16+1, China și Europa Centrală și de est. Cooperare pragmatică.

Forumul care are loc azi, China-statele din Europa Centrală și de Est, formatul 16+1, care are România ca țară gazdă însă China ca inițiatoare, este un act politic major. Atât din partea Chinei, aflată în ofensivă economică și diplomatică pe întreg mapamondul cât și din partea fiecărui stat participant la întâlnire în măsura în care oferta chineză avansată anterior fiecărui stat european va fi acceptată în totul sau în parte. Forumul este la a doua ediție. Prima ediție s-a desfășurat anul trecut la Varșovia. Desfășurarea acestei a doua ediții vine să confirme interesul Chinei de a continua o acțiune cu bătaie lungă. Nu este exclus ca anul viitor să se desfășoare un al treilea Forum, cu o altă țară gazdă, în măsura în care aceasta își va manifesta interesul. Aceste forumuri se vor opri atunci când China nu va mai avea interlocutori dispuși la cooperări aprofundate cu statul chinez. Nu este exclus ca aceste forumuri să continue cu Polonia și România ca țări gazde.

Pentru că nu sunt mulțumit de informațiile obținute prin intermediul presei, voi încerca să interpretez eu ce îmi oferă sursele oficiale.

Până acum sunt două state interesate în aprofundarea relațiilor cu China mai mult decât au făcut până acum. Polonia, care a organizat primul forum și România. Polonia este prezentă și azi prin primul-ministru la lucrările forumului. Ar fi interesant de aflat dacă de la intențiile anului 2012 exprimate între Polonia și China s-a ajuns la un rezultat. Pentru că, în mod sigur, anul trecut au fost semnate declarații comune chino-poloneze, memorandumuri, scrisori de intenție, acorduri etc. în mai toate domeniile de interes ale celor două țări. Ce s-a întâmplat într-un an de zile ? A fost făcut pasul următor ? Ieri și azi România a făcut pasul făcut de Polonia anul trecut. Mâine va fi o altă țară din Europa Centrală și de Este sau chiar mai multe. Polonezii au deschis drumul. Ceilalți vedem ce au făcut polonezii, vedem ce au făcut chinezii, cât de serioși sunt chinezii în respectarea angajamentelor, cum s-au materializat aceste relații cu pragmatism, pragmatism exprimat foarte atent și puternic de premierul Chinei. Cooperare pragmatică. Punct ! Nu altfel. Nu este loc de interpretare. Cooperarea pragmatică impune utilitatea și avantajul din punct de vedere practic. Nici mai mult, nici mai puțin.

Nu se fac cadouri. China nu dă de pomană nimănui. Nici unei țări. Transformarea intențiilor din documentele semnate ieri și azi în contracte direct aplicabile presupune că fiecare parte este perfect pregătită să facă pasul de la teorie la practică. Pe de altă parte, intențiile din memorandumuri și scrisori au de trecut „furcile caudine” ale licitațiilor guvernamentale pentru domeniile în care statul deține monopolul sau quasi-monopolul. În sistemul energetic sau în transporturi. Ieri și azi, China și-a exprimat intenția de a veni și investi în anumite domenii, noi am spus că ne bucurăm însă suntem obligați să respectăm normele UE cu privire la investițiile guvernamentale. Astfel că firmele chineze vor trebui să își prezinte ofertele pentru proiectele guvernamentale române. Sunt, bineînțeles, contracte ce pot fi semnate în mod direct, contracte de urmăresc un obiectiv clar definit. Cum este linia de transport feroviar de mare viteză cu tehnologie chineză. Aici va trebui încheiat un acord guvernamental pentru că de la linia de rulare până la tren se convine să fie după standardele chineze care îndeplinesc și condițiile standard ale UE. Banii însă, în final, vor fi plătiți din bugetul de stat. Aici vor strâmba din nas germanii și francezii, care au la rândul lor linii de mare viteză. Dacă însă s-a ajuns până aici, încât să fie nominalizată o astfel de colaborare între România și China, înseamnă că discuțiile inter-europene au fost neconcludente, ca să nu spun altceva. Alte investiții de infrastructură se vor supune regimului licitațiilor după sistemul european.

În domeniul energetic sunt investiții de stat și private. La Cernavodă s-au tot perindat unii și alții. Până acum se cerea ca statul să participe direct și imediat cu o finanțare substanțială. Cei care au ofertat nu și-au asumat finanțarea lucrărilor și exploatarea celor două reactoare. Nu am informații cu privire la intenția chinezilor însă faptul că au fost pomenite aceste obiective de investiții de către cei doi premieri mă determină să gândesc că au ajuns la un acord preliminar cu privire la regimul investițiilor. România nu prea are bani la dispoziție așa că partea chineză vine cu totul. Exploatarea reactoarelor date în funcțiune naște niște întrebări însă sunt soluții. Pentru că pragmatismul evocat atât de clar de premierul Chinei impune un rezultat. Nu s-a pomenit degeaba despre aceste obiective.

Victor Ponta a avut dreptate când a afirmat că reușita proiectelor româno-chineze va determina și statele din zona central și este europeană să se implice într-o colaborare cu China. Dacă relațiile polono-chineze și relațiile româno-chineze au rezultate pozitive, zona Europei centrale și de est va beneficia de un impuls major pentru dezvoltare. După mine, va fi o dezvoltare în favoarea Uniunii Europene, modernizarea accelerată având ca suport finanțarea și asistența din partea Chinei devenind, cumva, un aport considerabil la integrarea europeană deplină. Iar îmi vine în minte cuvântul „pragmatic”. Din cauza lui interpretez comportamentul Chinei ca fiind o urmare a unei linii politice majore. China vede Uniunea Europeană ca un partener privilegiat în relațiile internaționale. China știe că Europa Centrală și de Este are nevoie de un ajutor substanțial pentru a ajunge la nivelul celor mai dezvoltate state europene pentru ca Uniunea Europeană în ansamblul ei să fie mai puternică în confruntările economice internaționale. Aceste forumuri au rolul de a stimula țările europene să accepte China ca partener economic privilegiat.

Mai înțeleg că Uniunea Europeană nu a ajuns cu China la un numitor comun privind interesul „pragmatic” de cooperare internațională. Nu mă miră. O parte dintre statele europene sunt prea mult legate de SUA sau Rusia și nu sunt de acord cu o relație mai strânsă cu China. Tot acele state europene sunt cele care nu își doresc o evoluție mai rapidă a statelor din Europa Centrală și de Est pe calea integrării europene și a dezvoltării economice pentru că li se diminuează supremația în Europa. Aceste state au promovat și aplicat, cu ferocitate, o subordonare pragmatică a statelor din Europa Centrală și de Est intereselor lor economice și politice. Dar nici nu pot obliga statele din Europa Centrală și de Est să încheie și să dezvolte relații economice și de altă natură cu China. De aceea au găsit „șopârla” cu „interesele UE” ce trebuie avute în vedere atunci când România și Polonia, deocamdată, intensifică relațiile economice cu China. Sper ca afirmația lui Victor Ponta potrivit căreia România dezvoltă relațiile cu China pentru o dezvoltare și în interesul general al UE să nu rămână doar o vorbă'n vânt. Afirmația lui Victor Ponta trebuie materializată în contracte ferme cu China, pentru că doar astfel România va demonstra că este independentă, că are potențial și că se poate dezvolta nu doar pe baza unor fonduri date de UE, ci prin propriile forțe, dependența României față de mofturile politice ale unor cancelarii europene scăzând semnificativ. Pentru a avea un cuvânt de spus în fața partenerilor europeni, România trebuie să își folosească toate resursele de care dispune. Ei bine, relația strategică și privilegiată cu China este una din resursele majore. O resursă care este disponibilă, este atractivă și care poate evolua mult mai mult decât s-a convenit până acum.

Este o vorbă: mai bine mai târziu decât niciodată. Poate ne vine mintea la cap.