Nu dau nume pentru a acuza, dau exemple concrete în care au fost implicați membri ai PNL, îmi prezint clar punctele de vedere. Cu caracter general.
Una din strategiile care ne-au mâncat la aceste alegeri este cea a „unificării dreptei”. Unii membri ai PNL, unele personalități care s-au declarat a fi apropiate PNL fără însă a mai confirma la aceste alegeri „apropierea”, au tot marșat pe teoria „unificării dreptei împotriva PSD”. Eu trag concluzia că a fost o prostie. Imensă.
Teoria a fost valabilă atunci când PNL și PDL-Blaga au hotărât unificarea într-un nou partid care să preia tradiția celor două, drepturile și obligațiile celor două partide. Numele, istoria, moștenirea istorică, ideologia, proiecțiile de viitor pentru guvernarea României etc. S-au unificat două partide liberale, în fond. Două partide care aveau în comun majoritatea ideilor doctrinare. S-au unificat două partide care reprezentau, la data unificării, majoritatea electoratului „de dreapta”, liberal. După unificare, teoria a devenit caducă. Este neaplicabilă. Iar dovezile le avem în fața ochilor. M10 nu a reușit nimic la aceste alegeri iar PMP-ul condus de Traian Băsescu abia are „viață”. Mai mult, PMP-ul lui Traian Băsescu a devenit „soluția imorală” pentru PSD și ALDE (aici fiind adunați membrii fostului PC al lui Dan Voiculescu). Iar Traian Băsescu a justificat opțiunile locale ale PMP către PSD+UNPR+ALDE. Doar nu o să stea cu ochii în soare ! Chiar așa !
Este evident că nu mai avem o altă dreaptă organizată sub forma unor partide politice. Ne-am înșelat grav cu USB-ul condus de Nicușor Dan. Susținerile acestuia sunt din zone care s-au clamat, virulent, în anii din urmă, ca fiind de dreapta. Ei bine, ca și în cazul lui PMP-ului lui Băsescu, suntem în fața unei alte ciudățenii politice. Un partid care vrea să „facă administrație” și nu politică ! Este declarația lui Nicușor Dan la întâlnirea cu Cătălin Predoiu la GDS !
Este evident că ideea „unificării dreptei” s-a epuizat. Rămânerea pe această idee este nocivă. Pot înțelege nostalgiile unor colegi de partid, nostalgii după prietenii care au plecat la ALDE, după prietenii care au plecat la PMP sau la M10, după prietenii care au plecat după Nicușor Dan. Le pot înțelege însă nu sunt de acord ca din cauza acestor nostalgii eu să pierd. Eu simt că am pierdut, ca membru al PNL, din cauza acestor nostalgii. Am pierdut prieteni, am pierdut susținători, am pierdut din puterea pe care PNL are obligația să o prezerve. Pentru că PNL are vocația istorică de a guverna. Este o vocație care impune obligații ce nu pot fi puse la îndoială.
În timpul din urmă, „farmecul” PNL a fost dat de o teorie a competiției interne. Corect. Au fost competiții bazate pe proiecte liberale. Cu lideri de proiect, cu discuții aprinse, cu „mișcări” acrobatice pentru a obține susținerea organizațiilor din teritoriu, ce mai, ceva frumos.
Astăzi eu constat însă că acea competiție pe programe s-a estompat. I-a luat locul o altfel de competiție internă. O competiție între persoane. Cine este mai „mare și mai tare”? Cine are mai mulți „oameni”? Cine trebuie să conducă ? Cine are puterea de a dispune ? O competiție urâtă și nocivă. O competiție de mahala. Geneza ei este atât în unificarea celor două mari partide liberale cât și în tergiversarea unificării. Mai ales în tergiversarea finalizării unificării. Acest tip de competiție a slăbit grav organizațiile. Rezultatele se văd la aceste alegeri. Din cauza acestei competiții au plecat din PNL oameni la Nicușor Dan, la Băsescu, la Tăriceanu, alții au rămas acasă dezgustați. Degeaba ai o organizare bună, pe hârtie, dacă membrii organizației se bat ca chiorii !
Rezultatul se vede la BEC. PNL a avut cele mai slabe rezultate acolo unde toată lumea spunea că se vor obține cele mai bune. La București. Nu vreau să fiu exagerat însă nu pot exclude posibilitatea ca simpatiile cucerite în rândul populației, de către unii membri ai PNL, să nu fi fost confirmate în intenția de vot ! Am în spate „1000 de simpatizanți”! Dar la vot nu a mai venit vreunul ! Laudă-mă gură că ți-oi da friptură ! Da ? Cui a folosit competiția între membrii PNL ? PNL nu a primit nimic. Dimpotrivă, a pierdut. În loc să existe o acțiune comună împotriva adversarilor politici, unii membri ai PNL au concurat între ei pentru cine știe ce obiective ulterioare. Mai grav, din cauza acestei competiții îndrăznesc să spun că am pierdut membri. Membri buni, stabili ani și ani de zile, în condiții foarte dificile. Orgoliul, vanitatea unor membri PNL, dorința lor de mărire ne-au înfrânt !
S-a văzut în această campanie că nu există unitate între membrii PNL. Nu între toți, să fiu cât mai aproape de adevăr. Nostalgicii și adepții cultului personalității au acționat deliberat împotriva partidului, din interiorul partidului. Nu s-a acționat ferm pentru stoparea acestor acțiuni. Sunt de acord cu reținerea atunci când se pune problema excluderii unor membri „turbulenți”, la un moment dat, dar aici nu a mai fost vorba despre turbulență. A fost vorba despre acțiuni ostile partidului, pe față. Au fost încălcări grave ale statutului, au fost încălcate grav decizii ale conducerii centrale (alese de noi !), privind acțiunile în campanie. Nu s-a acționat ferm împotriva celor care au încălcat statutul și deciziile partidului. Au rămas în partid iar adversarii politici au profitat și ne-au dat ca exemplu negativ.
Mă deranjează faptul că cei îndreptățiți să ia decizii asupra acestor persoane nu au făcut-o. Au greșit în evaluare. Au greșit grav. Nu ei, ca persoane din conducerea partidului au fost „victime” ale acțiunilor ostile, am fost noi, toți ceilalți membri. De aceea există sentimentul în sânul populației că PNL este slab, că în PNL nu mai există liberalism, că în PNL face fiecare ce vrea și ca atare PNL nu mai este de încredere. Păi, cum să nu existe acest sentiment ? Mai ales când ai în față studii sociologice care îți atrag atenția că majoritatea susținătorilor PNL au o anumită pregătire, că au un anumit nivel de cultură, că sunt oameni care își asigură singuri existența, că au capacitatea de a reuși în viață prin forțe proprii iar tu îi ignori ? Aceste persoane judecă și te judecă. Lor trebuie să te adresezi dacă vrei votul pentru a câștiga puterea însă trebuie să le oferi toate garanțiile că ești serios, că ai în vedere problemele lor, că știi cum să acționezi pentru a le împlini idealurile etc. Nu am făcut așa ceva. Știu însă că aceste probleme se cunosc și mai știu că se lucrează pentru îndreptarea lor. Eu le spun aici pentru că trebuie spuse. Deschis. Mai știu că în cazurile de derapaj grav s-a tăcut. Păcat.
Comentariul unei doamne la o postare pe un grup liberal am găsit parte din concluziile de mai sus. Nu sunt singurul care are astfel de concluzii. Nu este bine. La acestea, se mai adaugă ideea că PNL l-a părăsit pe Președintele Klaus Iohannis ! De aceia PNL nu a mai primit sprijinul prin vot al susținătorilor Președintelui Klaus Iohannis ! Iar asta este foarte grav. Eu așa consider.
Aici se cuvine a fi mai atenți la concluzie. PNL nu a reacționat oficial, ferm, când personalități ale PNL (senatori, deputați, alți lideri !) au promovat idei de despărțire față de Klaus Iohannis. Iar nu a fost vorba despre o problemă a unei persoane, a fost vorba despre o problemă a partidului. Respectivele idei nu au fost spuse doar în interiorul partidului, au fost duse în spațiul public. Lipsa de reacție a partidului a dat impresia populației că respectivele idei sunt ale partidului. Nu a fost greu pentru canalele media atât de ostile Președintelui Klaus Iohannis și PNL să le preia și să le dezvolte. A pierdut PNL. A pierdut exact atunci când nu trebuia. La alegeri.
La fel se întâmplă cu susținerea Guvernului Cioloș. Pot înțelege orgoliile unor personalități, le pot înțelege și punctele de vedere diferite de ale miniștrilor actualului Guvern dar, nu pot înțelege poziționarea proastă în preajma alegerilor. Guvernul Cioloș este criticat de politicieni și lăudat de populație ! Măi, oameni buni ! Nu cumva trebuia să susțineți Guvernul Cioloș ? Ba da. Cu îndârjire. Fiecare critică a voastră asupra Guvernului a mai îndepărtat un număr de votanți de PNL. Să fie clar.
Sunt câteva observații. Așa văd eu treaba. Ceea ce critic, nu voi face. Voi sprijini renunțarea la „unificarea dreptei” pentru că o altă fuziune ne va duce iar la o competiție internă total aiurea și la punerea la îndoială a mandatului Președintelui Iohannis. Iar eu nu vreau așa ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu