Cu rea credință

Nu ar trebui să ne mire însă este teribil de neplăcut să citești astfel de știri. Guvernul de la Budapesta al lui Viktor Orban și UDMR-ul din România fac tot ce este posibil pentru a denatura atât istoria cât și relațiile românilor cu maghiarii. Nu vor reuși pentru să sunt mai mulți oameni care nu vor să le facă jocul murdar. Cât privește faptul că în Germania sau Austria au „susținători”, ei bine, este o realitate. Au susținători. Nu am crezut însă că vor ajunge și la presa oficială din Germania. Ei uite că au ajuns.

”România sărbătoreşte a 100-a aniversare a anexării Transilvaniei, fostă provincie maghiară. Cu acest câştig teritorial de la prăbuşirea Austro-Ungariei după primul război mondial, România şi-a mărit teritoriul cu aproximativ o treime. În Transilvania românii formau o majoritate. Reprezentanţii celor care locuiau acolo, aproximativ 800.000 de germani, au votat de asemenea pentru unirea cu România”, a scris ZDF pe 1 decembrie.

 Știrea de la ZDF apare întâi la Agenția Germană de Presă (DPA – Deutsche Presse-Agentur). Este un punct de vedere al Guvernului German? Cine este cel care a dat „comunicatul”? Care este instituția care a interpretat actul de voință al majorității populației Transilvaniei ca fiind „o anexare a unei provincii maghiare”?!

Culmea este că în textul informației date de ZDF apare clar faptul că populația majoritară în Transilvania o formau românii, că populația germană, suficient de numeroasă - 800.000 de germani -, au fost pentru unirea provinciei cu România însă, nu apare informația că maghiarii nu au fost reprezentați la Marea Adunare de la Alba Iulia refuzând să își pună semnătura pe actul care de voință a majorității populației Transilvaniei! Astăzi însă, de ani buni chiar, reprezentanții politici actuali ai comunității maghiare reclamă ... aplicarea prevederilor Declarației de la Alba Iulia! Ipocrizie maximă!

Ideea de „anexare” a teritoriului Transilvaniei, „provincie maghiară”, de către Regatul României, acceptată, ar duce la altfel de interpretări a actelor politice ale guvernului Viktor Orban de la Budapesta și ale UDMR în România. Anexarea poate fi interpretat ca un act săvârșit cu forța, cu violență, împotriva voinței populației teritoriului anexat! Și da, maghiarii nu au fost de acord dar ei nu reprezentau majoritatea populației Transilvaniei! Ei au fost o minoritate care nu a avut puterea de a se opune majorității cetățenilor Transilvaniei formată din români, germani dar și alte „popoare” (ca să folosesc termenul de atunci), popoare care au fost de acord cu Unirea!

ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer.

Ideea anexării „cu forța” a unor teritorii locuite de alte „popoare” stă, de fapt, la baza tuturor acțiunilor revizioniste din Europa de astăzi. Guvernul de la Budapesta și UDMR caută să inducă ideea folosirii forței de către Regatul României la 1918 pentru a obține „provincia maghiară”, caută să obțină recunoașterea internațională a acestui concept - rapt teritorial în defavoarea Ungariei -, pe baza lui urmând a obține și federalizarea României și chiar destrămarea ei așa cum au încercat să facă în timpul celui de al II-lea Război Mondial. Se pare că pentru o parte dintre politicienii maghiari WWII nu s-a terminat! Este o continuare a demersurilor lor de anulare a prevederilor Tratatului de la Trianon de la sfârșitul WWI, politica lor fiind aceea că sunt obligați să accepte prevederile unui tratat internațional împotriva intereselor lor legitime ca națiune. Politică pe care Guvernul Viktor Orban de la Budapesta la fel ca și guvernele anterioare „o ține vie” în relațiile cu alte state. Iar extensia din România a politicii din Ungaria, UDMR, forțează, exploatând slăbiciunile unor partide politice aflate la putere „revenirea” la starea de fapt de dinainte de Trianon sau măcar la starea de fapt de după Dictatul de la Viena din 30 august 1940 când România a fost silită să cedeze o jumătate din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei horthyste. Acest act a fost impus de Germania Nazistă și Italia fascistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sub titlul de „arbitraj”.

Cum este și normal, la o astfel de acțiune media ostilă României și cu scopul evident al denaturării istoriei, MAE român a reacționat.

Precizări de presă

Tip:  Precizări de presă

Data:  04.12.2018

Ministerul Afacerilor Externe a luat notă cu consternare de articolul de presă publicat de Agenția Germană de Presă (DPA – Deutsche Presse-Agentur) și preluat de postul public de televiziune german ZDF (Zweites Deutsches Fernsehen) cu privire la aniversarea Centenarului Marii Unirii, care nu reflectă adevărul istoric, respectiv manifestarea de voință a Transilvaniei de unire cu România.

Dincolo de abordarea tendențioasă care reiese din titlul articolului, elementele prezentate indică o lipsă de cunoaștere a istoriei și o ignorare voită a realităților istorice. La 1 decembrie 1918, 100.000 de persoane au hotărât Unirea cu România, cu participarea tuturor partidelor, tuturor confesiunilor religioase și a tuturor stărilor sociale.

Documentul adoptat la Alba Iulia, respectiv Rezoluția Adunării Naționale de la Alba Iulia, a fost semnat mai întâi de reprezentanți ai minorității germane din Transilvania și Bucovina.

Erorile grave pe care le conține știrea de presă menționată, din necunoaștere sau rea intenție, aduc atingere adevărului istoric și prevederilor Tratatelor de pace de la Versailles (1919) și Trianon (1920), iar orice încercare de prezentare trunchiată sau denigrare a semnificației acestui moment este un act care contravine principiilor fundamentale ale misiunii mass-mediei de informare corectă și obiectivă a publicului.

În acest sens, Ministerul Afacerilor Externe, prin intermediul Ambasadei României la Berlin, a făcut demersuri pe lângă redacția Agenției Germane de Presă (DPA – Deutsche Presse-Agentur), respectiv a postului public de televiziune german ZDF (Zweites Deutsches Fernsehen), în vederea oferirii clarificărilor necesare și solicitării rectificării celor prezentate.

***

Nu trebuie să răspundem cu același tip de politică. Trebuie însă să ne menținem fermi pe poziție pentru respectarea adevărului istoric. Unirea Principatului Transilvaniei cu Regatul României a fost actul de voință al popoarelor principatului. Cât despre „provincia maghiară” ar fi bine să fim cu băgare de seamă. Propaganda maghiară accentuează pe ideea de „provincie” pentru a arăta că Transilvania era un teritoriu al Ungariei nu un teritoriu administrat de Ungaria în cadrul imperiului Austro-Ungar.

Ca un făcut, se pare că au loc multe „coincidențe”. UDMR a depus un proiect de lege la Parlament pentru a da putere de lege unei prevederi din Rezoluția Adunării Naționale de la Alba Iulia, de la punctul III alineatul 1. În presa oficială germană apare „informația” care face obiectul analizei articolului de față. Sunt curios în care altă parte a lumii au mai apărut astfel de „informații”. Este evident faptul că este o lucrare mai amplă.

Nu pot să nu observ ceva. Dacă tot este să respectăm ad-literam textul Rezoluției, atunci trebuie să ne uităm la toate elementele din în Rezoluție. Nu o preiau pe toată, preiau doar ceea ce putem numi „ipoteza”, cadrul general convenit:

„I. ... Adunarea Națională proclamă în deosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul cuprind între râurile Mureș, Tisa și Dunăre.

II. Adunarea Națională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.

III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat România, Adunarea Națională proclamă următoarele: ...”

Domnii de la UDMR și cei de la Budapesta au la dispoziție tot ce le trebuie pentru a nu mai spune prostii.

Tratatul de la Trianon, semnat la 4 iunie 1920, nu a mai respectat Rezoluția de la Adunarea Națională de la Alba Iulia, Ungaria reușind să „recupereze” prin negocieri o parte din teritoriu astfel că prevederile Rezoluției au fost modificate print-un tratat internațional semnat de Ungaria la fel ca alte 16 state. Ca atare, modificarea substanțială a Rezoluției Adunării Naționale de la Alba Iulia a împiedicat realizarea unora dintre obiectivele Rezoluției. Cum este și normal, în situația dată, Regatul României a urmărit să își reglementeze situația internă potrivit intereselor sale majore, unitatea statală fiind o prioritate. Mai ales pentru faptul că Ungaria, deși a semnat Tratatul de la Trianon a continuat să nu recunoască noile frontiere, prin toate acțiunile lor ulterioare. În cazul României, acțiunea lor a avut un succes temporar prin Dictatul de la Viena din 1940.

Cam multe coincidențe apar, pe nepusă masă, dinspre partea maghiară. Vorbesc doar despre politicienii maghiari! Au simțit că actuala coaliție politică PSD-ALDE este în dificultate și caută să obțină printr-o lege dată cu încălcarea Constituției, cu acordul lor, ce nu pot obține altfel. Au nevoie ca de aer de orice acțiune care să le confirme propaganda împotriva tratatelor și a modului în care au fost stabilite actualele frontiere.

Actualizare!

Reacțiile după comunicatul german au dus la „corectarea” informației în articolul publicat de ZDF dar și de DPA. Ce să vezi, a fost o interpretare greșită a termenului german și nu este vorba despre „anexare” ci de „alipire”. Detalii la Hotnews.

Frontierele naționale, punctele de trecere a frontierei nu trebuie să dispară după aderarea la UE și la Schengen !

Un curent politic în România, cu mulți ani în urmă, având o guvernare pe mână, promova „transparența frontierelor până la eliminarea lor”. Ca să fie „europeni”, niște guvernanți de mântuială, nu îi mai pomenesc că mă apucă dracii, au subțiat nu doar efectivele de la frontiera cu Ungaria și Bulgaria ci chiar au redus structurile de la frontieră, le-au declasificat, le-au subțiat în componentele de execuție și conducere până aproape de dispariție. Crezând ei că sunt „europeni”. Aiurea ! Niște tembeli !

În spațiul Schengen fiind, Germania și Franța au păstrat punctele de trecere a frontierei dintre ele, este adevărat că polițiștii federali de frontieră germani împărțeau clădirile punctului de trecere cu colegii omologi din Franța. Lucrau împreună. Urmăreau împreună traficul și interveneau ori de câte ori era nevoie pentru soluționarea unor probleme potrivit legislației lor.

De niște ani, în urma imigrației agresive din spațiul arab și african, s-a trecut la întărirea frontierelor externe, la formarea unei noi agenții europene pentru controlul frontierelor externe, refuzul statelor membre de a cere sprijin la nevoie acestei agenții fiind urmat de reintroducerea controlului de frontieră la frontierele acelui stat cu celelalte state membre ale UE.

Producerea evenimentelor teroriste din Franța de anul trecut a reactivat controalele la frontieră între Franța și Germania, între Franța și Belgia, evident că au existat controale amănunțite între Franța și alte state vecine acesteia.

Ieri a avut loc atentatul mizerabil de la Nisa. Germania reintroduce controalele la frontiera cu Franța.

Să nu mire pe nimeni. Decizia Germaniei are două sensuri. Pe de o parte, să prevină fuga din Franța și astfel ieșirea de sub controlul francez a posibililor complici ai teroristului și, pe de altă parte, din Germania să nu ajungă în Franța posibili teroriști care acum stau în Germania așteptând un semnal pentru producerea unui nou atentat terorist.

Cu toate măsurile de securitate luate de Franța, ea este o țară slăbită în fața atentatelor teroriste. Are populația înspăimântată, îngrozită, populație care și-a văzut copiii striviți de camion, străpunși de gloanțe, sfârtecați de explozii s.a.m.d.

Germania are și o motivație puternică. A recunoscut că imigrația a adus în europa mii de teroriști infiltrați printre imigranți. Nu mai vorbim despre faptul că mii de germani au luptat alături de ISIS, mii de francezi, belgieni, olandezi, spanioli, italieni etc.

Atenție ! Fără un control sever la frontiere în anumite momente și fără o colaborare draconică pe linia acțiunilor polițienești și a serviciilor de informații, fără măsuri judiciare ferme, la nevoie chiar prim modificarea legislației excesiv de permisivă pentru criminali, o legislație de multe ori atât de permisivă încât aduce mai mult cu o invitație la producerea crimelor, criminalitatea și terorismul nu pot fi combătute.

Uite Ungaria. A devenit excesiv de protectoare față de populația maghiară. Are rezultate. Este ocolită de teroriști și de criminalii transfrontalieri. Nu strică să ne uităm la exemplul ei.

Cât privește protestele agențiilor internaționale de protecție a drepturilor omului, nu ar strica, după părerea mea, legarea activității lor de acțiunile teroriste. Poate chiar suspendarea activității lor în unele state ar putea fi o descurajare a terorismului. Nu trebuie să fii cine știe ce deștept să constați că teroriștii se folosesc de acțiunile acestor organizații. Nu trebuie să fii cine știe ce deștept să vezi că între aceste organizații umanitare și teroriști sunt unele legături dubioase. Când apar comunicate de presă în urma unor lupte împotriva grupărilor teroriste ale acestor organizații, în care sunt acuzate statele ce participă la lupte că au încălcat drepturile omului bombardând poziții ale teroriștilor fără a ține cont de faptul că acolo erau și civili, nu poți să nu te întrebi asupra identității lor reale. Când vezi că piloții militari ai Olandei sunt dați în judecată de organizații umanitare cu ajutorul unor avocați, că au executat misiuni de observare aeriană și au comunicat bombardierelor altor state zonele în care sunt inamicii, bombardamentele producând victime și în rândul „populației civile”, cerând condamnarea lor pentru crime împotriva populației civile te întrebi, normal, care este de fapt identitatea acestor organizații umanitare.

Sunt evenimente care scapă atenției presei pornită să caute doar scandalul, carnagiul și chiloții lui Zăvoranca. Sunt însă evenimente care au influență asupra decidenților politici naționali.

Imigranții „pun mâna” pe o țară europeană slabă, Grecia. Sunt sprijiniți să ocupe Europa. No border, no nation ?!

Am văzut acestă poză care spune multe. Foarte multe. Periculos de multe.

Fenomenul migrației este o tragedie nu doar pentru migranți ci și pentru cei care îi primesc, dacă fenomenul migrației iese din cadrul legal internațional acceptat, prin consens, de statele lumii.

Imigrația necontrolată a suferit un eșec. De ceva timp, statele europene nu au mai acceptat imigranții care nu aparțin Siriei și Irakului, apoi s-a ajuns la acceptarea doar a celor care din Siria și Irak fiind fac dovada că sunt din zonele afectate de conflicte militare, în special din zonele în care activează ISIS și Al Qaeda. Dovada prezentată de imigranți trebuie să fie un document de identitate. Un pașaport. Au apărut pașapoarte false. Mii de așa-ziși cetățeni sirieni au luat cu asalt granițele europene însă a apărut și informația că multe, mii de pașapoarte siriene, sunt „eliberate” de administrația ISIS. Pe lângă cele false.

Știrile curg, zilnic apar noi informații care scot în evidență faptul că nu asistăm la o migrație a celor afectați de război ci în special a celor care își doresc să trăiască într-o altă țară decât țara de origine, așa numiții imigranți economici. Numărul imigranților economici este imens față de numărul refugiaților din Siria și Irak.

Europa nu este în pericol, încă, ca grupare de state asociate economic și politic însă unele state europene sunt puse în fața unui mare pericol din cauza imigranților și în special a grupurilor europene de sprijin a acestei migrații. Poza de mai sus are și această semnificație. Mesajul este politic. Strict politic. Nu cred că imigranții care îl afișează sunt autorii lui. Nu vreau să cred, încă, așa ceva, pentru că dacă ar fi așa, atunci pericolul ar fi și mai mare. Este o declarație politică împotriva statelor europene, a națiunilor, a dreptului suveran al statelor europene de a-și hotărî propriul destin. De aceea cred că este un mesaj al grupurilor anti-europene din Europa, grupuri anti-UE în special, grupuri care au sprijin politic al unor partide europene nostalgice și revanșarde, revizioniste. Eu nu uit unele mesaje politice ale UDMR din anii trecuți, mesaje care îndemnau la „permeabilizarea frontierelor între statele membre ale UE până la dispariția lor” ! Permeabilizarea înseamnă, de fapt, renunțarea statului la suveranitate asupra teritoriului național, practic la dispariția statului. Iar mesajul din imaginea de mai sus tocmai asta cere.

Unele state europene cu mari pretenții de vedete politice până mai ieri, azi fac dovada slăbiciunilor interne grave. Grecia este vedeta. Grecia suportă azi consecințele politicilor socialiste după care s-a condus ani și ani de zile. Grecia este într-o fază periculoasă pentru populația țării care a fost aburită zeci de ani cu politici socialiste. După ce a încercat să destrame zona euro și să slăbească UE, acum s-au trezit că rămân cu imigranții în țară iar vecinul Turcia nu acceptă să îi primească pe cei care nu pot pătrunde mai departe în Europa.

Cifrele date publicității de autoritățile macedonene, dar și din alte state, arată că numărul refugiaților este din ce în ce mai mic. În Grecia rămân din ce în ce mai mulți imigranți economici. Din Iran, din Afganistan, din Pakistan, din India, din state ale Asiei de Sud-Est. Majoritatea de confesiune islamică. La Idomeni, imigranții economici au trecut la agresiuni și asupra autorităților macedonene dar și asupra autorităților grecești. Mai mult, imigranții au devenit o forță care începe să dicteze autorităților grecești „regimul” aplicabil zonei. Au blocat circulația pe comunicațiile de legătură cu Macedonia. Iar Grecia dă declarații plângăcioase și acuză statele europene că nu o ajută iar pe turci îi face vinovați că permit imigranților să treacă frontiera.

Grecia este un stat eșuat. Criza unor state europene generată de imigrație - creșterea exponențială a extremismului -, și pericolul imigrației agresive, violente, își are originea în incapacitatea Greciei de a fi stat. Grecia s-a complăcut în starea de „sat de vacanță”, de „stațiune turistică” și a uitat să mai fie stat național și unitar, independent și suveran. De aceea este atât de slabă să își apere prezentul și trecutul.

În această notă trebuie „citită” și intervenția, în forță spun eu, a UE și NATO în Grecia. Este o intervenție de recuperare pentru Europa și NATO a statului grec. Ce spune Tsipras zilnic este doar un fel de gargară cu pioneze. Turcia dă o mână de ajutor pentru recuperarea unui stat eșuat prin convenția încheiată cu UE. Turciei nu îi convine o Grecie eșuată, nu îi convine ca la Marea Mediterană să aibă un nou Stat Islamic pe teritoriul Greciei, așa cum se prefigurează viitorul dacă Grecia ar fi lăsată singură. Turcia a știut că statele europene vor lua atitudine și vor bloca Grecia. Trebuie să recunosc și faptul că Turcia îi și pedepsește pe greci prin refuzul de a-i primi pe imigranții care au trecut în Grecia înainte de semnarea acordului cu UE. Agenda de aderare a Turciei la UE a fost blocată ani și ani de Grecia și de statele cu care Grecia a avut înțelegeri „obscure”.

Ce va urma ? Ce va face statul grec ? Autoritățile din Grecia își vor aminti care le este rolul într-un stat democratic ? Își vor aminti că au obligația să își apere cetățenii, în special în fața agresiunii externe sau a agresiunilor venite din partea unor străini ? Vom vedea. Deocamdată, Grecia este un stat care poate fi confiscat de imigranții economici din lumea islamică.

Una din marile probleme ale Europei, ale fiecărui stat membru al UE este să răspundă provocărilor de zi cu zi ale „susținătorilor imigrației”. Susținători organizați în așa-numitele „societăți civile”, organizații agresive față de statele naționale, unele cu anvergură internațională deosebită. Organizația medicilor fără frontiere a făcut un gest semnificativ: a anunțat că își retrage sprijinul acordat imigranților în Grecia pentru că UE și statele UE au închis culoarul balcanic de imigrație ! Tot această organizație își duce sprijinul și este găsită în taberele jihadiștilor în luptă cu statele în care acționează pentru a le asigura asistență medicală de care duc lipsă. Această organizație spune că ajută populația locală însă principalele persoane cărora le acordă asistența medicală sunt luptătorii jihadiști care, spun ei, au dreptul la protecție sanitară. Organizația medicilor fără frontiere asigură, de fapt, una din capacitățile necesare unei forțe armate pentru a putea duce acțiuni de luptă.

Pe lângă această organizație mai sunt o groază, multe dintre ele cunoscute pentru opoziția față de statele naționale și suveranitatea acestora, multe dintre ele clamând dispariția granițelor naționale și deschiderea frontierelor pentru a permite migrația populațiilor care nu mai au spațiu vital sau nu au resurse pentru un anume nivel de trai. Majoritatea apelează la datele statistice care arată o creștere a populației lumii peste posibilitățile teritoriilor în care există această creștere de a le asigura supraviețuirea și mai nou, susțin imigrația în statele care au o scădere naturală a populației dar și un nivel de viață excelent. Aceste organizații se lovesc în demersurile lor de istoria statelor europene, de statalitatea lor, de legislația lor protectoare față de nativii respectivelor state, de cultura, religia și obiceiurile acelor populații. De aceea vedem cum prin orice mijloace aceste organizații încearcă să mai pună „o cărămidă” la construcția unei lumi fără state și granițe, fără cultură națională, fără drepturi pentru populațiile care locuiesc în teritoriile istorice. Politic au sprijinul partidelor socialiste, financiar au sprijinul organizațiilor multinaționale care sunt obligate să respecte anumite reguli în statele în care inițiază afacerile și dau taxele, social au sprijinul imigranților sau a urmașilor lor din generațiile a II-a și a III-a, principalii activiști ai unor astfel de organizații civice.

Ei bine, eu sunt împotriva ideii „fără frontiere”, „fără națiune”.

Sunt și împotriva porcăriei aruncate în spatele statelor europene de Germania. Este inadmisibil, după părerea mea, să aduci în Europa, nu în Germania, imigranții din statele islamice și să provoci astfel conflictul cultural și de aici o stare de război între imigranți și populațiile native. Degeaba spune Merkel că Germania poate absorbi imigranții, că are o populație mare care este determinantă din moment ce imigranții circulă prin state cu o populație aproape egală cu numărul imigranților aflați în deplasare. Macedonia are puțin peste 2 milioane de locuitori, Muntenegru are aproape 622 mii locuitori, Slovenia are în jur de 2 milioane de locuitori și lista poate continua.

Germania a acționat și împotriva unor principii europene, principii în baza cărora UE a luat ființă și s-a extins. Din moment ce aduci imigranți din statele islamice sau preponderent islamice, pui stop migrației legale a forței de muncă în spațiul UE ! Oprești și libera circulație dar și stabilirea domiciliului cetățenilor UE în spațiul german pentru că milioanelor de imigranți islamiști le vei asigura și spațiu de locuit, le vei destina și resursele germane pentru un trai decent, vei opune altor cetățeni europeni cultura imigranților islamiști astfel că Germania va deveni o țară descurajantă pentru majoritatea europenilor care, trecându-i frontierele, vor avea în față alte reguli de conviețuire decât cele deja cunoscute. Politica Germaniei este o porcărie ! Ba chiar pot spune că este un sprijin pentru organizațiile așa zis „civice” care vor să distrugă statele și națiunile.