- Temele incluse pe agenda ședinței de astăzi au vizat și alte teme de actualitate. Astfel, am evaluat situația din Turcia. Ca membru NATO, România este interesată de asigurarea securității și stabilității în regiune, precum și de respectarea spiritului democrației și statului de drept. România s-a poziționat foarte clar față de tentativa de lovitură de stat, condamnând acțiunile împotriva ordinii constituționale și a instituțiilor democratice din Turcia.
- Turcia rămâne un partener strategic al României şi un aliat indispensabil NATO, un partener cheie al Uniunii Europene, dar şi un actor a cărui stabilitate şi ancorare în setul de valori comune euroatlantice şi europene este vitală pentru securitatea regională. Sunt convins că partenerii noştri turci sunt conştienţi de importanța pe care o au în acest sens, respectarea instituțiilor şi valorilor democratice, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Cine nu vrea, nu pricepe. Din nefericire, sunt puțini cei care ajung în platourile televiziunilor și explică, incomodați de aiurelile din capul moderatorilor sau de scopul respectivelor televiziuni, de multe ori contrare intereselor generale ale statului, care este situația de fapt. Iar situația este în defavoarea statului de drept. Puciștii au încălcat principiile statului de drept. Indiferent cine au fost ei.
În Turcia, este o luptă „politică” între două curente islamiste. Unul condus de Erdogan, aflat la putere, celălalt condus de Gulen care vrea să ia puterea după ce ani și ani de zile a lucrat pentru Erdogan pentru a scoate laicitatea din viața publică turcă.
În 2004, Erdogan face o epurare în armata turcă și pune în funcții de conducere membri ai sectei islamice a lui Gulen. În aceste zile, primii epurați din armata turcă sunt sectanții lui Gulen.
Din 2004, Erdogan face schimbări majore în rândul funcționarilor statului, obligați prin constituție să practice laicitatea, înlocuindu-i cu sectanții islamici ai lui Gulen. În aceste zile, sectanții guleniști din rândul funcționarilor publici sunt epurați.
Secta lui Gulen preia statul turc încet-încet. Cu sprijinul lui Erdogan și a partidului lui. Islamiști la rândul lor. Gulen are ziare multe, are televiziuni, are agenții de presă, are școli, are facultăți, are multe firme, companii puternice financiar, are bănci și toate acestea lucrează după un statut stabilit de Gulen. Erdogan face astăzi curățenie.
Gulen are mii de magistrați turci membri ai sectei islamice pe care o conduce. Judecățile se fac după legea turcă „toaletată” cu preceptele predicatorului Gulen. Erdogan îi scoate din „dispozitivul” Justiției.
Toate apar în media ca abuzuri la statul de drept. Într-o țară laică, din Europa, ar fi o interpretare corectă. În cazul Turciei, nu am această convingere.
Revolta susținătorilor lui Gulen a început prin crimă. Puciul este el însuși o formă de crimă. Este condamnat nu doar de populația care îl susține pe Erdogan, este condamnat și de partidele de opoziție din Turcia. Faptul că opoziția politică critică piciul, mă face să mă gândesc că Erdogan are motive pentru epurările făcute. Teama opoziției politice din Turcia că Erdogan se va folosi de puci pentru a căpăta mai multă putere este întemeiată. Gulen și bezmeticii care i-au urmat sfaturile i-au pus lui Erdogan motivele comportamentului radical pe tavă. Erdogan se laudă că restabilește ordinea de drept. De acord, dar stă deja cu toată mâna în borcanul cu miere și se pare că nu mai are de gând să o scoată.
Mesajul Președintelui Iohannis către statul turc este ferm. Este în linie cu mesajele transmise Turciei de Uniunea Europeană și NATO. Este în linie cu mesajele statelor europene. Turcia să rămână în cadrul riguros al statului de drept prevăzut în Tratatul NATO și Declarația Europeană a Drepturilor Omului.
Pe de altă parte, cu această ocazie am aflat că în afara sectei lui Soros din România avem activă și secta islamică a lui Gulen. În expansiune. Școlile și ONG-urile guleniste promovează islamul în adversitate cu religiile practicate în România. Ba mai mult, de la treaba cu moscheia lui Erdogan din București, se pare că lupta între curentele islamice turcești se duce cumva și în România. Ambele au ca scop „cucerirea”, ocuparea, invazia teritoriului românesc pentru gloria islamului. Islamul fiind „dușmanul de moarte” al religiilor iudeo-creștine.
În Turcia, secta islamică a lui Gulen a încercat să preia puterea. Soros în România, încearcă să preia puterea prin „secta” lui, trecând de la etapa ONG-uri guralive la partide „anticorupție”. Partide care nu au o doctrină politică ci vor să facă administrație. Partide cu interese globale, aliniate scopurilor mondialismului și nu intereselor națiunii. Sunt puse pe tavă „competențe” personale excepționale, mai toți „propușii” fiind absolvenți ai unor instituții de învățământ străine sau excelând în companii străine - așa spun ei -, în dauna autohtonilor care sunt vai de mama lor.
Reținerea în exprimare a Președintelui Iohannis are în vedere interesele României. O Turcie instabilă este în dauna spațiului geografic în care ne aflăm. O Turcie stabilă, este în interesul nostru.
Înclin să cred că Turcia se va stabiliza curând. Nu am de gând să iau în seamă „semnalele” Amnesty International. Această organizație globalistă este un adversar feroce al oricărei forme de stat. Este un instigator internațional la tulburări publice, este un adept al migrației și al destrămării statelor. Din partea mea, ar trebui interzisă în România.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu