Foștii liberali au fost primiți și numiți la vârful PNȚCD Pavelescu cu mare pompă și bucurie. Vin banii !
Andrei Chiliman, cel care cu puțini ani în urmă ne vorbea despre rădăcinile adânci pe care le are în PNL pentru a ne motiva în susținerea lui pentru Primăria Generală a Bucureștiului a vorbit altfel acum. Are adânci rădăcini în PNȚCD, prin tatăl său care nu a fost fericit când s-a înscris în PNL în anii 1990. Și Paleologu și-a adus contribuția la mesajele de încurajare amintind celor care au habar de politică că el este urmaș al unui țărănist, bunicul său.
Nu știu câți liberali au trecut sau vor trece în perioada următoare la PNȚCD Pavelescu, chiar dacă Vlad Moisescu a afirmat că vor veni mulți, știu însă că la pretențiile exprimate de pavelescienii țărăniști este puțin probabil să ia 10% din voturile cetățenilor la următoarele alegeri. Pe undeva, intenția lor de a deveni „balama politică” este rezonabilă, problema lor este că spațiul în care vor să exceleze este foarte aglomerat. Pe de o parte este PDL, cu nucleul lui dur, reorganizat de strategul Blaga și revenit la niște obiective clare de politici publice, pe de altă parte sunt susținătorii lui Băsescu împrăștiați ca ciupercile după ploaie în tot felul de partide, partidulețe și societăți civile. Peste tot și toate este însă PNL, cel mai mare partid de dreapta din România și care are vocația politică de a guverna cu sprijinul unei mari părți a populației. În toată această enumerare trebuie văzut esențialul. PNL și PDL sunt singurele partide care se declară de dreapta cu vocație guvernamentală. Ca atare, sunt singurele care pot fi luate în calcul ca partide ce pot asigura nu doar reprezentarea unor aspirații politice ci și înfăptuirea lor prin actul de guvernare. Chiar în condițiile unor alianțe politice speciale cu PSD. Alianțe între dreapta și atânga politică sunt peste tot în Europa, Germania fiind exemplul cel mai la îndemână. Interesul național primează în fața intereselor particulare ale formațiunilor politice. PNȚCD Pavelescu, Forța Civică Ungureanu, Mișcarea Populară Băsescu nu au capacitatea de a exprima vocația guvernării. Chiar dacă sunt foarte guralivi în media, chiar dacă au o susținere puternică din partea unei părți a presei și a unor așa-ziși analiști politici, sunt incapabili să fie mai mult decât au devenit. Niște colocvii politice.
La Congresul PNȚCD Pavelescu fondul problemei a fost exprimat de Eugen Tomac, liderul Partidului Mișcarea Populară care însă se află în chinurile „nașterii” politice. Susținerea lui Traian Băsescu pentru „unificarea dreptei”. O glumă bună pentru oricine știe ceva despre politică. Pentru că Băsescu nu are nimic în comun cu dreapta politică. Băsescu este, în cel mai bun caz, dacă putem spune că este ceva bun la el, promotorul autoritarismului în politică, linie de comportament politic ce elimină și dreapta și stânga politică. Nu știu ce va face PNȚCD Pavelescu în continuare însă absorbția băsescienilor ar fi una din soluțiile oportune pentru mărirea partidului. PNȚCD Pavelescu are vocația aspiratorului politic. Faptul că a adunat și își propune să mai adune liberalii rătăciți este pe undeva normal, PNL aducând în rândurile lui, de-a lungul timpului, mai mulți țărăniști nemulțumiți de politica PNȚCD în actul de guvernare și în comportamentul politic. Va trebui să îi ademenească și pe ceilalți „de dreapta” de pe scena politică, pentru că aceia sunt singurii care îi mai pot aduce voturi. Alții nu are cum aduna pentru că PNȚCD Pavelescu nu are cu ce îi ademeni, atrage, păcăli, forța ...
Acest Congres are darul de a forța „dreapta” băsesciană să ia decizii majore în timp scurt. Este un semnal care arată că PNȚCD este viu, cam zbârcit, dar viu și că are de gând să joace pe scena politică folosind la maxim propria identitate. Ei speră, sunt sigur, că cealaltă parte a PNȚCD aflată sub controlul lui Ciorbea va „reveni la matcă”. Alături de PDL, condus de Blaga, pe care îl curtează cu eleganță, PNȚCD Pavelescu vrea să se afirme ca adversar al PNL. Trioul politic de dreapta format din PNL, PDL și PNȚCD Pavelescu duce în derizoriu efortul lui Băsescu de a fi liderul dreptei politice după plecarea de la Cotroceni. Partidele băsesciene sunt puse în fața scenariului dispariției de pe scena politică. Și Forța Civică și Mișcarea Populară devin, cu sau fără voie, avortoni politici. Cei care s-au adunat în aceste formațiuni ar trebui să se pregătească să părăsească scena politică. Singura lor șansă de a mai activa pe scena politică este înscrierea în unul dintre cele trei partide care fie au forță azi fie au o anume notorietate sprijinită de istoria politică națională (cum este PNȚCD Pavelescu).
PNL, la rândul lui, va trebui să țină cont de noua structură moisesciano-pavelesciană care se adresează explicit liberalilor în scopul ruperii partidului. PNL a rezistat „exodului” S&S la PDL, acum va trebui să vadă dacă P&M are puterea de a mai rupe din PNL. Este un factor de risc care trebuie avut în vedere, chiar dacă la o primă evaluare nu pare cine știe ce mare scofală. Moisescu și Chiliman pot face rău în continuare partidului. Nu este exclus să fie unii membri sau simpatizanți PNL capabili „să dea vrabia din mână pe cioara de pe gard”. Nu este exclus. Dar nu este nici o tragedie. Fluxul acesta de personal este, pe undeva, normal. Normal este însă și ca PNL să devină mai incisiv în mesajul public pentru a atrage cât mai mulți membri ai societății către ideile liberale, către liberalism. Pentru că există un uriaș potențial nu atât azi cât în perioada următoare. Cu sau fără voia multora are loc o schimbare majoră de percepție asupra vieții. Generațiile ajunse la maturitate nu mai sunt tarate de ideile „comunismului înfloritor la orașe și sate” - deși social-democrații din PSD și de pe aiurea folosesc, cu o satisfacție ascunsă, vechile mesaje comuniste -, simțul libertății este mai puternic, a apărut, firav încă, simțul propriei valori și a potențialului personal de a face ceva pentru sine dar și pentru cei din jur, proprietatea a devenit un scop în viața iar egalitarismul, concept social-democrat, și-a arătat, violent, limitele. Chiar aici, în România lui Traian Băsescu, am retrăit egalitarismul în nefericire și durere al populației ca scop al „bunăstării”. De pe timpul comunismului nu am mai auzit formulări cu „sacrificiile poporului” pentru binele națiunii cum am auzit de la Băsescu și Boc, acești doi mari incompetenți naționali.
Eu am sentimentul că PNȚCD Pavelescu a creat, prin acest congres, mai multe probleme băsescienilor decât și-ar fi dorit aceștia. Mare lucru dacă nu cumva, după PDL, PNȚCD Pavelescu să fi dat semnalul că Băsescu nu mai este de actualitate. Dacă adaug la mesajele acestui congres, unele ascunse, ultimele mesaje ale lui Blaga cu privire la comportamentul viitor al PDL, atunci pentru băsescieni vin nu vremuri grele ci vremuri cumplite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu