Revenirile Curții Constituționale

Agerpres - Curtea Constituţională a României precizează marţi seară că la data la care a fost aprobat de către Comisia de la Veneţia Raportul asupra măsurilor restrictive privind opiniile separate, instanţa constituţională din România revenise asupra deciziei.

"Urmare publicării Raportului asupra opiniilor separate ale Curţilor Constituţionale, aprobat de Comisia de la Veneţia la cea de-a 117-a Sesiune Plenară din 14-15 decembrie, văzând aspectele consemnate cu referire la Curtea Constituţională a României, în special referirile critice cuprinse la paragrafele 44-46, formulăm următoarele precizări: Motivele care au determinat Plenul Curţii Constituţionale să adopte o măsură restrictivă cu privire la redactarea opiniilor concurente şi separate au fost menţionate în preambulul Hotărârii 1/2017. La data aprobării şi publicării Raportului Comisiei de la Veneţia, Plenul Curţii Constituţionale revenise la măsura criticată încă din 5 iulie şi a publicat în Monitorul Oficial al României opinia concurentă care a făcut obiectul Hotărârii 1/2017"

Să ne uităm cu atenție la comunicatul CCR. Este bine să facem acest lucru pentru că avem „impresii” generate de media potrivit cărora CCR nu ar mai fi independentă ci ar fi parte a puterii politice PSD-ALDE, putere care distruge, sistematic, statul de drept în România.

CCR arată că o măsură de procedură internă luată de Plenu Curții Constituționale, criticată în Raportul asupra CCR a Comisiei de la Veneția, a fost eliminată înainte ca acest Raport să fie aprobat de Comisie.

De ce a simțit nevoia CCR, în special Valer Dorneanu, președintele CCR, să iasă cu această precizare? Ce îl mână pe Dorneanu „la luptă”? Iar după ce citesc comunicatul, după ce observ referirea la Comisia de la Veneția, în clar și asupra paragrafelor 44-46 din Raportul Comisiei, mă întreb: ce semnal vrea să transmită CCR?

Să urcăm „scara”, să privim de la o altă înălțime.

Au apărut, în ultima vreme, tot felul de comunicate de la nivelul Uniunii Europene prin instituțiile sale - Parlamentul UE, Comisia UE -, de la diferite state membre ale Uniunii Europene în numele guvernelor lor - unele de stânga, unele de dreapta, altele mixte, de la state terțe, parteneri ai României în alte organisme suprastatale - cum este NATO -, de la diferite organisme suprastatale diferite de UE în care sunt criticate sau mai bine spus, observate „cu surprindere”, măsurile anti-justiție ale actualei puteri politice PSD-ALDE. Nu cumva, prin acest comunicat, prin care practic CCR afirmă că respectă observațiile Comisiei de la Veneția, CCR vrea să arate tuturor celor arătați mai sus că ei, judecătorii CCR, sunt pentru statul de drept și că atunci când apar observații ale Comisiei de la Veneția ei le iau în calcul și le preiau în practica judiciară a CCR?

Eu înclin să cred că da. Iar de aici, merg mai departe și înclin să cred că „teribilismul” unor judecători CCR că ei sunt „independenți și patrioți” se află în declin. Având în vedere nivelul intelectual și de pregătire al lor, chiar și a celor cu carnetul roșu ascuns în mâneca robei de judecător constituțional, cred că au ales calea „neconflictuală” în relația cu alte instituții ale Uniunii Europene pe de o parte dar și cu alte instituții similare din statele UE sau din alte state.

România este membru al cluburilor deosebit de importante ale lumii actuale: UE, NATO, Consiliul Europei, Comisia de la Veneția etc. Rămânerea României în aceste cluburi îi impune un anume comportament. Îi impune respectarea unor principii ale democrației prin drept. Nu le mai respectă, apartenența României la aceste cluburi devine problematică. Indiferent ce declară puternicii zilei din România, dacă ceilalți membri ai clubului spun că nu sunt de acord cu actele și faptele Guvernului Român, ale Parlamentului României, ale Curții Constituționale Române, problema este la România ca țară și nu în altă parte.

Actuala putere politică a copiat teribilismul Ungariei lui Viktor Orban fără a fi atentă la mesajele pe care „cluburile” din care facem parte și din care Ungaria face parte le-au transmis Guvernului și Parlamentului maghiar. Sunt mesaje dure de atenționare. Ba chiar există voci, din alte state membre, care cer ca Ungaria să fie scoasă din aceste „cluburi”! Aceleași probleme le are Polonia, chiar dacă Polonia este un pilon strategic deosebit de important în structurile NATO și chiar ale UE. În România se consideră că mai sunt speranțe de ... îndreptare. Populația României, în marea ei majoritate, nu susține actuala putere politică iar ziua în care această putere politică extrem de toxică va fi învinsă nu este departe. De aceea România nu este văzută ca „o țară pierdută”!

Curtea Constituțională nu face politică sau așa ar trebui să fie. Totuși, semnalul dat de ea mă duce cu gândul la faptul că CCR a decis să nu o mai facă pe viteazul, pe Făt Frumos cu carnet de PSD-ist care salvează onoarea pierdută a liderului suprem socialisto-oportunist infractorul Liviu Dragnea. Ceva se petrece într-un grup de la CCR care a tot dat soluții în favoarea actualei puteri politice PSD-ALDE. Încerc să îndrăznesc să cred că următoarele decizii ale CCR vor apăra litera și spiritul Constituției însă am o mare teamă cu privire la dispozitivul acestor decizii, acum după ce CCR s-a cam obișnuit să adauge la lege, să dicteze instanțelor de judecată care sunt soluțiile pe spețe, să dicteze actorilor politici cum trebuie să se comporte, cum să își respecte atribuțiile constituționale și legale etc. Cred că CCR trebuie să revină la locul și rolul său constituțional: acela de administrator al Constituției!

GRECO a pus degetul pe rană

Place sau nu, Grupul Statelor împotriva Corupţiei din cadrul Consiliului Europei (GRECO) a făcut public miercuri Raportul referitor la România în care îşi exprimă îngrijorarea profundă faţă de anumite aspecte ale legilor adoptate de Parlament privind statutul judecătorilor şi procurorilor, organizarea judiciară şi Consiliul Superior al Magistraturii precum şi privind amendamentele propuse pentru legislaţia penală.

Interpretarea Raportului GRECO este diferită. În timp ce structurile care compun a treia putere în stat, Justiția, atrag atenția asupra faptului că raportul le confirmă temerile și avertismentele repetate asupra intențiilor politicienilor din actuala coaliție de guvernare, PSD-ALDE, de a modifica brutal legislația privind organizarea și funcționarea structurilor care compun Justiția, parlamentarii coaliției de guvernare acuză GRECO de încălcarea suveranității României, de eludare a unor „aspecte” constatate de ei, de parlamentari, majoritatea „supăraților” fiind fie persoane condamnate pentru fapte penale prin sentințe definitive, fie condamnate în primă instanță fie în procese penale în care dețin prima poziție a acuzării.

Este evident că cei care nu sunt specialiști în domeniul tratat de raport - organizarea și funcționarea instituțiilor care compun Justiția - se lasă păcăliți de propaganda și știrile false lansate de presa aservită puterii PSD-ALDE. Curtea Constituțională a respins o parte dintre articolele în cauză ca fiind neconstituționale iar la altele a dat dreptul Parlamentului să ia o decizie - asta nu înseamnă că decizia este bună, înseamnă că nu încalcă Constituția. Ca atare, faptul că a trecut de CCR nu înseamnă că este bună! Este foarte posibil să fie catastrofală!

Toate legile au fost contestate la Curtea Constituțională atât de Partidul Național Liberal cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit competențelor lor constituționale și legale. Toate au fost întoarse la Parlament pentru motive de neconstituționalitate ale unor articole.

Care va fi viitorul acestor legi? Este simplu de bănuit. Imediat ce alte formațiuni politice vor deține majoritatea parlamentară și vor forma executivul, acele prevederi de lege criticate vor fi abrogate și se va analiza și adopta o formă care să satisfacă necesitățile Justiției de a funcționa imparțial. Îți pui întrebarea: cunoscând viitorul acestor norme, care este rațiunea PSD-ALDE de a se crampona pe ele? Fiind vorba despre o stare la nivel național, am convingerea că doar disperarea poate duce la un astfel de comportament. Iar pentru că disperarea nu poate fi ajutată de oameni cu rațiune, la „căruță” au fost „înhămați” tot felul de habarniști cu pretenții.

Aceste modificări nu au viață lungă! Nu este exclus ca după alegerile din 2020, odată ce noul Parlament se va constitui, să existe o procedură de urgență de modificare și corectare a acestor legi atât de importante pentru o democrație constituțională.

Mă deranjează obtuzitatea cu care acționează PSD și ALDE. Chiar se cred „nemuritori” la putere în România?

Unii au interpretat aiurea decizia CCR. Urechiști !

Decizia CCR de ieri a născut, evident, păreri pro și contra. În regulă. Nu este nimic anormal. Anormală este interpretarea dată de unii juriști. Nu am nici o treabă cu ceilalți. Unii oameni nu au noțiuni elementare de drept pentru că nu i-a preocupat știința dreptului. Juriștilor însă, nu le pot „ierta” derapajele. Eu aștept mereu să văd păreri ale juriștilor vizavi de o temă sau alta. Mă bucură când un avocat, procuror sau judecător, consilier juridic, notar sau executor judecătoresc, mediator își exprimă opinia cu privire la un text de lege pentru că doar așa pot afla, de exemplu, ce influență are textul legii asupra unui domeniu de activitate, asupra unei acțiuni, asupra vieții celorlalți oameni. Doar așa afli dacă o lege este bine gândită sau este superficială, urmărind un interes restrâns, la un grup de persoane ca să nu spun chiar o persoană !

Decizia CCR nu este încă motivată. Nota transmisă publicului de către CCR are rolul de a informa. În motivare însă, vom vedea ce și cum, pentru că motivarea unei decizii a CCR urmărește modelul motivării judecătorești la pronunțarea unei sentințe.

„Cu unanimitate de voturi, 

Decide: Admite exceptia de neconstitutionalitate si constata ca dispozitiile art. 246 alin. (1) din Codul penal din 1969 si ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constitutionale in masura in care prin sintagma "indeplineste in mod defectuos" din cuprinsul acestora se intelege "indeplineste prin incalcarea legii".

Respinge exceptia de neconstitutionalitate, ca neintemeiata, si constata ca dispozitiile art. 13 din Legea nr.78/2000 sunt constitutionale in raport de criticile formulate.

Definitiva si obligatorie.”

O primă precizare, admiterea excepției de neconstituționalitate are trimitere directă la formularea acuzării în dosarul penal. A se observa că admiterea excepției nu se referă neconstituționalitatea legii ci la modul în care formularea „îndeplinește în mod fraudulos” este interpretată. De aceea CCR face precizarea că interpretarea formulării actuale din lege trebuie înțeleasă ca o îndeplinire a atribuțiilor „prin încălcarea legii”.

Art. 297
Abuzul în serviciu
(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. (http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-297)

Rog să se observe că câteva elemente din ipoteza normei:
- persoana care poate comite această infracțiune este una calificată: funcționar public;
- momentul producerii faptei penale este pe timpul exercitării atribuțiilor de serviciu,  indiferent de locul în care aceste atribuții sunt îndeplinite;
- cele două modalități de realizare ale obligației de serviciu care fac obiectul sancțiunii penale:
a) nu îndeplinește
b) îndeplinește în mod defectuos
- condiția imperativă ca acestea să cauzeze o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice.

Am mai explicat faptul că „îndeplinește în mod defectuos” se referă la o normă de lege încălcată, pentru că este vorba despre un act oficial, un act final al unei autorități publice prin care se recunoaște sau nu un drept al unei persoane fizice sau al unei persoane juridice, direct sau indirect. Condiția imperativă prevăzută în acest alineat este aceea de a produce „o pagubă sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime”. Analiza textului de lege nu lasă loc dubiilor. Dreptul sau interesul legitim nu pot fi recunoscute dacă nu există într-o lege !

Am văzut cu surprindere cum unii avocați și-au dat drumul la gură și au spus tâmpenii. S-au băgat în alte reglementări, reglementări care sunt și ele prezente în Codul Penal sau în legi speciale cu caracter penal.

Să mergem mai departe pe Codul Penal:

La art. 298 avem o altă infracțiune care folosește sintagma „în mod defectuos”:

Art. 298
Neglijenţa în serviciu
Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-298)

Este evident pentru un jurist că la art. 297 suntem în fața unei infracțiuni săvârșite cu intenție iar la art. 298 suntem în fața aceleiași infracțiuni săvârșite din culpă.

Art. 16
Vinovăţia
(1) Fapta constituie infracţiune numai dacă a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de legea penală.
(2) Vinovăţie există când fapta este comisă cu intenţie, din culpă sau cu intenţie depăşită.
(3) Fapta este săvârşită cu intenţie când făptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.
(4) Fapta este săvârşită din culpă, când făptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.
(5) Există intenţie depăşită când fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului.
(6) Fapta constând într-o acţiune sau inacţiune constituie infracţiune când este săvârşită cu intenţie. Fapta comisă din culpă constituie infracţiune numai când legea o prevede în mod expres.
(http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-16)

Venind și cu acest articol din Codul Penal, ajungem să distingem harababura în care se bălăcăresc copios unii jurnaliști și chiar unii juriști.

Poate mai citesc și politicienii Codul Penal, pentru a nu se mai mira atât atunci când CCR dă o decizie sau când procurorii sau o instanță de judecată au o poziție față de o situație dată. Cât privește avocații ... ei sunt ca în bancul ăla cu cel care taie un copac cu briceagul pentru că este plătit cu ora și nu la realizarea obiectivului.

În Codul Penal mai sunt reglementări cu privire la modul în care își îndeplinesc atribuțiile funcționarii publici. Multe dintre ipotezele discutate în presă sau pe rețelele de socializare au trimitere directă sau indirectă la acestea deși, ele nu fac obiectul deciziei CCR. Foaie verde lobodă, gura lumii slobodă.

Televiziunile, aceste structuri media, aproape fără excepție, încep să scoată în evidență orice altceva decât ce spune Nota CCR. Scot în evidență obligații care nu se produc. O duduie a unei televiziuni spunea cu subiect și predicat că în termen de 45 de zile Parlamentul este obligat să modifice Codul Penal la art. 297 alin (1) ! De parcă decizia CCR ar fi suspendat respectivul articol și nu ar fi recomandat o interpretare a unei sintagme ! Normal că cei care s-au uitat la „înțelepții” respectivei televiziuni au rămas cu impresia că CCR a declarat ca fiind neconstituțional acel articol din Codul Penal iar toate dosarele procurorilor sunt pe ducă. Astea sunt televiziunile noastre comerciale. Pline de habarniști și de doritori de notorietate, chiar proastă de este, dar să fie.

Faină decizia CCR ! Chiar faină !

O decizie a Curții Constituționale care îmi place. O să motivez și de ce.

Minuta CCR de miercuri: 

„Cu unanimitate de voturi, 

Decide: Admite exceptia de neconstitutionalitate si constata ca dispozitiile art. 246 alin. (1) din Codul penal din 1969 si ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constitutionale in masura in care prin sintagma "indeplineste in mod defectuos" din cuprinsul acestora se intelege "indeplineste prin incalcarea legii".

Respinge exceptia de neconstitutionalitate, ca neintemeiata, si constata ca dispozitiile art. 13 din Legea nr.78/2000 sunt constitutionale in raport de criticile formulate.

Definitiva si obligatorie.”

Am îngroșat textul care îmi crează satisfacția.

Primul paragraf elimină „spaimele” ca motiv de neconstituționalitate ale celor care, de pe alături, au tot băgat cărbuni „spre” CCR, prin intermediul presei. După mintea lor creață, funcționarul umil care face un referat și care greșește la redactare era pasibil de acuzarea „abuz în serviciu”. Nu putea fi așa ceva, pentru că funcția publică care este avută în vedere de legiuitor este a celui care decide și confirmă decizia prin semnătură proprie pe un act întocmit de instituția pe care o conduce în numele și pe seama statului. Acel act, cu semnătura și ștampila instituției este opozabil erga omnes, poate fi atacat în procedura contenciosului administrativ.

Din textul CCR se înțelege mai mult decât clar că este vorba despre un document de final, nu de documentele intermediare, documente ce sprijină luarea unei decizii. Recunosc aici și posibilitatea ca un document adițional, elaborat de o structură subordonată competentă să emită la rândul ei un document cu caracter „final”, poate fi în atenția legii dacă acel document adițional este decisiv în luarea unei decizii  finale. De exemplu, la recunoașterea unui drept de proprietate asupra unui teren, are caracter de document final deși va fi o anexă la documentul principal - titlul de proprietate -, identificarea topogeodezică a terenului și documentele elaborate de topogeodezii angajați la stat. Dacă documentul anexă este vinovat de vicierea titlului de proprietate, este evident că membrii comișiei și președintele acesteia sunt scoși din cauză și intră „la bulău” cei din serviciul de cadastru.

Hai să mergem la procurori deocamdată. Au dosare în care una dintre infracțiunile avute în vedere este „abuzul în serviciu”. Nu este exclus ca în formularea acuzației, procurorul să fi folosit expres sintagma din legea penală, fapta „îndeplinită în mod defectuos”.

Să mergem la DEX. Obligatoriu, pentru că sensul cuvintelor din normele legii române este cel din DEX și nu din alte dicționare, mai ales străine.

Defectuos, în DEX, înseamnă „cu defecte”, „cu lipsuri”. Cam „imprecisă” definirea. Nu-i nimic. Mergem mai departe, pe interpretarea terminologiei folosite. DEFÉCT, -Ă, defecți, -te, s. n., adj. 1. S. n. Lipsă, scădere, imperfecțiune materială, fizică sau morală; cusur, hibă. ♦ Deranjament, stricăciune care împiedică funcționarea normală a unei mașini, a unui aparat. ♦ Ceea ce nu este conform regulilor stabilite într-un anumit domeniu. ♦ Dezavantaj, inconvenient. Așa da, mai merge. Am legea care stabilește că atributul funcțional săvârșit „cu defecte” poate duce la sancțiunea penală. Musai, dar musai trebuie să merg la atribuțiile structurii care emite actul incriminat. Acolo, peste tot în domeniul public, interdicția de a comite „defecțiuni” la întocmirea actelor cu caracter public este omniprezentă. Nu mai spun de regulamentele interne ale instituțiilor respective, nu mai spun de normele privind elaborarea acestor tipuri de documente/acte etc. Deci, să fie clar, nu ne referim doar la norma penală, mergem la normele care definesc funcția publică de unde se emit documentele „defecte” care atrag răspunderea penală.

Să spunem că un document elaborat de o autoritate are defecte, lipsuri. Există o procedură în contencios administrativ care permite ca după emiterea documentului, la cererea beneficiarului sau terțului interesat să se revină asupra acestuia pentru completare sau refacere. De aceea avem contencios administrativ. Autoritatea emitentă are obligația să facă corecturile de rigoare sau să refuze corecturile. Când refuză, chiar dacă documentul este defect, atunci vorbim fără echivoc de intenția de a produce pagubă. Așa am ajuns la „intenția” atât de clamată de Udrea, Băsescu, Tăriceanu, Dragnea, Ponta etc. Refuzul sau neglijarea unei cereri îndreptățite ne duce fără echivoc la „intenție”.

CCR propune, nici mai mult și nici mai puțin ca procurorii să aibă în grijă reformularea acuzației aduse și motivarea ei pe „îndeplinirea cu încălcarea legii”. Astfel, toate lucrările procurorilor redevin constituționale. Atenție, CCR nu acuză textul normei ci recomandă interpretarea lui ! Toți procurorii sunt obligați, la fel ca judecătorii, să interpreteze acuzațiile de abuz în serviciu săvârșite în mod defectuos „ca încălcări ale legii”. Pe undeva, să recunoaștem, este un truism.

Cum necum, „abuzul în serviciu” se cercetează urmărind îndeplinirea atribuțiilor de serviciu: procurorii cer legea sau legile care reglementează activitatea instituției, ROF și ROI, fișele posturilor, iar la miniștri cer și programul de guvernare și ce aprobare a dat Parlamentul la domeniul aflat în discuție etc. Fără încălcarea legii nu există abuz în serviciu !

Faină decizie ! Nu au scos termenul „defectuos” din lege, au recomandat cu trebuie interpretată sintagma. Nu există urgență în modificarea normei penale pentru că articolul penal nu este suspendat !

Unii oameni au „instrucțiunile de funcționare a creierului la ei” !