De ce Comisia Europeană nu este aleasă „de popor” ? De aia, ca să se mire proștii !

Am citit un material indicat de un prieten. Observațiile sunt bune. Dacă mai sunt clienți care îmi vin în față cu „voința poporului” pe stil stalinist (un fel de nouă democrație), îi bag undeva, fără nici o jenă.

În comentariile critice la adresa autorului, comentarii totuși civilizate, am regăsit una dintre „ororile” antidemocrației din Uniunea Europeană, promovată pe timpul campaniei pentru Brexit de susținătorii acestuia. Vezi doamne, Uniunea Europeană este un fel de URSS iar Comisia Europeană nici măcar nu este aleasă, este numită ... bla, bla, bla.

Ideea este susținută de oameni care, după cum scriu, au ceva educație. Probabil că ei citesc mult, dar bag seama că nu citesc ce trebuie, astfel că își dau cu părerea ca oricare dintre tembelii care comentează după ce zice altul, la fel de nefericit în documentare (adică tot tembel). Unii au chiar imaginea publică de intelectuali ! Din partea mea, acești intelectuali se pot duce la dracu. Cu toții. Nu îmi propun să le fac educație din moment ce au ajuns la o anumită vârstă, nici nu îmi permit să le fac instruire politică din moment ce ei se erijează în formatori de opinie. Îi calific, pur și simplu ca fiind jigodii, ca fiind niște oportuniști mizeri.

Pentru cei care vor să înțeleagă, pentru cei care vor cu adevărat să învețe ceva, le spun că Uniunea Europeană este democratică în toate structurile sale pentru că este creația popoarelor care au format-o.

Ca metodă, recomand deschiderea Tratatului Uniunii Europene (TUE), consolidat. Se găsește la liber pe internet în format pdf. Se păstrează în memoria computerului și se citește când ai dubii. Se găsește și în librării. Se cumpără. Trebuie să câștige un ban și cei care îl tipăresc. Au și ei copii acasă care vor de mâncare.

De la Titlul III, „Dispoziții privind instituțiile”, art. 13, sunt prevederile privind modul în care se organizează și funcționează instituțiile.

Parlamentul reprezintă cetățenii Uniunii Europene. Poate își amintesc intelectualii că au loc alegeri la nivelul fiecărui stat pentru trimiterea la Parlamentul European a reprezentanților țării. Parlamentul este organul reprezentativ al Uniunii Europene și are competențe legislative. Vedeți art. 14 TUE.

Consiliul European este format din șefii de stat și de guvern ai statelor membre. Poate își amintesc intelectualii că aceștia sunt aleși de către popoarele statelor, poate înțeleg că sunt reprezentativi. Poate cunosc, intelectualii români, atribuțiile constituționale ale Președintelui României și recunosc că acesta, în structura politică a Consiliului European, duce mesajul politic al țării, al aspirațiilor ei. Vedeți art. 15 TUE.

Consiliul este format din reprezentanții fiecărui stat membru responsabili, pe plan național, de domeniul de activitate specific. Aceste consilii au competențe legislative și bugetare împreună Parlamentul European. Membrii Consiliului sunt miniștrii sau responsabilii din fiecare țară ai unui domeniu de activitate. Sunt reprezentativi pentru fiecare țară pentru că sunt aleși și aprobați de parlamentele țărilor respective potrivit legilor interne. Vedeți art. 16 TUE.

Comisia Europeană este „guvernul” Uniunii Europene. În Comisia Europeană, fiecare stat își trimite reprezentanții numiți pe baza calităților lor profesionale. Comisia are nevoie de tehnicieni, de experți în domeniile în care vor primi atribuțiile și responsabilitățile. Ei trebuie să propună, la fel ca în cazul guvernelor naționale, inițiativele legislative la nivelul Uniunii Europene. Parlamentele naționale, cele care reprezintă popoarele, aleg pe cei pe care îi propune în Comisia Europeană. Uite că avem reprezentativitate și aici. La fel cum aleg membrii Guvernului ! Vedeți art. 17 TUE.

Se va observa cu ușurință, dacă se va citi cu atenție și se va reține acele atenționări din texte, că Parlamentul European reprezintă cetățenii statelor membre însă, aici fac o precizare, a acelor cetățeni care au ieșit la vot și și-au manifestat opțiunea pentru candidații care au participat la scrutin. De aceea, în Parlamentul European vom găsi social-democrați, vom găsi creștin-democrați, liberali, conservatori, ecologiști, „liber-schimbiști” și extremiști. O analiză a reprezentanților cetățenilor din statele membre ale UE ne arată cam cum este viața politică în statul respectiv. În Parlamentul European se manifestă opțiunile politice câștigătoare de la nivelul fiecărei țări.

În Comisia Europeană nu mai avem exprimarea voinței politice a cetățenilor statelor membre, pentru că membrii Comisiei Europene fac politica Uniunii Europene. Comisia Europeană pune în aplicare voința majoritară a statelor europene stabilită în Consiliu și Parlamentul European. Legislația UE se adoptă prin co-decizie a Consiliului și Parlamentului. Comisia o pune în operă. De aceea se va observa că membrii Comisiei Europene nu mai reprezintă statele ci Uniunea Europeană în ansamblul ei.

Reglementările TUE sunt destul de clare. Marii formatori de opinie trebuie doar să le citească înainte de a se prezenta pe sticlă și a spune tâmpenii. Sau, înainte de a se apuca să scrie ceva.

Brexit-ul are o altă semnificație. Degeaba spun tot felul de „deștepți” că a fost un act democratic. A fost pe dracu. A fost un act irațional. Emil Hurezeanu a calificat corect Brexit-ul: „Marea Britanie anunță, prin ieșirea ei democratică din UE, redeschiderea pericolelor dintotdeauna care au primejduit pacea în Europa.” Am reținere asupra sintagmei „ieșire democratică”, pentru că înțelesul profund al noțiunii „democratic” îl constituie „voința poporului” în decizii „pentru binele poporului”. Ieșirea din Uniunea Europeană poate părea un avantaj pentru o mai mare libertate de mișcare a guvernului de la Londra dar, pune în pericol pacea în Europa. Ieșirea din Uniunea Europeană a Marii Britanii poate fi înțeleasă, până la urmă, ca plecarea pe calea războiului.

Scopul formării Uniunii Europene îl constituie evitarea unui nou război european în viitor. De aceea, între motivele formării Uniunii Europene îl găsim pe acesta: „REAMINTIND importanța istorică a sfârșitului divizării continentului european și necesitatea stabilirii unor baze solide pentru arhitectura Europei viitoare.” Războaiele din Europa au fost posibile din cauza divizării statelor europene. Marea Britanie nu mai vrea o Europă unită, vrea o Europă divizată, o Europă cu interese aflate în conflict, vrea o Europă gata să accepte un război pentru cine știe ce interese. Asta este realitatea. Iar dacă îmi mai spune cineva despre „democrația” actului săvârșit de Marea Britanie mă apucă toate alea.

Vorba aia, dacă este „război, război să fie”. Prin Brexit, alegătorii majoritari au ales o stare de confruntare cu celelalte state europene membre ale Uniunii. De aceea există voci la nivelul înalt al politicii în Europa care nu sunt de acord ca Marea Britanie să fie tratată cu „mănuși”. Marea Britanie a ales să fie un adversar. Marea Britanie vrea să fie un competitor al celorlalte state europene adunate sub stindardul UE pentru resursele lumii, pentru poziții dominante în lume, pentru sfere de interese, un adversar care poate, prin prezența în diferite organisme internaționale suprastatale să opună UE un veto, de exemplu. Marea Britanie poate, din această poziție să atace poziții ale Uniunii Europene, să lucreze împotriva Uniunii Europene chiar pe continent. Să fie adversarul Uniunii Europene în oglindă cu Rusia. Marii analiști nu văd aceste lucruri. Gândesc cu curul.