Evenimentele post Brexit capătă din ce în ce mai multă claritate. Chiar dacă, în interiorul UE se încearcă, pe diferite tonuri, tulburarea apelor.
Plecarea, anunțată, a Regatului Unit al Marii Britanii din UE, mai devreme sau mai târziu, va însemna sfârșitul compromisurilor compromițătoare. Regatul Unit și-a ales calea. Treaba lui. Uniunea Europeană își clarifică calea. Treaba ei.
Știm cu toții că statele fondatoare ale Uniunii Europene au un cuvânt greu de spus în deciziile Uniunii. Când ele se opun, se pierde propunerea. Numărul mare de locuitori atârnă enorm de greu în deciziile Consiliului. Germania, Franța și Italia pot bloca orice decizie. Fără ele nu se ajunge la fatidicul 65% din populația UE care se exprimă.
De aceea am dat și dau substanță și atenție deosebită întrunirii statelor fondatoare înainte de Consiliul European. Statele fondatoare au ajuns la o linie de conduită pentru viitor. Aceasta va fi propusă celorlalte state membre ale Uniunii Europene, la ședința Consiliului European. Unde se va lua o decizie sau se va stabili un termen limită pentru ca fiecare stat să vină și să pună pe masa consiliului decizia sa. Astfel, fiecare stat membru al Uniunii Europene se va poziționa pe una din treptele de integrare. Acea anunțată „flexibilitate”.
Pe cale de consecință, documentele Uniunii Europene cu caracter normativ vor avea un nivel de bază, valabil pentru toate statele membre și un nivel superior care va fi acceptat de fiecare stat membru în parte, potrivit intereselor sau capacităților proprii de acceptare. Nu este exclus ca statele care formează nucleul statelor fondatoare să accepte nivelul superior. La fel, statele care simt că pot ține pasul cu statele fondatoare. Flexibilitatea va permite statelor care nu au accesat întregul act normativ să revină cu un comunicat oficial, atunci când sunt pregătite prin care să anunțe trecerea la nivelul superior.
Declarația de astăzi și prezentarea propunerii semnate de Franța, Germania și Italia pun în discuție probleme cu un pronunțat caracter politic. Securitatea comună, apărarea comună, apărarea comună la frontiere. Este evident că vorbim despre instituții specializate care nu au existat până în prezent. Franța fiind, de departe, oponentul ferm de până acum.
Intr-o declaratie comuna, cu contururi inca foarte generale, cei trei lideri europeni si-au fixat „trei prioritati esentiale": „securitatea interna si externa", in special lupta impotriva terorismului, dezvoltarea apararii europene si supravegherea granitelor externe ale Europei, „o economie puternică si o coeziune sociala puternica" si „programe ambitioase pentru tineri." HotNews.
Abordarea problemelor politice înseamnă hotărârea ca statele care le adoptă să accepte o uniune politică. Una care să se comporte ca un stat unitar în domeniul securității interne și externe, al apărării și al supravegherii frontierelor. Celelalte componente vin și ne anunță sfârșitul epocii austerității. Nu prin renunțarea la politicile fiscale deja convenite pentru bunele guvernări ci prin sprijinirea statelor membre să ajungă să le aplice fără a mai fi nevoite să practice măsuri de austeritate.
Componentele politice însă, sunt deosebit de interesante. Ele vor duce la instituirea unor organisme unionale conduse de la nivelul Uniunii Europene, instituțiile statelor fiind doar părți ale sistemului, vor fi instituții descentralizate. Finanțare se va face de către Uniunea Europeană, astfel că fiecare funcționar al instituțiilor de securitate va avea același salariu indiferent de statul în care își desfășoară munca.
La fel va fi cazul cu structurile polițienești de frontieră. Ba, și mai mult, va fi cazul structurilor care vor intra în „Armata Uniunii Europene”. Nu va fi o contrapondere pentru NATO ci va aduce în fața NATO mai puțini actori statali ce vor fi înlocuiți de un singur actor, Uniunea Europeană.
Câte state vor accepta noile idei ? Naiba știe. Se pare că Polonia deja nu mai vrea să recunoască Germaniei și Franței dreptul de a mai „decide” singure. Ungaria a anunțat că a ales, Uniunea Europeană fiind dezorganizată. Se mai pronunță niște voci, pe ici colo, prin câte un colț de Europă.
Toate vocile au o problemă. Pot rămâne pe palierul primar al integrării. Participanți la o piață comună cu avantajele pe care acestea le oferă. Alte state membre pot alege mai mult. Pot alege integrarea deplină ca o garanție a securității proprii în viitor.
Citind și recitind care sunt propunerile îmi dau seama că Uniunea Europeană nu are nici un interes să lase ceva Regatului Unit. UE va institui în fața Regatului Unit o frontieră, bunurile și serviciile din Regatul Unit vor fi supuse vămuirii, firmele din Regatul Unit nu vor mai participa la licitațiile organizate pe teritoriul Uniunii Europene, Universitățile și institutele de cercetare din Regatul Unit nu vor mai participa la programele uniunii. Gata. Se pune bariera „pe aici nu se trece”.
În mod similar, oricare alt stat din Uniunea Europeană care va dori să plece va avea în fața ochilor rezultatele pe care le-a obținut Regatul Unit la plecare. European, european dar brânza este pe bani. Coeziunea socială și programele pentru tineri vor avea ca țintă folosirea la întreaga capacitate a potențialului forței de muncă al statelor membre ale UE. Este puțin probabil ca între UE și Regatul Unit să existe o libertate a mișcării forței de muncă.
Va fi zarvă mare. Polonia și Ungaria promit circ. Probabil că li se va arăta art. 50 TUE. Cine vrea dictatură în Uniunea Europeană a greșit adresa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu