, permite unui dement să ucidă 84 de oameni și să rănească alte câteva sute. Nu mă mir să apară o organizație de aceasta, apărătoare a drepturilor omului, cu acuzația asupra poliției că a tras asupra șoferului fără să execute somația legală.

Ieri noapte, la Digi24, moderatoarea a luat niște declarații de la directorul ASPEN Institut România. Condamnând actul criminal, respectivul director a avut grijă să facă aprecieri privind comportamentul unor politicieni radicali care se vor folosi de prilej pentru a semăna ura față de străini, că din nefericire astfel de acte vor radicaliza cetățenii unor țări împotriva străinilor, că ... sărmana democrație. Problema de fapt a acestui ASPEN Institut era aceea că evenimentul va radicaliza populația ! Ca să fiu sincer, eu unul nu am găsit empatie în comentariul respectivului director față de victimele actului criminal ci doar grija acestuia față de comportamentul viitor al politicienilor și al populației față de persoanele care sunt asociate cu mediul din care provine sau provin criminalii ! Asta mă dă peste cap.

Din ce am citit la Agerpres nu am informații privind criminalul și posibilii lui complici. Este o tăcere a presei franceze, cea mai apropiată de eveniment. O tăcere a presei în general cu scopul, evident, de a nu favoriza o reacție a populației față de mediul din care provine criminalul. Era cunoscut cu manifestări violente, apoi că era cunoscut cu comportament infracțional bla, bla, bla. Unde s-a format el ca membru al societății ? Care îi este mediul de viață ? Care ar putea fi scopul acțiunii ? Este o răzbunare, este o nebunie, ce este ? Dacă a avut un complice, ne apropiem, evident, de un act planificat cu scopul de a provoca un dezastru. Suntem de fapt în fața unui act de terorism.

Toate analizele care se fac, de oricine, sunt nule dacă nu se merge la cauzele care au permis și permit astfel de acțiuni criminale. Respectarea drepturilor omului trebuie să aibă o limită. Drepturile individului nu sunt superioare drepturilor celorlalți indivizi. Nu trebuie să aștepți producerea unui carnagiu pentru a lua măsuri împotriva unor potențiali agresori.

Politicile privind drepturile omului duse la extrem ne oferă astfel de evenimente cumplite. Populația civilă este, din nefericire, cea care plătește prin moarte și nenorociri, ca victimă colaterală, războiul organizațiilor umanitare internaționale cu statele care vor să își apere cetățenii. Aici intră și organizația ONU pentru migrație care mereu și mereu cere statelor să deschidă frontierele pentru primirea imigranților. Cei care au deschis frontierele au parte de carnagii în rândul populației civile. Acesta este adevărul. Crud, dar cu exemple concrete.

Sunt destule evenimente cumplite petrecute în Franța. Am toată compasiunea pentru victime, pentru familiile lor însă nu am nici un pic de empatie pentru mediile din care provin criminalii. Nu pot accepta comportamentul unor organizații internaționale care caută să găsească tot felul de scuze pentru comportamentul antisocial al unor persoane, care cer ca societățile europene să accepte imigrația, să accepte conflictele interetnice, conflictele interconfesionale și, până la urmă, să accepte faptul că acestea vor continua până când societățile se vor echilibra confesional și etnic. Pentru astfel de emisari „ai păcii modiale”, sutele și miile de victime umane nevinovate sunt doar „pierderi colaterale”.

Nu am de gând să accept !