Declarația Comună UE-NATO este un mare pas înainte.

Las la o parte speculațiile și lipsa unor informații în presă privind elementele Declarației Comune semnată de Uniunea Europeană și NATO. La NATO am găsit Declarația Comună și mă folosesc de ea pentru a evidenția principalele elemente, elementele de substanță care vor face parte din viața noastră în viitor, mai mult decât cred unii sau alții.

Din când în când voi face unele legături cu evenimente care au avut deja loc și care pot fi considerate ca având o importanță mai mare sau mai mică în context.

Este evident că în Declarația Comună se face precizarea că aceste parteneriat va fi axat pe o deschidere reciprocă deplină cu respectarea autonomiei și a procedurilor de luare a deciziilor din fiecare organizație fără a aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate și de apărare a oricăruia dintre membrii noștri. Asta este bine. Este bine și este și un semnal că UE va avea propria politică de securitate și apărare. Iar gândul mă duce la Strategia Globală a UE privind politica externă și de securitate prezentată de Federica Mogherini și aprobată de Consiliul European imediat după Brexit. După prezentarea Strategiei, declarațiile oficialilor din statele membre ale UE s-au pliat pe acest document politic deosebit de important.

Astăzi, comunitatea euro-atlantică se confruntă cu provocări fără precedent care emană din sud și est. Cetățenii noștri cer să folosim toate căile și mijloacele disponibile pentru a răspunde acestor provocări, astfel încât pentru a spori securitatea lor.

A fost definit clar spațiul geografic din care vin amenințările. Este deosebit de important acest aspect, pentru că toate măsurile care se vor lua vor avea ca motivație geo-politică spațiul de unde vin amenințările. Pentru noi, amenințările vin dinspre est. Iar în est avem Rusia. La fel este pentru Polonia, pentru Lituania, Letonia și Estonia. Nu sunt scutite de riscuri Germania, Danemarca sau Norvegia. Suedia și Finlanda nu sunt state membre NATO însă această Declarație Comună le face beneficiare ale eforturilor NATO pentru că sunt state membre ale UE. Uniunea Europeană își va forma propriile forțe militare care, fără a încălca vreun Tratat NATO-Rusia, vor putea participa, sub stindardul UE, la acțiuni de instruire și perfecționare a colaborării militare pe teritoriul celor două state cu armatele celor două state. Rusia a tot amenințat că intrarea Finlandei în NATO îi va obliga să ia „măsuri în consecință” - o amenințare mai directă nu există -, dar acum nu mai are ce protesta. Uniunea Europeană este cea care va fi prezentă, militar, pe teritoriul celor două state și nu NATO. Acesta este un răspuns la speculațiile de politică externă ale Rusiei.

UE și NATO convin să lucreze la un alt nivel,  mai ridicat decât până acum. În interesul statele membre ale NATO și UE. În plus, pentru că un sprijin al NATO acordat „vecinilor noștri” - Ucraina, Georgia, R. Moldova -, pentru că R. Moldova este și stat neutru (!), se convine că acești vecini vor fi sprijiniți să își apere suveranitatea, integritatea teritorială și independența, vor fi sprijiniți să continue eforturile de reformă astfel încât capacitatea lor de a se apăra să crească.

Cooperarea UE-NATO are niște urgențe care vor fi materializate în cel mai scurt timp. Atât de către statele membre, luate în parte, cât și de către organismele de conducere ale celor două organizații. Fac o traducere aproximativă cât mai aproape de un sens corect în limba română.

• Impulsionarea capacităților organizațiilor de a contracara amenințările hibride, pe baza unor analize comune, prevenirea și depistarea precoce, prin schimbul de informații în timp util și, în măsura în care este posibil, schimbul de informații între personalul celor două organizații; cooperarea privind comunicarea strategică și de răspuns. Dezvoltarea unor proceduri coordonate prin intermediul experților vor contribui în mod substanțial la punerea în aplicare a eforturilor noastre.
• Lărgirea și adaptarea cooperării operaționale, inclusiv pe mare, inclusiv pentru combaterea migrației, prin partajarea sporită a conștientizării situației maritime precum și o mai bună coordonare și consolidare reciprocă a activităților noastre în Marea Mediterană și în alte părți.
• Extinderea coordonării noastre privind securitatea cibernetică în domeniul apărării, inclusiv în contextul misiunilor noastre și pe timpul operațiunilor, exercițiilor și pentru educația și formarea specialiștilor.
• Dezvoltarea unor capabilități coerente, complementare și interoperabile de apărare ale statelor membre ale UE și a aliaților NATO, precum și elaborarea unor proiecte multilaterale.
• Să faciliteze o industrie de apărare mai puternică și o mai intensă cercetare în domeniul apărării și al cooperării industriale în Europa și peste Atlantic.
• Să intensifice coordonarea noastră prin exerciții, inclusiv hibride, prin dezvoltarea ca prim pas a unor exerciții coordonate împreună pentru 2017 și 2018.
• Crearea unei capacităti de apărare și securitate și pentru a favoriza capacitatea de rezistență a partenerilor noștri din est și sud într-un mod complementar prin proiecte specifice într-o varietate de domenii pentru țările beneficiare, inclusiv prin consolidarea capacității maritime.

Cu scuzele de rigoare pentru traducerea acestui text însă am încredere în faptul că am prins bine ideile.

Urgențele convenite sunt lămuritoare. Ele reflectă mai mult decât ce este scris mai sus. Urgențele convenite trebuiesc rezolvate, puse în operă de organisme similare ! Această Declarație Comună spune, printre rânduri, că Alianța Nord-Atlantică (NATO) va avea ca partener în Uniunea Europeană un organism militar similar sau cât mai aproape de competențele personalului NATO. Este foarte important de reținut acest aspect pentru că de el se leagă următoarele acțiuni ale UE și NATO în spațiul european, în limitele pe care le are Uniunea Europeană în Europa.

Este mai mult decât evident că elementele de cooperare enunțate mai sus sunt între comandamente și forțe militare aflate în coordonarea NATO și comandamente și forțe militare aflate în coordonarea Uniunii Europene - exclusiv a Uniunii Europene ! Astfel, în teritoriul Uniunii Europene, în spațiul geografic de interes al Uniunii Europene, vor fi prezente forțe ale NATO din țările care nu sunt membre ale Uniunii Europene, cum sunt SUA, Canada, Norvegia. Pentru Suedia și Finlanda, state care nu sunt membre NATO există acum posibilitatea, prin intermediul Uniunii Europene, a colaborării cu forțele NATO fără a mai exista tot felul de „interdicții” declarate până acum de Rusia.

Foarte importantă, pentru noi cel puțin, este „urgența” privind facilitarea industriei de apărare în Europa și dezvoltarea cercetării în domeniul apărării și al cooperării industriale. Eu sper că România va fi parte a acestei urgențe, este una din urgențele care oferă statelor care participă posibilități mari în propria dezvoltare economică, științifică, tehnică. Și, să îmi fie cu iertare, „banul este laș și fuge de acolo unde nu poate fi apărat”. Iar noi pentru a-l avea și a-l pune să producă, trebuie să îi garantăm că avem cu ce și cum să îl apărăm în timp ce el aduce plus-valoare și bogăție.

Să nu uităm de „securitatea cibernetică în domeniul apărării” la care România este, deja, un partener credibil fiind, din partea NATO, statul care sprijină Ucraina să își îmbunătățească propria securitate. Partea română și-a terminat treaba. Urmează ca Ucraina să facă un efort să preia sistemul construit de specialiștii români și să îl folosească. Este absolut normal că România și prin ea NATO și UE vor continua să sprijine Ucraina și nu doar Ucraina în domeniul apărării cibernetice.

Ultimul paragraf din Declarația Comună ne spune că aceste urgențe vor avea urmări imediate. Ca atare, noi, aici în România, va trebui să ne pregătim pentru a fi capabili să participăm cât mai intens la programele ce se vor stabili.

• Cooperarea în aceste domenii reprezintă o prioritate strategică. punerea în aplicare rapidă este esențială. Serviciul European de Acțiune Externă și Statului Major Internațional al NATO, împreună cu serviciile Comisiei, după caz, se va elabora opțiuni concrete de punere în aplicare, inclusiv a mecanismelor de coordonare a personalului corespunzătoare, care urmează să fie prezentat la noi și consiliile noastre respective până în decembrie 2016. Pe partea UE, înalt Reprezentant / vicepreședinte al Comisiei va conduce și coordona acest efort.

Clar. Obiectivele României la acest summit sunt incluse în textul acestei Declarații Comune. Sunt prinse în urgențele de mai sus. Cooperarea la Marea Neagră are deja două viziuni: una română, care privește doar exerciții comune și schimb de experiență și una turcă care privește crearea unei grupări navale la Marea Neagră a NATO. Urmează ca în toamnă să se accepte una dintre cele două viziuni. Ultima urgență din pachetul convenit în Declarația Comună permite oricare dintre variantele de mai sus. Au și susținerea SUA.

Pentru noi, România, acest summit se anunță foarte bun. Baza de la Deveselu trece în subordinea NATO, sistemul NATO cu avioane de supraveghere Awacs va fi funcțional în Turcia (România fiind beneficiar direct !), brigada română care se va transforma într-o brigadă internațională NATO s-a aprobat, în România vor fi aduse mai multe mijloace de luptă „grele” pentru a sprijini descurajarea și, de ce nu, prin această Declarație Comună, R. Moldova devine un beneficiar direct, cele două organizații dând R. Moldova garanția că va fi sprijinită în continuare și chiar apărată (dacă situația o va impune) împotriva unei agresiuni „din est”.