În zilele din urmă, tot citind dezbaterile pe marginea imunității „avocaților” în relația cu clienții pe temeiul „secretului profesional”, în fapt, pe marginea asigurării confidențialității convorbirilor telefonice între avocați și clienți, propunere care se pare că are și acceptul parlamentarilor, mă gândeam că vom avea încă o categorie care va avea privilegii în fața legii. Avocații au reușit să își securizeze „intrările” în acțiunile avocațiale din partea acuzatorilor publici. Ei bine, se pare că CEDO nu este de acord.
La câți avocați dovediți ca ticăloși sadea sunt condamnați, o reglementare care să împiedice statul să se apere, să își apere cetățenii contra unor acțiuni de crimă organizată fie concepute și conduse de avocați, fie sprijinite de aceștia ne-ar fi dus la o explozie a criminalității, în mod evident. Fiind „blindați” în fața procurorilor, fiind „apărați” de secretul corespondenței cu clienții, era suficient ca fiecare avocat pus pe rele să aibă drept clienți niște interlopi pentru a căpăta imunitatea absolută.
Am citit mai multe motivări ale asigurării „secretului profesional” în domeniul de activitate al avocaților, am citit și motivări ale dreptului avocatului de a nu comunica datele obținute de la clientul cercetat penal care ar putea să agraveze sancțiunea pe care clientul o poate primi în urma procesului penal - aici, chiar mi-am făcut cruce ! Este o întreagă ofensivă în domeniu. Avocații cer dreptul ca să obțină pentru clienții lor fie achitarea, fie o pedeapsă mai mică chiar dacă ei știu că acel client merită o pedeapsă mai mare, că fapta pentru care sunt trimiși în judecată este de o gravitate deosebită etc.
CEDO spune „pas”. Nu merge. Stop !
Agerpres: CEDO validează ascultarea unui avocat suspectat de o infracțiune. CEDO face o distincție. Nu clientul este ținta ascultării, ci avocatul și doar pentru infracțiunea pentru care este urmărit. De exemplu, avocatul este urmărit pentru organizarea unor acțiuni ilicite sub acoperirea calității de avocat. Dacă în convorbirea telefonică interceptată, avocatul confirmă justețea suspiciunii, convorbirea respectivă este folositoare în dosarul avocatului.
Se dau exemple din practica franceză, unde avocații deveniți infractori sadea asistau pe alții dispuși la săvârșirea unor infracțiuni. Exemplul Nicolas Sarkozy - client -, Thierry Herzog - avocat -, puși sub acuzare împreună pentru tentativa de corupere a unui magistrat devine emblematic. Un astfel de caz răstoarnă, pur și simplu, toate expunerile „temeinic argumentate” ale liderilor barourilor din România pentru „securizarea profesiei de avocat”.
Ia să vedem ce va rezulta la noi din această decizie a CEDO. Este evident că un avocat dovedit infractor nu se va putea adresa CEDO pentru că procurorii l-au urmărit inclusiv prin ascultarea convorbirilor telefonice.
Pe de altă parte, va trebui să se lucreze foarte atent de către procurori cu aceste înregistrări, pentru că unii clienți ai avocaților nu au nici o vină, sunt clienți noi sau sunt clienți care nu au treabă cu acel tip de infracțiune comis de avocat. Cumva, după procesul penal, probatoriul în care apare clientul fără vină ar trebui curățat de datele care ar putea identifica clientul. Procedura există însă ar trebui urmărită cu severitate îndeplinirea ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu