„Procedura este efectuată de negociatorii şefi din partea Moldovei pentru asocierea cu UE - ministrul afacerilor externe şi integrării europene, Natalia Gherman, şi viceministrul economiei, Octavian Calmâc, alături de negociatorii şefi din partea UE. Este vorba şeful Direcţiei pentru Europa de Est, Caucaz şi Asia Centrală a Comisiei Europene, Gunnar Wiegand, şi negociatorul şef asupra creării Zonei de Comerţ Liber din partea Comisiei Europene, Luc Devigne”.
Sunt 900 de pagini, este treabă de câteva ore bune. Câte 4 semnături pe fiecare pagină. Este și semnalul că negociatorii au terminat partea tehnică a procedurii. Înseamnă că toate textele au fost convenite și că devin obligatorii de la momentul în care sunt aprobate/asumate potrivit procedurilor interne ale părților contractante. Să vedem, în viitor, cum va fi procedura de aprobare a acordului potrivit legilor din R. Moldova. Dinspre partea UE, la fel, voi urmări procedura de aprobare a acordului.
Acordul naște obligații juridice internaționale atât pentru UE cât și pentru R. Moldova. Va fi ca la noi. Am îndeplinit obligația „x”, UE a îndeplinit obligația „y”. CE va avea un birou la Chișinău care va monitoriza ferm toate obligațiile asumate de R. Moldova și va evolua realizările prin comisii (cu membri destul de exagerați în pretenții, unii chiar nesinceri). Dar tot răul înspre bine.
Noi, România, va trebui să ne depunem ofertele la CE pentru asistența ce se acordă R. Moldova pentru îndeplinirea cerințelor Acordului. Noi am primit asistență, substanțială, de la Germania, Franța, Spania, Olanda, Suedia, Danemarca ... Acum este rândul nostru să întărim asistența ce se acordă R. Moldova. Iar dacă guvernele celor două state vor avea în vedere întregirea țării într-un timp din viitor, nu ar strica ca asistența României să fie axată pe domeniile cele mai sensibile ale viitoarei reîntregiri. Normal ar fi ca asistența să fie însoțită de contracte economice care să permită R. Moldova să capete mai multă independență energetică față de Rusia (o soluție ar fi chiar parteneriatul nostru privat cu China ce tocmai „a prins glas”), iar despre dezvoltarea accelerată a infrastructurii dintre România și Moldova nici nu se mai pune problema. Este o treabă urgentă care are prioritate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu