Cu rea credință

Nu ar trebui să ne mire însă este teribil de neplăcut să citești astfel de știri. Guvernul de la Budapesta al lui Viktor Orban și UDMR-ul din România fac tot ce este posibil pentru a denatura atât istoria cât și relațiile românilor cu maghiarii. Nu vor reuși pentru să sunt mai mulți oameni care nu vor să le facă jocul murdar. Cât privește faptul că în Germania sau Austria au „susținători”, ei bine, este o realitate. Au susținători. Nu am crezut însă că vor ajunge și la presa oficială din Germania. Ei uite că au ajuns.

”România sărbătoreşte a 100-a aniversare a anexării Transilvaniei, fostă provincie maghiară. Cu acest câştig teritorial de la prăbuşirea Austro-Ungariei după primul război mondial, România şi-a mărit teritoriul cu aproximativ o treime. În Transilvania românii formau o majoritate. Reprezentanţii celor care locuiau acolo, aproximativ 800.000 de germani, au votat de asemenea pentru unirea cu România”, a scris ZDF pe 1 decembrie.

 Știrea de la ZDF apare întâi la Agenția Germană de Presă (DPA – Deutsche Presse-Agentur). Este un punct de vedere al Guvernului German? Cine este cel care a dat „comunicatul”? Care este instituția care a interpretat actul de voință al majorității populației Transilvaniei ca fiind „o anexare a unei provincii maghiare”?!

Culmea este că în textul informației date de ZDF apare clar faptul că populația majoritară în Transilvania o formau românii, că populația germană, suficient de numeroasă - 800.000 de germani -, au fost pentru unirea provinciei cu România însă, nu apare informația că maghiarii nu au fost reprezentați la Marea Adunare de la Alba Iulia refuzând să își pună semnătura pe actul care de voință a majorității populației Transilvaniei! Astăzi însă, de ani buni chiar, reprezentanții politici actuali ai comunității maghiare reclamă ... aplicarea prevederilor Declarației de la Alba Iulia! Ipocrizie maximă!

Ideea de „anexare” a teritoriului Transilvaniei, „provincie maghiară”, de către Regatul României, acceptată, ar duce la altfel de interpretări a actelor politice ale guvernului Viktor Orban de la Budapesta și ale UDMR în România. Anexarea poate fi interpretat ca un act săvârșit cu forța, cu violență, împotriva voinței populației teritoriului anexat! Și da, maghiarii nu au fost de acord dar ei nu reprezentau majoritatea populației Transilvaniei! Ei au fost o minoritate care nu a avut puterea de a se opune majorității cetățenilor Transilvaniei formată din români, germani dar și alte „popoare” (ca să folosesc termenul de atunci), popoare care au fost de acord cu Unirea!

ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer.

Ideea anexării „cu forța” a unor teritorii locuite de alte „popoare” stă, de fapt, la baza tuturor acțiunilor revizioniste din Europa de astăzi. Guvernul de la Budapesta și UDMR caută să inducă ideea folosirii forței de către Regatul României la 1918 pentru a obține „provincia maghiară”, caută să obțină recunoașterea internațională a acestui concept - rapt teritorial în defavoarea Ungariei -, pe baza lui urmând a obține și federalizarea României și chiar destrămarea ei așa cum au încercat să facă în timpul celui de al II-lea Război Mondial. Se pare că pentru o parte dintre politicienii maghiari WWII nu s-a terminat! Este o continuare a demersurilor lor de anulare a prevederilor Tratatului de la Trianon de la sfârșitul WWI, politica lor fiind aceea că sunt obligați să accepte prevederile unui tratat internațional împotriva intereselor lor legitime ca națiune. Politică pe care Guvernul Viktor Orban de la Budapesta la fel ca și guvernele anterioare „o ține vie” în relațiile cu alte state. Iar extensia din România a politicii din Ungaria, UDMR, forțează, exploatând slăbiciunile unor partide politice aflate la putere „revenirea” la starea de fapt de dinainte de Trianon sau măcar la starea de fapt de după Dictatul de la Viena din 30 august 1940 când România a fost silită să cedeze o jumătate din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei horthyste. Acest act a fost impus de Germania Nazistă și Italia fascistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sub titlul de „arbitraj”.

Cum este și normal, la o astfel de acțiune media ostilă României și cu scopul evident al denaturării istoriei, MAE român a reacționat.

Precizări de presă

Tip:  Precizări de presă

Data:  04.12.2018

Ministerul Afacerilor Externe a luat notă cu consternare de articolul de presă publicat de Agenția Germană de Presă (DPA – Deutsche Presse-Agentur) și preluat de postul public de televiziune german ZDF (Zweites Deutsches Fernsehen) cu privire la aniversarea Centenarului Marii Unirii, care nu reflectă adevărul istoric, respectiv manifestarea de voință a Transilvaniei de unire cu România.

Dincolo de abordarea tendențioasă care reiese din titlul articolului, elementele prezentate indică o lipsă de cunoaștere a istoriei și o ignorare voită a realităților istorice. La 1 decembrie 1918, 100.000 de persoane au hotărât Unirea cu România, cu participarea tuturor partidelor, tuturor confesiunilor religioase și a tuturor stărilor sociale.

Documentul adoptat la Alba Iulia, respectiv Rezoluția Adunării Naționale de la Alba Iulia, a fost semnat mai întâi de reprezentanți ai minorității germane din Transilvania și Bucovina.

Erorile grave pe care le conține știrea de presă menționată, din necunoaștere sau rea intenție, aduc atingere adevărului istoric și prevederilor Tratatelor de pace de la Versailles (1919) și Trianon (1920), iar orice încercare de prezentare trunchiată sau denigrare a semnificației acestui moment este un act care contravine principiilor fundamentale ale misiunii mass-mediei de informare corectă și obiectivă a publicului.

În acest sens, Ministerul Afacerilor Externe, prin intermediul Ambasadei României la Berlin, a făcut demersuri pe lângă redacția Agenției Germane de Presă (DPA – Deutsche Presse-Agentur), respectiv a postului public de televiziune german ZDF (Zweites Deutsches Fernsehen), în vederea oferirii clarificărilor necesare și solicitării rectificării celor prezentate.

***

Nu trebuie să răspundem cu același tip de politică. Trebuie însă să ne menținem fermi pe poziție pentru respectarea adevărului istoric. Unirea Principatului Transilvaniei cu Regatul României a fost actul de voință al popoarelor principatului. Cât despre „provincia maghiară” ar fi bine să fim cu băgare de seamă. Propaganda maghiară accentuează pe ideea de „provincie” pentru a arăta că Transilvania era un teritoriu al Ungariei nu un teritoriu administrat de Ungaria în cadrul imperiului Austro-Ungar.

Ca un făcut, se pare că au loc multe „coincidențe”. UDMR a depus un proiect de lege la Parlament pentru a da putere de lege unei prevederi din Rezoluția Adunării Naționale de la Alba Iulia, de la punctul III alineatul 1. În presa oficială germană apare „informația” care face obiectul analizei articolului de față. Sunt curios în care altă parte a lumii au mai apărut astfel de „informații”. Este evident faptul că este o lucrare mai amplă.

Nu pot să nu observ ceva. Dacă tot este să respectăm ad-literam textul Rezoluției, atunci trebuie să ne uităm la toate elementele din în Rezoluție. Nu o preiau pe toată, preiau doar ceea ce putem numi „ipoteza”, cadrul general convenit:

„I. ... Adunarea Națională proclamă în deosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul cuprind între râurile Mureș, Tisa și Dunăre.

II. Adunarea Națională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.

III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat România, Adunarea Națională proclamă următoarele: ...”

Domnii de la UDMR și cei de la Budapesta au la dispoziție tot ce le trebuie pentru a nu mai spune prostii.

Tratatul de la Trianon, semnat la 4 iunie 1920, nu a mai respectat Rezoluția de la Adunarea Națională de la Alba Iulia, Ungaria reușind să „recupereze” prin negocieri o parte din teritoriu astfel că prevederile Rezoluției au fost modificate print-un tratat internațional semnat de Ungaria la fel ca alte 16 state. Ca atare, modificarea substanțială a Rezoluției Adunării Naționale de la Alba Iulia a împiedicat realizarea unora dintre obiectivele Rezoluției. Cum este și normal, în situația dată, Regatul României a urmărit să își reglementeze situația internă potrivit intereselor sale majore, unitatea statală fiind o prioritate. Mai ales pentru faptul că Ungaria, deși a semnat Tratatul de la Trianon a continuat să nu recunoască noile frontiere, prin toate acțiunile lor ulterioare. În cazul României, acțiunea lor a avut un succes temporar prin Dictatul de la Viena din 1940.

Cam multe coincidențe apar, pe nepusă masă, dinspre partea maghiară. Vorbesc doar despre politicienii maghiari! Au simțit că actuala coaliție politică PSD-ALDE este în dificultate și caută să obțină printr-o lege dată cu încălcarea Constituției, cu acordul lor, ce nu pot obține altfel. Au nevoie ca de aer de orice acțiune care să le confirme propaganda împotriva tratatelor și a modului în care au fost stabilite actualele frontiere.

Actualizare!

Reacțiile după comunicatul german au dus la „corectarea” informației în articolul publicat de ZDF dar și de DPA. Ce să vezi, a fost o interpretare greșită a termenului german și nu este vorba despre „anexare” ci de „alipire”. Detalii la Hotnews.