O poziție față de evenimentele din Turcia mai mult decât echilibrată.

La finalul ședinței CSAT din 26 iulie a.c., Președintele Iohannis a dat o declarație care mie îmi place. Din toată declarația scot în evidență referirea la Turcia și evenimentele din acea țară.

• Temele incluse pe agenda ședinței de astăzi au vizat și alte teme de actualitate. Astfel, am evaluat situația din Turcia. Ca membru NATO, România este interesată de asigurarea securității și stabilității în regiune, precum și de respectarea spiritului democrației și statului de drept. România s-a poziționat foarte clar față de tentativa de lovitură de stat, condamnând acțiunile împotriva ordinii constituționale și a instituțiilor democratice din Turcia.
• Turcia rămâne un partener strategic al României şi un aliat indispensabil NATO, un partener cheie al Uniunii Europene, dar şi un actor a cărui stabilitate şi ancorare în setul de valori comune euroatlantice şi europene este vitală pentru securitatea regională. Sunt convins că partenerii noştri turci sunt conştienţi de importanța pe care o au în acest sens, respectarea instituțiilor şi valorilor democratice, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Cine nu vrea, nu pricepe. Din nefericire, sunt puțini cei care ajung în platourile televiziunilor și explică, incomodați de aiurelile din capul moderatorilor sau de scopul respectivelor televiziuni, de multe ori contrare intereselor generale ale statului, care este situația de fapt. Iar situația este în defavoarea statului de drept. Puciștii au încălcat principiile statului de drept. Indiferent cine au fost ei.

În Turcia, este o luptă „politică” între două curente islamiste. Unul condus de Erdogan, aflat la putere, celălalt condus de Gulen care vrea să ia puterea după ce ani și ani de zile a lucrat pentru Erdogan pentru a scoate laicitatea din viața publică turcă.

În 2004, Erdogan face o epurare în armata turcă și pune în funcții de conducere membri ai sectei islamice a lui Gulen. În aceste zile, primii epurați din armata turcă sunt sectanții lui Gulen.

Din 2004, Erdogan face schimbări majore în rândul funcționarilor statului, obligați prin constituție să practice laicitatea, înlocuindu-i cu sectanții islamici ai lui Gulen. În aceste zile, sectanții guleniști din rândul funcționarilor publici sunt epurați.

Secta lui Gulen preia statul turc încet-încet. Cu sprijinul lui Erdogan și a partidului lui. Islamiști la rândul lor. Gulen are ziare multe, are televiziuni, are agenții de presă, are școli, are facultăți, are multe firme, companii puternice financiar, are bănci și toate acestea lucrează după un statut stabilit de Gulen. Erdogan face astăzi curățenie.

Gulen are mii de magistrați turci membri ai sectei islamice pe care o conduce. Judecățile se fac după legea turcă „toaletată” cu preceptele predicatorului Gulen. Erdogan îi scoate din „dispozitivul” Justiției.

Toate apar în media ca abuzuri la statul de drept. Într-o țară laică, din Europa, ar fi o interpretare corectă. În cazul Turciei, nu am această convingere.

Revolta susținătorilor lui Gulen a început prin crimă. Puciul este el însuși o formă de crimă. Este condamnat nu doar de populația care îl susține pe Erdogan, este condamnat și de partidele de opoziție din Turcia. Faptul că opoziția politică critică piciul, mă face să mă gândesc că Erdogan are motive pentru epurările făcute. Teama opoziției politice din Turcia că Erdogan se va folosi de puci pentru a căpăta mai multă putere este întemeiată. Gulen și bezmeticii care i-au urmat sfaturile i-au pus lui Erdogan motivele comportamentului radical pe tavă. Erdogan se laudă că restabilește ordinea de drept. De acord, dar stă deja cu toată mâna în borcanul cu miere și se pare că nu mai are de gând să o scoată.

Mesajul Președintelui Iohannis către statul turc este ferm. Este în linie cu mesajele transmise Turciei de Uniunea Europeană și NATO. Este în linie cu mesajele statelor europene. Turcia să rămână în cadrul riguros al statului de drept prevăzut în Tratatul NATO și Declarația Europeană a Drepturilor Omului.

Pe de altă parte, cu această ocazie am aflat că în afara sectei lui Soros din România avem activă și secta islamică a lui Gulen. În expansiune. Școlile și ONG-urile guleniste promovează islamul în adversitate cu religiile practicate în România. Ba mai mult, de la treaba cu moscheia lui Erdogan din București, se pare că lupta între curentele islamice turcești se duce cumva și în România. Ambele au ca scop „cucerirea”, ocuparea, invazia teritoriului românesc pentru gloria islamului. Islamul fiind „dușmanul de moarte” al religiilor iudeo-creștine.

În Turcia, secta islamică a lui Gulen a încercat să preia puterea. Soros în România, încearcă să preia puterea prin „secta” lui, trecând de la etapa ONG-uri guralive la partide „anticorupție”. Partide care nu au o doctrină politică ci vor să facă administrație. Partide cu interese globale, aliniate scopurilor mondialismului și nu intereselor națiunii. Sunt puse pe tavă „competențe” personale excepționale, mai toți „propușii” fiind absolvenți ai unor instituții de învățământ străine sau excelând în companii străine - așa spun ei -, în dauna autohtonilor care sunt vai de mama lor.

Reținerea în exprimare a Președintelui Iohannis are în vedere interesele României. O Turcie instabilă este în dauna spațiului geografic în care ne aflăm. O Turcie stabilă, este în interesul nostru.

Înclin să cred că Turcia se va stabiliza curând. Nu am de gând să iau în seamă „semnalele” Amnesty International. Această organizație globalistă este un adversar feroce al oricărei forme de stat. Este un instigator internațional la tulburări publice, este un adept al migrației și al destrămării statelor. Din partea mea, ar trebui interzisă în România.

Turcia se „dezbracă” și ajungem să o cunoaștem altfel decât imaginea impusă sau sugerată.

Au fost odată prieteni. Erdogan a fost sprijinit de Gulen să ia puterea în Turcia prin alegeri libere. Partidul lui Erdogan s-a folosit de organizația semi-clandestină creată de Gulen pentru a avea majoritatea necesară să formeze guvernul.

Informația este interesantă. Foarte interesantă. Erdogan nu este nebun când vorbește despre o organizație suprastatală foarte influentă condusă de Gulen, extraordinar de puternică în Turcia însă cu ramificații și în alte state, cum ar fi România.

Prima imagine care îmi vine în minte este cea a unei „religii”. Analiștii străini o compară cu organizația mormonilor. Iau de la Agerpres informația:

În vârstă de 75 de ani, Gulen trăiește în Poconos, o regiune muntoasă și împădurită din Pennsylvania, în nord-estul SUA, din 1999. El este însă omul care conduce o puternică mișcare în Turcia, ce dispune de o uriașă rețea de școli (în Turcia, dar și peste tot în lume), de organizații neguvernamentale și de întreprinderi sub denumirea Hizmet (Serviciul, în limba turcă) și este foarte influentă în media, poliție și magistratură.

Hizmet funcționează un pic ca mormonii americani: ''Se ajută între ei în afaceri, au o mentalitate de misionar și un mare simț al afacerii'', explica în 2014 Sam Brannan, de la Center for Strategic and International Studies (CSIS).

Un alt punct comun cu mormonii și care face din el puterea financiară a Hizmet este că toți simpatizanții săi trebuie să ofere timp sau bani organizației: de la studenți la mame de familie și până la oamenii de afaceri bogați.

Nu seamănă cu organizațiile lui Soros, dar aduce !

Având această informație, nu mai surprinde măsurile luate de administrația turcă după puci: militari, media, magistrați. Au fost arestați, de fapt, membrii organizației lui Gulen. Se încearcă obținerea de informații despre implicarea organizației în executarea puciului.

Noi, de pe alături, sărim în sus că au arestat judecători și procurori. Ei, acolo, în țara lor, au informații complete. Să nu uităm că Erdogan a cunoscut foarte bine organizația, a fost ajutat de ea. Faptul că un elicopter pucist l-a căutat să îl ucidă în stațiunea în care era în concediu spune multe !

Înfierbântați de spaima prin care au trecut, turcii s-au dat la americani. În SUA trăiește Gulen. Chiar dacă Gulen declară, în mod repetat, că nu are legătură cu puciul, nimeni nu îl crede. Spun și eu, dacă puciul era un succes, nu cumva Gulen se lăuda ?!

Îl cred pe Gulen că nu știe cine sunt membrii organizației. Se vorbește de milioane de membri ! Chiar dacă se spune că organizația lui Gulen practică un islam progresist, în realitate se vede că cei care au dus puciul s-au comportat ca niște criminali de rând, la fel ca și forțele guvernamentale. Nu degeaba Erdogan  a fost „sfătuit” de mai toate statele să facă cercetările cu respectarea drepturilor omului. Se știe ce obiceiuri au turcii în astfel de ocazii.

Ambasada SUA în România a oferit un link. Preiau în traducere google de pe site-ul Departamentului de Stat al SUA.

Apel Secretarul Kerry cu ministrul turc de externe , Mevlut CavusogluCall secretar Kerry cu ministrul turc de externe, Mevlut Cavusoglu

Biroul de purtător de cuvântWashington DC16 iulie 2016

Ceea ce urmează este atribuită Purtător de cuvânt John Kirby:

Secretar Kerry a vorbit în această seară cu ministrul turc de externe Mevlut Cavusoglu.
Ministrul de externe a furnizat o actualizare privind evenimentele din Turcia, și a făcut clar guvernul turc rămâne în controlul instituțiilor de stat. Minster externe a mulțumit Statelor Unite pentru sprijinul acordat.

Secretarul a reiterat sprijinul SUA pentru guvernul ales în mod democratic în Turcia, pentru statul de drept și pentru necesitatea autorităților de a lua toate măsurile de precauție necesare pentru a proteja viața civilă și de proprietate pe măsură ce răspund la această tentativă de lovitură de stat.

Secretar Kerry a cerut de asemenea reținere de guvernul turc și respectarea unui proces echitabil - și a obligațiilor sale internaționale - așa cum se investighează și descoperă informații suplimentare despre cei implicați. El a precizat că Statele Unite ar fi dispus să ofere asistență autorităților turcești care efectuează această investigație, dar că insinuări publice sau pretenții cu privire la orice rol de Statele Unite în încercarea de lovitură de stat a eșuat sunt extrem de false și dăunătoare pentru relațiile noastre bilaterale.

În cele din urmă, ambii miniștri au discutat importanța Turciei atât ca un aliat al NATO și un membru cheie al coaliției pentru a învinge Da'esh, și a subliniat necesitatea de a rămâne concentrat pe asigurarea unui sprijin operațional acestor eforturi continue fără încetare.

Am pus acest material pentru a arăta adevărata față a dialogului și a evita să mă folosesc de „creațiile” unor jurnaliști stipendiați de fel de fel de forțe obscure.

Concluzia ? Una sinceră. Nu avem ce căuta în Turcia până nu se lămurește situația. Nu putem acuza pe cineva. Ne putem indigna față de acțiunile cu violență, ne putem simți umiliți de comportamentul unor persoane din Turcia față de valorile în care credem însă nu putem fi de o parte sau de alta.

Dacă este adevărat că în Turcia funcționează o organizație supra-statală, așa cum se desprinde în articolul Agerpres, atunci Turcia are o mare problemă. O problemă de organizare a statului, o problemă de securitate a statului. Iar faptul că organizația supra-statală a lui Gulen are „școli” și ONG-uri în alte state, inclusiv România, ar trebui să ne facă atenți. O astfel de organizație nu are nici o jenă să transforme România într-un teatru de război turco-turc.

Dacă mă abțin să mă implic în situația din Turcia, existența unor organizații străine turcești în România care participă la lovituri de stat în Turcia mă pune în mod serios pe gânduri. Sunt în pericol eu, familia mea, concetățenii mei, țara mea. Valorile mele sunt în pericol pentru că permitem unor organizații care pot fi criminale să se înființeze, să se dezvolte și să acționeze nu doar în țările din care provin membrii lor ci chiar în România.