Votul, este un drept dar și o obligație.

Văd că au apărut, exact la timp (?!), propovăduitorii absenteismului la vot. Libertarienii, ONG-iști de omenie, „somități” jurnalistice, analiști sictiriți de neșansa vieții, tot felul de aplaudaci „spânzurați” de funia păpușarului pentru care au un adevărat cult al personalității.

Toți au interese. Unii au un interes particular, alții au unul generic. Și unii și alții sunt, că vor sau nu, susținuți de statul pe care îl neagă. Fie că sunt plătiți să nege statul, fie sunt plătiți să critice statul. Statul le asigură existența și pâinica de pe masă. Dacă statul român nu ar exista, ei ar fi niște neica nimeni scormonitori prin gunoaiele lăsate în afara casei de către cei care au avut mai multe oportunități în viață, care au acceptat să caute „în lume” succesul și bunăstarea. Dar despre aceștia, mai pe larg în articolele de pe blog. Mă mâncă buricul deștelor.

Exercitarea votului este un drept. Constituțional, pentru că altfel, cei mai puternici ar găsi modalitatea să te împiedice să îți exprimi o preferință politică. Atenție, alegerile sunt politice, toate. Pentru că doar prin alegeri politice putem să ne exprimăm preferințele privind viitorul nostru, al copiilor noștri, al nepoților. Doar prin intermediul partidelor politice putem avea o proiecție a viitorului către care să mergem. Iar partidele politice nu sunt altceva decât organizații ale cetățenilor care aleg o ideologie politică pe care să o urmeze, să o corecteze atunci când nu mai este suficientă zilelor noastre, să o folosească pentru a ajunge să o aplice prin cucerirea puterii politice.

Exercitarea votului este și o obligație. Nu există drept fără a exista și obligația corelativă. Prin exercitarea votului previi instaurarea unor sisteme de putere corupte. Îți aperi propria viață, aperi viitorul copiilor și al nepoților, îți aperi familia.

Cele două caracteristici ale exercitării votului sunt fundamentale pentru definirea democrației într-un stat. Cu cât participă mai mulți cetățeni la vot, cu atât un stat este mai democratic. Cu cât participarea cetățenilor la vot este mai slabă, cu atât democrația în acea țară este mai slabă. Din această cauză avem „șocurile” politice din aceste zile. Ajung la putere extremiștii, ONG-iștii, apar disfuncțiile grave în interiorul sistemelor sociale ale statului (sănătatea, învățământul, sistemul de pensii, sistemul asigurărilor sociale de stat, ordinea publică etc.). Ajung la putere partidele corupte sau partidele care își propun desființarea statului sau chiar schimbarea ordinii în stat (cum este Uniunea Salvați Bucureștiul moșită de Alina Mungiu Pippidi cu ONG-urile păstorite de ea, uniune care promovează sub „pălăria” luptei anti-corupție înlocuirea partidelor politice cu ONG-urile, acțiune neconstituțională !). Ajung la putere aventurierii care după ce au făcut câte ceva în viață vor să încerce și devenirea politică.

Dacă îți respecți propria viață, dacă îți respecți familia, dacă îți respecți neamurile, prietenii și cunoscuții, mergi la vot să le asiguri un viitor mai bun.