miercuri, 27 noiembrie 2013

România pentru UE este o țară „de mâna a doua”. Se pare că așa se gândește în CE.

Citesc pe HotNews un interviu luat lui Balas Peter, director general adjunct al Directoratului pentru comerț în UE, implicat în negocierile UE-SUA pentru comerț.

Impresia ? Destul de proastă. UE negociază cu SUA având ca prim obiectiv protejarea industriilor vest-europene, statele „de margine” ale UE, cum sunt România, Ungaria și Bulgaria având prea puține opțiuni de a sta singure în comerțul UE cu SUA. Lor li se prevede un rol de state „ajutătoare”, un fel de industrie pe orizontală care vine să asigure industriei principale sub-produsele și componentele necesare produsului final ce urmează a se face în Germania sau Franța, ca să dau doar aceste exemple.

Răspusurile intervievatului sunt semnificative:

„Reporter: Care sunt sectoarele majore economico-financiare din Europa care vor beneficia de pe urma acestui acord?
Peter Balas: Cred ca toate sectoarele competitive vor avea de castigat. Si sa va dau exemple: in mod cert, UE are un sector competitiv in constructia de masini industriale, dar si in constructia auto, si ele vor fi si mai competitive de-acum incolo. Statele Unite au taxe si impozite mai mari pentru anumite tipuri de vehicule - cum ar fi camioanele, de exemplu, in timp ce UE are taxe mai mari pentru automobile. Toate aceste taxe vor disparea.

Un alt exemplu e industria chimica si farmaceutica, amandoua niste sectoare foarte puternice. Produsele de lux, cosmeticele si altele, la fel de importante. Industria textila, in special moda high-end. Mancarea de inalta calitate - toate acestea reprezinta domenii in care si noii membri, inclusiv Romania vor putea participa. Ori ca exportatori directi, ori ca sub-furnizori pentru companiile vest-europene, pentru care vor produce parti si componente.

Reporter: Care sint avantajele Romaniei din aceasta afacere? Exista studii defalcate pe fiecare stat membru UE in parte?
Peter Balas: Studii exista, dar ar fi trebuit facute de insasi statele membre. Pentru ca atunci cand discutam aceste probleme, ne gandim ca in Comisia Europeana sa asteptam ca statele membre sa dea glas propriilor pozitii. Iar daca se va lua o decizie in privinta negocierilor, atunci ea va fi bazata pe studii.

Nu sunt in cea mai buna pozitie sa dau un raspuns in privinta Romaniei, pentru ca noi am facut studii globale, atat in ceea ce priveste economia UE, cat si industria UE - deci global in UE. Si, cum am mai spus, poate ca exporturile Romaniei, Bulgariei sau Ungariei spre Statele Unite nu vor creste la fel de mult, dar in mod cert vor creste exporturile acestor tari catre Germania, de exemplu, mai ales ca industria auto din Germania va exporta masini facute cu subansamble si piese importate din tari precum Romania, care deja are o cooperare stransa cu grupul Renault. Deci aceasta e un alt domeniu in care Romania isi poate intari rolul de sub-furnizor.

Știu că azi nu pot spune că avem o imagine mai bună în comerțul internațional cu produsele finite românești, chiar dacă sunt de bună calitate. Mă deranjează sensul afirmațiilor, afirmații care nu pot fi în afara conceptelor cu care UE lucrează în relațiile de comerț exterior. Dacă nu poți exporta un produs în mod direct, partenerul din SUA având de ales între produsul tău și cel al germanului sau francezului sau a altui „european” pentru a avea totuși comerț renunți la exportul tău și produci sub-produse pentru germanul și francezul care are o imagine comercială mai bună și o relație mai bună cu americanul. Practic devii sub-furnizorul germanului sau francezului care realizează exportul. Pentru că produsele sunt limitate cantitativ, producând sub-produse pentru german și francez nu mai ai cu ce face o producție finită proprie. Dispari de pe piața internațională !

M-au deranjat ideile din acest interviu. Nu vrea UE ca România să fie partener egal cu alte state membre în relațiile internaționale ale UE, atunci România va trebui să își caute piețe externe care îi dorește produsele, să caute parteneri externi cu care poate colabora în domeniul investițiilor reciproce și să aibă relații de comerț în favoarea României. Rolul de furnizor al industriei germane sau franceze, olandeze sau belgiene nu are decât să îl ia alții.

Sub-produse pentru industria alimentară, sub-produse pentru industria de mașini, sub-produse pentru alte industrii ... O imagine de coșmar. Afară este vopsit gardul, înăuntru este leopardul. Trebuie să refuzăm ferm acest rol. Le place sau nu celor de la CE, noi trebuie să le arătăm că vrem să fim altceva decât o țară de mâna a doua. Acum se pot înțelege multe din „opozițiile” lor cu privire la integrarea noastră deplină. Chiar și Băsescu, cel care ne-a dus în direcția „subordonării economice” față de economiile vestice, a răbufnit când a auzit de „atenționarea CE” privind relațiile României cu China. Nabuco a fost faultat de Germania pentru că Germania încheiase un acord privat cu Rusia. Servicui/contraserviciu. Germania primește gaz ieftin de la Rusia și îi oferă Rusiei, pe tavă, opoziția necesară și distructivă la proiectul european care ar fi adus o mai mare independență energetică unor state europene. Germania și-a permis o astfel de porcărie pentru că ea este în vârful UE iar statele beneficiare sunt „de mâna a doua”, niște sub-furnizori. Jigodii !

Cred că România va trebui să nu fie de acord cu ce construiește UE pentru relația comercială cu SUA. Din moment ce rolul major al României va fi cel de țară de mâna a doua, nu mai are rost să ne alăturăm unei „ficțiuni de egalitate comercială”. Și așa relațiile noastre cu SUA sub aspectul comerțului reciproc nu iese în evidență. Sub acordul UE-SUA dispărem de tot.

Niciun comentariu: