Decizia CCR de ieri a născut, evident, păreri pro și contra. În regulă. Nu este nimic anormal. Anormală este interpretarea dată de unii juriști. Nu am nici o treabă cu ceilalți. Unii oameni nu au noțiuni elementare de drept pentru că nu i-a preocupat știința dreptului. Juriștilor însă, nu le pot „ierta” derapajele. Eu aștept mereu să văd păreri ale juriștilor vizavi de o temă sau alta. Mă bucură când un avocat, procuror sau judecător, consilier juridic, notar sau executor judecătoresc, mediator își exprimă opinia cu privire la un text de lege pentru că doar așa pot afla, de exemplu, ce influență are textul legii asupra unui domeniu de activitate, asupra unei acțiuni, asupra vieții celorlalți oameni. Doar așa afli dacă o lege este bine gândită sau este superficială, urmărind un interes restrâns, la un grup de persoane ca să nu spun chiar o persoană !
Decizia CCR nu este încă motivată. Nota transmisă publicului de către CCR are rolul de a informa. În motivare însă, vom vedea ce și cum, pentru că motivarea unei decizii a CCR urmărește modelul motivării judecătorești la pronunțarea unei sentințe.
„Cu unanimitate de voturi,
Decide: Admite exceptia de neconstitutionalitate si constata ca dispozitiile art. 246 alin. (1) din Codul penal din 1969 si ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constitutionale in masura in care prin sintagma "indeplineste in mod defectuos" din cuprinsul acestora se intelege "indeplineste prin incalcarea legii".
Respinge exceptia de neconstitutionalitate, ca neintemeiata, si constata ca dispozitiile art. 13 din Legea nr.78/2000 sunt constitutionale in raport de criticile formulate.
Definitiva si obligatorie.”
O primă precizare, admiterea excepției de neconstituționalitate are trimitere directă la formularea acuzării în dosarul penal. A se observa că admiterea excepției nu se referă neconstituționalitatea legii ci la modul în care formularea „îndeplinește în mod fraudulos” este interpretată. De aceea CCR face precizarea că interpretarea formulării actuale din lege trebuie înțeleasă ca o îndeplinire a atribuțiilor „prin încălcarea legii”.
Art. 297
Abuzul în serviciu
(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. (http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-297)
Rog să se observe că câteva elemente din ipoteza normei:
- persoana care poate comite această infracțiune este una calificată: funcționar public;
- momentul producerii faptei penale este pe timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, indiferent de locul în care aceste atribuții sunt îndeplinite;
- cele două modalități de realizare ale obligației de serviciu care fac obiectul sancțiunii penale:
a) nu îndeplinește
b) îndeplinește în mod defectuos
- condiția imperativă ca acestea să cauzeze o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice.
Am mai explicat faptul că „îndeplinește în mod defectuos” se referă la o normă de lege încălcată, pentru că este vorba despre un act oficial, un act final al unei autorități publice prin care se recunoaște sau nu un drept al unei persoane fizice sau al unei persoane juridice, direct sau indirect. Condiția imperativă prevăzută în acest alineat este aceea de a produce „o pagubă sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime”. Analiza textului de lege nu lasă loc dubiilor. Dreptul sau interesul legitim nu pot fi recunoscute dacă nu există într-o lege !
Am văzut cu surprindere cum unii avocați și-au dat drumul la gură și au spus tâmpenii. S-au băgat în alte reglementări, reglementări care sunt și ele prezente în Codul Penal sau în legi speciale cu caracter penal.
Să mergem mai departe pe Codul Penal:
La art. 298 avem o altă infracțiune care folosește sintagma „în mod defectuos”:
Art. 298
Neglijenţa în serviciu
Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-298)
Este evident pentru un jurist că la art. 297 suntem în fața unei infracțiuni săvârșite cu intenție iar la art. 298 suntem în fața aceleiași infracțiuni săvârșite din culpă.
Art. 16
Vinovăţia
(1) Fapta constituie infracţiune numai dacă a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de legea penală.
(2) Vinovăţie există când fapta este comisă cu intenţie, din culpă sau cu intenţie depăşită.
(3) Fapta este săvârşită cu intenţie când făptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.
(4) Fapta este săvârşită din culpă, când făptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.
(5) Există intenţie depăşită când fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului.
(6) Fapta constând într-o acţiune sau inacţiune constituie infracţiune când este săvârşită cu intenţie. Fapta comisă din culpă constituie infracţiune numai când legea o prevede în mod expres.
(http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-16)
Venind și cu acest articol din Codul Penal, ajungem să distingem harababura în care se bălăcăresc copios unii jurnaliști și chiar unii juriști.
Poate mai citesc și politicienii Codul Penal, pentru a nu se mai mira atât atunci când CCR dă o decizie sau când procurorii sau o instanță de judecată au o poziție față de o situație dată. Cât privește avocații ... ei sunt ca în bancul ăla cu cel care taie un copac cu briceagul pentru că este plătit cu ora și nu la realizarea obiectivului.
În Codul Penal mai sunt reglementări cu privire la modul în care își îndeplinesc atribuțiile funcționarii publici. Multe dintre ipotezele discutate în presă sau pe rețelele de socializare au trimitere directă sau indirectă la acestea deși, ele nu fac obiectul deciziei CCR. Foaie verde lobodă, gura lumii slobodă.
Televiziunile, aceste structuri media, aproape fără excepție, încep să scoată în evidență orice altceva decât ce spune Nota CCR. Scot în evidență obligații care nu se produc. O duduie a unei televiziuni spunea cu subiect și predicat că în termen de 45 de zile Parlamentul este obligat să modifice Codul Penal la art. 297 alin (1) ! De parcă decizia CCR ar fi suspendat respectivul articol și nu ar fi recomandat o interpretare a unei sintagme ! Normal că cei care s-au uitat la „înțelepții” respectivei televiziuni au rămas cu impresia că CCR a declarat ca fiind neconstituțional acel articol din Codul Penal iar toate dosarele procurorilor sunt pe ducă. Astea sunt televiziunile noastre comerciale. Pline de habarniști și de doritori de notorietate, chiar proastă de este, dar să fie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu