În fapt, după cum observă majoritatea observatorilor și analiștilor politici care au un dram de seriozitate în activitatea zilnică, se pare că autorii Brexit-ului nu și-au dorit rezultatul. Înclin să cred că au încercat să imite cumva pe grecii lui Tsipras care au sperat să impună UE (adică statelor membre UE, fiecărui stat membru al UE în parte !) voința grecilor obținută prin referendum. Refuzul de a mai suporta corecții financiare și reforme structurale în dauna nivelului de trai. Grecii au rămas cu referendumul iar UE i-a invitat să iasă din uniune o perioadă de timp până își pun în regulă economia, finanțele, organizarea administrativă și, când vor îndeplini condițiile tratatelor constitutive să revină. Politicienii greci și-au dat seama că odată ieșiți din UE nu mai apucă să mai intre și au rămas. Au rămas pentru că o eventuală părăsire a UE i-ar fi pus în relații directe cu băncile creditoare care nu ar mai fi acceptat modificări ale contractelor de împrumut așa cum au acceptat în condițiile în care UE s-a pus garanție. Până la urmă, socialiștii lui Tsipras au acceptat condiționările stabilite de UE iar acum fac reformele angajate și acceptate de UE pentru că altfel nu mai primesc sprijinul financiar de care au atâta nevoie. Nu aduc în discuție degeaba cazul Greciei. Pe undeva, motivele invocate de conservatorii și extremiștii britanici au aceleași baze. UE este rău iar ei sunt buni.
Nu și-au dorit rezultatul pentru că se discută din ce în ce mai mult faptul dacă să se facă pasul următor sau nu. Este vorba despre notificarea UE privind aplicarea art. 50 din TUE:
„Articolul 50
(1) Orice stat membru poate hotărî, în conformitate cu normele sale constituționale, să se retragă din Uniune.
(2) Statul membru care hotărăște să se retragă notifică intenția sa Consiliului European. În baza orientărilor Consiliului European, Uniunea negociază și încheie cu acest stat un acord care stabilește condițiile de retragere, ținând seama de cadrul viitoarelor sale relații cu Uniunea. Acest acord se negociază în conformitate cu articolul 218 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Acesta se încheie în numele Uniunii de către Consiliu, care hotărăște cu majoritate calificată, după aprobarea Parlamentului European.
(3) Tratatele încetează să se aplice statului în cauză de la data intrării în vigoare a acordului de retragere sau, în absența unui astfel de acord, după doi ani de la notificarea prevăzută la alineatul (2), cu excepția cazului în care Consiliul European, în acord cu statul membru în cauză, hotărăște în unanimitate să proroge acest termen.
(4) În înțelesul alineatelor (2) și (3), membrul care reprezintă în cadrul Consiliului European și al Consiliului statul membru care se retrage nu participă nici la dezbaterile și nici la adoptarea deciziilor Consiliului European și ale Consiliului care privesc statul în cauză.
Majoritatea calificată se definește în conformitate cu articolul 238 alineatul (3) litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
(5) În cazul în care statul care s-a retras din Uniune depune o nouă cerere de aderare, această cerere se supune procedurii prevăzute la articolul 49.”
Cuiul lui Pepelea este această notificare. Din ce în ce mai mulți politicieni insulari insistă ca notificarea să nu fie trimisă. Pe de altă parte, responsabilii UE cer cu insistență Marii Britanii să transmită notificarea pentru a se trece la procedura prevăzută de tratat. Martin Schultz, Președintele Parlamentului European afirmă că în lipsa notificării, politicienii conservatori britanici „țin ostatic un întreg continent”, în urma unor acțiuni de luptă pentru putere politică în interiorul Partidului Conservator. Îi dau dreptate ! David Cameron a spus că el nu va activa art. 50 că acesta va fi activat de viitorul prim-ministru care va fi desemnat undeva prin luna octombrie. Suntem la sfârșitul lui iunie, până în octombrie se pot întâmpla multe. Deja în Marea Britanie sunt acțiuni prin care se încearcă împiedicarea executivului să facă notificarea Consiliului European. Boris Johnson, prezumtivul înlocuitor al lui Cameron (cel care a promovat virulent Brexit-ul pentru a-i lua locul lui Cameron !), spune că activarea art. 50 nu este necesară acum. Între timp va încerca, alături de cei care i-au fost alături, să îi facă Regatului Unit un alt program de guvernare care exclude cooperarea cu UE dar care nu poate exclude definitiv UE pentru că mare parte și cea mai importantă parte a economiei engleze este dependentă de relațiile cu statele UE. Mai mult, acele relații vor fi discutate tot cu Bruxelles-ul, pentru că reglementările UE investesc Comisia Europeană cu sarcina de a negocia și a stabili relațiile economice și comerciale ale tuturor statelor membre cu statele terțe. Încercând să înțeleg ce vor face și până unde vor să meargă ajung la celebra întrebare a lui Constantin Tănase: și cu asta, ce-au făcut ?
Între timp, speriați de viitorul nesigur al Marii Britanii, legați de celelalte state europene, beneficiari ai facilităților UE la care au avut acces nelimitat, englezii caută informații despre Uniunea Europeană. Ce dracu este Uniunea asta ? Care este rostul ei ? Ce se întâmplă dacă noi ieșim din ea ? Ce pierdem ? Ce câștigăm ?
Unii și-au dat repede seama că ieșirea din Uniunea Europeană nu aduce, neapărat, bunăstare pe malurile Tamisei. Ei au o bunăstare, peste nivelul altor state europene, dar află în aceste zile că la producerea ei participă acei imigranți europeni aflați la muncă în Marea Britanie. Primarul Londrei a ieșit public să arate că orașul beneficiază de contribuția profesională, socială și financiară a imigranților economici din statele UE, că le mulțumește și că municipiul Londra nu are de gând să îi gonească, indiferent ce s-a stabilit la referendum. Peste Canalul Mânecii, la Bruxelles, liderii europeni au dat garanții funcționarilor UE proveniți din Marea Britanie că viitorul lor în UE nu este pus în pericol, că ei sunt funcționari ai UE și care atare, au beneficiul acestui statut. După câte am înțeles, companiile care activează pe teritoriul UE au dat același tip de mesaj personalului angajat aparținând de Marea Britanie.
Tot acum, agricultorii englezi află că nu guvernul de la Londra le-a dat banii de subvenții pentru agricultură ci mult hulitul Bruxelles. Află acum că ieșirea din UE le aduce piedici la trecerea produselor lor peste canal, către statele europene în care până acum își duceau produsele. Din diferite motive de care nu au avut habar dar care sunt impuse statelor terțe. Este adevărat că alții află că importul anumitor produse din statele europene va fi restricționat. Iar din diferite motive politice, de exemplu, din motive protecționiste luate de cei care ajung la putere. Libertatea comerțului nu se aplică otova, potrivit tratatelor emise sub egida ONU ci pe baza tratatelor între state cu respectarea respectivelor tratate internaționale. Dar dacă statele nu vor, nu poți să ceri aplicarea unui tratat internațional. De aceea UE și SUA discută acel tratat de comerț între cele două părți. Vor afla și englezii care până acum nu au știut că una este promisiunea politică populistă și alta este situația reală.
Voi pune mai jos și preambulul TUE. Nu strică să cunoască cei care citesc acest articol despre ce este vorba când ne referim la Uniunea Europeană. Populația Marii Britanii, în necunoștință de cauză, a votat împotriva acestor principii și obiective.
PREAMBUL
...
DECIȘI să parcurgă o nouă etapă în procesul de integrare europeană inițiat prin constituirea Comunităților Europene,
INSPIRÂNDU-SE din moștenirea culturală, religioasă și umanistă a Europei, din care s-au dezvoltat valorile universale care constituie drepturile inviolabile și inalienabile ale persoanei, precum și libertatea, democrația, egalitatea și statul de drept,
REAMINTIND importanța istorică a sfârșitului divizării continentului european și necesitatea stabilirii unor baze solide pentru arhitectura Europei viitoare,
CONFIRMÂND atașamentul lor față de principiile libertății, democrației și respectării drepturilor omului și libertăților fundamentale, precum și ale statului de drept,
CONFIRMÂND atașamentul lor față de drepturile sociale fundamentale definite în Carta socială europeană, semnată la Torino, la 18 octombrie 1961, și în Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor din 1989,
HOTĂRÂȚI să întărească solidaritatea dintre popoarele lor, respectând totodată istoria, cultura și tradițiile acestora,
HOTĂRÂȚI să consolideze caracterul democratic și eficacitatea funcționării instituțiilor, pentru a le permite acestora să-și îndeplinească mai bine, într-un cadru instituțional unic, misiunile care le sunt încredințate,
HOTĂRÂȚI să-și consolideze economiile naționale, să asigure convergența acestora, precum și să stabilească o uniune economică și monetară care presupune, conform dispozițiilor prezentului tratat și ale Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, o monedă unică și stabilă,
DECIȘI să promoveze progresul economic și social al popoarelor lor, ținând seama de principiul dezvoltării durabile și în cadrul realizării pieței interne, al consolidării coeziunii și protecției mediului, precum și să pună în aplicare politici care asigură progrese concomitente în domeniul integrării economice și în celelalte domenii,
HOTĂRÂȚI să instituie o cetățenie comună pentru resortisanții țărilor lor,
HOTĂRÂȚI să pună în aplicare o politică externă și de securitate comună, inclusiv definirea treptată a unei politici de apărare comune, care ar putea conduce la o apărare comună, în conformitate cu dispozițiile articolului 42, consolidând astfel identitatea Europei și independența acesteia în vederea promovării păcii, securității și progresului în Europa și în întreaga lume,
HOTĂRÂȚI să faciliteze libera circulație a persoanelor, asigurând totodată siguranța și securitatea popoarelor lor, prin instaurarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat și ale Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene,
HOTĂRÂȚI să continue procesul de creare a unei uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele Europei, în care deciziile să fie luate cât mai aproape posibil de cetățeni, în conformitate cu principiul subsidiarității,
ÎN PERSPECTIVA etapelor următoare care vor trebui parcurse pentru ca integrarea europeană să progreseze,
AU DECIS să instituie o Uniune Europeană ...
Poate nu strică să fie citite și înțelese. Obiectivul fundamental este ca între statele de pe continent să nu mai existe divergențe ireconciliabile care să ducă la o nouă conflagrație mondială, iar creșterea economică și bunăstarea fiecărui stat în parte, împreună cu celelalte state este o garanție că în viitor pe continent va fi pace. Cum este și normal, pacea trebuie apărată și de aceea există și componenta de apărare.
Plecând de la obiectivele fundamentale ale UE, Marea Britanie spune cumva ... nu. A primat un egoism naționalist în fața unor obiective fundamentale continentale. Winston Churchill a văzut într-o Europă unită, o Uniune a Statelor Europene soluția pentru pacea în Europa. Chiar în lume. Ei bine, urmașii lui, mai slab mobilați intelectual, vor altceva. O imensă diferență de viziune politică. O imensă diferență socială. O diferență ca între un vizionar care aplică și pentru motivații sociale universale și un boschetar care umblă după o bucată de pâine, o gură de apă și un culcuș într-un canal unde să doarmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu