Cu toate explicațiile tehnice date de Liviu Dragnea, ministrul responsabil cu proiectul descentralizării, explicații de bun simț, spun eu, unii nu au astâmpăr și se comportă ca în povestea lui Ion Creangă, „Povestea drobului de sare”. Nu spun prostii. Chiar așa se comportă.
Hai să aduc în scenă povestea. Este cea mai bună prezentare a situației actuale. Sursa este aici.
„Intru una din zile, omul nostru iese de-acasa dupa trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, dupa ce-si scalda copilul, il infasa si-i dete tata, il puse in albie langa soba, caci era iarna; apoi il legana si-l dezmierda, pana ce-l adormi. Dupa ce-l adormi, statu ea putin pe ganduri s-apoi incepu a boci cat ii lua gura: “Aulio ! copilasul meu, copilasul meu !”
Mama ei, care torcea dupa horn, cuprinsa de spaima, zvarli fusul din mana si furca din brau cat colo si, sarind fara sine, o intreba cu spaima:
- Ce ai, draga mamei, ce-ti este ?
- Mama, mama ! Copilul meu are sa moara !
- Cand si cum ?
- Iata cum. Vezi drobul cel de sare pe horn ?
- Il vad. Si ?
- De s-a sui mata, are sa-l tranteasca drept in capul copilului si sa mi-l omoare!
- Vai de mine si de mine, ca bine zici, fata mea; se vede ca i s-au sfarsit mititelului zilele !
Si, cu ochii pironiti la drobul de sare de pe horn si cu manile inclestate, de parca le leagse cineva, incepura a-l boci amandoua, ca niste smintite, de clocotea casa. Pe cand se sluteau ele, cum va spun, numai iaca si tatal copilului intra pe usa, flamand si nacajit ca vai de el.
- Ce este! ce v-au gasit, nebunelor ?
Atunci ele, viindu-si putin in sine, incepura a-si sterge lacramile si a-i povesti cu mare jale despre intamplarea neintamplata.
Omul, dupa ce le asculta, zise cu mirare:
- Bre ! Multi prosti am vazut eu in viata mea, dar ca voi n-am mai vazut. Ma… duc in toata lumea ! Si de-oiu gasi mai prosti decat voi, m-oiu mai intoarce acasa, iar de nu, ba.
Asa zicand, ofta din greu, iesi din casa, fara sa-si ieie ziua buna, si pleca suparat si amarat ca vai de om!
Si mergand el bezmetic, far a satie unde se duce, dupa o bucata de vreme, oprindu-se intr-un loc, i se intampla iar sa vada ceva ce nu mai vazuse: un om tinea putin un oboroc desert cu gura spre soare, apoi rapede-l insfaca si intra cu dansul intr-un bordeiu; pe urma iar iesea, si-l punea iar cu gura la soare, si tot asa facea… Drumetul nostru, nedumerit, zise:
- Buna ziua, om bun !
- Multamesc dumitale, prietene !
- Da’ ce faci aici ?
- Ia, ma trudesc de vro doua-trei zile sa car pocitul ist de soare in bordeiu, ca sa am lumina, si nici ca-l pot…
- Bre, ce truda ! zise drumetul. N-ai vrun topor la indemana ?
- Ba am.
- Ie-l de coada, sparge ici, si soarele va intra singur inauntru.
Indata facu asa, si lumina soarelui intra in bordeiu.
- Mare minune, om bun, zise gazda. De nu te-aducea Dumnezeu pe la noi, eram sa imbatranesc carand soarele cu oborocul.
“Inca un tont”, zise drumetul in sine si pleca.
Si mergand el tot inainte, peste catva timp ajunse intr-un sat si, din intamplare, se opri la casa unui om. Omul de gazda, fiind rotar, isi lucrase un car si-l injghebase, in casa, in toata intregimea lui; s-acum, voind sa-l scoata afara, tragea de protap cu toata puterea, dar carul nu iesea. Stiti pentru ce ? Asa: usile erau mai stramte decat carul. Rotarul voia acum sa taie usorii, spre a scoate carul. Noroc insa ca drumetul l-a invatat sa-l desfaca in toate partile lui, sa le scoata pe rand afara s-apoi iarasi sa-l injghebeze la loc.
- Foarte multumesc, om bun, zise gazda; bine m-ai invatat ! Ia uite-te dumneata ! Era sa daram bunatate de casa din pricina carului…
De aici, drumetul nostru, mai numarand un natarau, merse tot inainte, pana ajunse iara la o casa. Acolo, ce sa vada ?
Un om, c-un tapoiu in mana, voia s-arunce niste nuci din tinda in pod.
“Din ce in ce dau peste dobitoci”, zise drumetul in sine.
- Da’ ce framanti asa, om bun ?
- Ia, vreu sa zvarl niste nuci in pod, si tapoiul ista, bata-l scarba sa-l bata, nu-i nici de-o treaba…
- Ca degeaba te trudesti, nene ! Poti sa-l blastami cat l-ei blastama, habar n-are tapoiul de scarba. Ai un oboroc ?
- Da’ cum sa n-am ?!
- Pune nucile intr-insul, ie-l pe umar si suie-le frumusel in pod; tapoiul e pentru paie si fan, iar nu pentru nuci.
Omul asculta, si treaba sa facu indata.
Drumetul nu zabovi nici aici mult, ci pleca, mai numarand si alt neghiob.
Apoi, de aici merse mai departe, pana ce ajunse ca sa mai vada aiurea si alta nazbatie. Un om legase o vaca cu funia de gat si suindu-se pe-o sura, unde avea aruncat oleaca de fan, tragea din rasputeri de funie, sa urce vaca pe sura.
Vaca ragea cumplit, si el nu mai putea de ostenit…
- Mai, omule ! zise drumetul, facandu-si cruce; dar ce vrei sa faci ?
- Ce sa fac, ma-ntrebi ? Da’ nu vezi ?
- Ba vad, dar nu pricep.
- Ia, haramul ista e hamisit de foame si nu vre nici in ruptul capului sa vie dupa mine sus, pe iasta sura, sa manance fan…
- Stai putin, crestine, ca spanzuri vaca ! Ie fanul si-l da jos la vaca !
- Da’ nu s-a irosi ?…
- Nu fii scump la tarate si ieftin la faina.
Atunci omul asculta, si vaca scapa cu viata.
- Bine m-ai invatat, om bun ! Pentr-un lucru de nimica eram cat pe ca sa-mi gatui vaca !
Asa, drumetul nostru, mirandu-se si de aceasta mare prostie, zise in sine : “Mata tot s-ar fi putut intampla sa deie drobul de sare jos de pe horn; dar sa cari soarele in casa cu oborocul, sa arunci nucile in pod cu tapoiul si sa tragi vaca pe sura, la fan, n-am mai gandit !”
Apoi drumetul se intoarce acasa si petrecu langa ai sai pe care-i socoti mai cu duh decat pe cei ce vazuse in calatoria sa”.
Dacă stau să mă gândesc mai bine, cam toate minunățiile închipuite de Creangă le vedem la tot pasul. Iar cea mai des întâlnită este cea cu drobul de sare. O să se suie mâța și o să de dea drobul de sare peste copil să îl omoare. Nu este mai puțin adevărat că și celelalte „minunății în ale prostiei” sunt și ele parte în viața noastră. În special politică. Iar aici nu pot trece peste o vorbă a unui prieten care pomenea vorba unui chinez cu care lucra: omul care nu știe și nu poate să facă caută scuze.
Să revin la descentralizare și să preiau de la Agerpres ce a spus Dragnea:
„„Nu va fi concediat absolut nimeni, este extrem de important să facem precizarea asta. Rămân tot în aceleaşi posturi, dar la o instituţie care va fi în subordinea altei instituţii în jur de 14.000 - 15.000 de oameni. Dar toţi cei care vor munci în instituţiile descentralizate vor rămâne cu acelaşi drepturi salariale, cu toate drepturile pe care le-au avut câştigate până acum şi fără să fie pusă problema instabilităţii pentru cineva"
Dragnea spune că miniştrii trebuie să vină cu o reorganizare a ministerelor pe care le conduc.
"Am înţeles că d-na ministru Rovana Plumb intenţionează, şi eu o susţin, să desfiinţeze Agenţia de Protecţia Mediului şi să preia la minister aceste atribuţii pentru că în fapt această agenţie, când a fost înfiinţată, a creat o structură paralelă cu ministerul. În practic, nu e nevoie de această agenţie, că ceea ce face această agenţie, cu cheltuieli suplimentare, poate să facă foarte simplu ministerul. (...) Ce vor face ceilalţi miniştri, cu agenţiile care se subţiază, vom vedea în perioada următoare, pentru că fiecare ministru va trebui să vină cu o reorganizare a ministerului, dar nu am auzit să aibă loc o diminuare a personalului. Dar vom vedea, nu face obiectul acestei legi"
legea nu se referă la "ce se întâmplă cu agenţiile naţionale", ci ce se întâmplă cu instituţiile care se descentralizează.
"Cei care sunt şefi acum la instituţiile judeţene care se descentralizează rămân în continuare"
Întrebat despre Ministerul Agriculturii, vicepremierul a arătat că în fiecare judeţ au fost oprite aproximativ de 12 persoane pentru Inspectoratul seminţelor şi Agenţia Fitosanitară, restul urmând să rămână la Direcţia Agricolă care se comasează cu o serie de instituţii locale de resort, respectiv cu Casa Agricolă, formând o instituţie nouă.
Referindu-se la bugetul pentru anul viitor, Dragnea a arătat că într-o anexă de la această lege sunt prevăzute pe coloane distincte la fiecare minister, pentru fiecare judeţ în parte, numărul de posturi care va rămâne în instituţia care se descentralizează, sumele aferente pentru cheltuielile de personal, precum şi sumele aferente pentru cheltuielile cu bunurile şi serviciile, aşa cum au fost prevăzute în 2013 - proporţional””.
Ei bine, rețin și vorbele lui Victor Ponta de la pupitrul Parlamentului care a arătat că cel mai mare obstacol în proiectarea acestei descentralizări, mai degrabă un început de descentralizare, la găsit în ministere și la agențiile de stat, la funcționarii publici care „trăiau” din „centralism democratic”. În plus, când a ajuns la aspectele tehnice legate de identificarea imobilelor au descoperit „prăpădul și jalea”. Ce au reușit să repare în câteva luni în evidențele statului este doar vârful aisbergului. Îmi place să cred că Guvernul va continua lucrul la identificarea imobiliară, că doar astfel vor putea avea o imagine corectă a zonei celei mai mari corupții din administrația publică.
Aseară, la discuțiile purtate cu Val Vâlcu și Bogdan Chireac la DC News, am spus că în primul trimestru (plecând de la buna credință) se vor identifica acele deficiențe care nu au fost observate la elaborarea legii și că vor fi făcute corecturile necesare astfel că la marea descentralizare care va avea la bază organizarea regiunilor acțiunile vor fi mai bine pregătite. Este normal să fie așa pentru că actuala lege va avea o perioadă de maturizare, până la însușirea ei de către toți cei responsabili cu aplicarea prevederilor pentru fiecare domeniu de inters. Nu este exclus să fie nevoie de modificări ale legii acolo unde treaba merge greu sau activitatea instituțiilor vizate nu răspunde cerințelor populației. Dacă însă legea este bună și treaba merge prost, atunci se cuvine a fi demiși din funcții toți cei care se opun aplicării legii.
Jurnaliști, analiști, politicieni din opoziție dar și de la putere, cu mintea plecată în călcâie, fac tot felul de predicții și dau tot felul de verdicte demne de povestirea lui Ion Creangă. Să sparg televizorul, ar fi ca în povestea lui Creangă. Trec pe alt canal. Acolo sunt alții la fel de proști. Mai încerc un canal. Tot așa. Las televizorul și vin la calculator. Informațiile trunchiate din prostie abundă. Mă sufocă. Singura soluție rămâne să apelez la inegalabilul povestitor și să îndemn împricinații să vadă dacă nu cumva se recunosc în proștii găsiți de gospodar în peregrinările lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu