Mediafax. Traian Băsescu la TVR1 despre întregirea țării. Dacă în R. Moldova va exista un curent unionist, întregirea țării se va face fără probleme, România fiind pregătită pentru eveniment. Acum nu este posibil. Nu sunt condițiile necesare procesului de întregire însă un pas important este sprijinul pe care România trebuie să îl acorde R. Moldova pentru aderarea la UE.
Sunt de acord cu cele spuse de Traian Băsescu. De fapt, este o poziție rațională pentru oricare dintre fruntașii noștri politici.
Băsescu mai afirmă că un factor de risc pentru România și R. Moldova sub aspectul securității regionale îl constituie refuzul Ucrainei de a continua procesul de aderare la UE. În context, Băsescu a afirmat că Rusia fără Ucraina este mai slabă.
Nu pot să nu fiu de acord.
Se poate merge în profunzime cu analiza fiecărei afirmații pentru a justifica de ce așa și nu altfel. Eu voi merge deoarece observ că avem manifestări pro-uniune foarte încărcate sentimental. Este o diferență uriașă dintre dorință și posibilitatea punerii ei în practică.
Să spunem că se va conveni unirea României cu R. Moldova. Azi sau în zilele următoare. Au loc referendumuri, au loc adunările parlamentare care convin, de ambele părți ale Prutului că populațiile celor două țări doresc unirea și proclamă unirea. De aici încolo începe să ne doară capul. Pentru că de la exprimarea dorinței la punerea ei în practică și mai apoi la viața de zi cu zi vor fi multe probleme de rezolvat.
În primul rând dispare un stat independent. România, va avea noi frontiere și va trebui să se comporte ca stat succesor al R. Moldova în tratatele pe care le-a încheiat statul moldovean cu statele vecine și alte state. Iar asta presupune noi acorduri de stat cu Ucraina, în special, dar și cu alte state cu care R. Moldova a avut relații de orice natură. România va trebui să preia problemele transnistrene și găgăuze. Viața politică românească se va confrunta cu noi riscuri pentru care vor trebui găsite, din timp, soluții. Unirea celor două state va influența major procesul de integrare al României în Uniunea Europeană. Practic, România preia obligațiile pe care R. Moldova le-a asumat în relațiile sale de aderare la Uniunea Europeană. Problemele pe care R. Moldova le are și la care trebuie să lucreze în procesul lung de aderare vor fi preluate de România care, culmea, ea însăși are problemele ei. Cea mai mare povară, azi, o constituie subdezvoltarea pe care o aduce R. Moldova și dependența ei de piețele tradiționale din spațiul CSI. Din punct de vedere comercial, se va renunța la o serie de contracte care sunt în derulare cu state din CSI pentru că produsele deja contractate nu mai îndeplinesc criteriile standard ale produselor admise în UE. Iar toate acestea vor genera în spațiul est-european o mare frământare. Azi, România poate fi pregătită să se unească cu R. Moldova din foarte multe puncte de vedere însă nu poate rezolva problemele Moldovei. Din cauza Tiraspolului nu va putea îndeplini condiția de asigurare a securității celorlalte state membre ale UE la frontiera externă a uniunii. Practic, pentru România în procesul de integrare europeană unirea acum este un regres. Mare.
Să spunem că România va începe să gândească întregirea țării de pe acum pentru ca la momentul oportun să fie făcut pasul. Ei bine, pentru asta trebuie ca cele două guverne să construiască o strategie foarte bine articulată. Bazată pe realitatea cotidiană și având în vedere eventualele evoluții ale statelor din zonă. Absolut toate măsurile ce se vor lua vor costa. Mult. Enorm de mult. Sunt bani guvernamentali care merg în direcția unificării fiind luați de la dezvoltare. Să fie clar, securizarea frontierelor României întregite va costa enorm, iar asta este o urgență de primă mână. Sub aspectul apărării naționale iar se impun, tot în regim de urgență, măsuri pentru pregătirea teritoriului R. Moldova după planurile MStM General român, una din problemele deosebite fiind reorganizarea Armatei și dotarea acesteia potrivit noilor obligații. Tot în regim de urgență va trebui rezolvată problema infrastructurii rutiere și feroviare astfel încât întregirea țării să devină reală, efectivă, nu doar formală.
Reorganizarea administrativă a teritoriului reîntregit va fi o mare provocare. Foarte costisitoare. Și dacă este să ne luăm după fiecare problemă administrativă în parte ajungem la o concluzie copleșitoare: Suntem pregătiți pentru întregirea țării dar nu avem cu ce. Cel puțin azi. Iar dacă cele două guverne nu vor lucra în interesul întregirii României, nu vom fi pregătiți nici mâine.
Întregirea țării este un vis frumos. Putem să lucrăm în acest sens în cadrul procesului de integrare al R. Moldova în Uniunea Europeană. Cu cât R. Moldova se apropie mai mult de UE, cu atât va fi mai bine. Dacă însă se va lucra pentru întregire fără gânduri ascunse, R. Moldova va trebui să se organizeze administrativ după modelul românesc, va trebui să preia legislația română și standardele din România pentru ca întregirea care se va face la o dată ulterioară să nu aibă de suferit. Pe de altă parte, România va trebui să contribuie, direct și indirect, la pregătirea R. Moldova pentru întregire. Împreună cu autoritățile moldovene să organizeze securitatea frontierelor, să pregătească teritoriul pentru apărare, să formeze unități militare comune pentru ca la întregire să nu existe diferențe majore între forțele armate ale celor două țări. Uf, sunt tare multe probleme de rezolvat.
Întregirea este un obiectiv strategic. Însă nu se poate face bătând din palme. Este un proces mult prea complex pentru a fi tratat doar cu sentimentalisme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu