Știrile curg. Ca un șuvoi. Insularii încep să conștientizeze că alegerea lor nu este cea mai bună soluție. Chiar dacă susțin cu înfocare că 80% din PIB-ul lor se obține în Regatul Unit, constată că mare parte din el este de fapt o urmare a apartenenței la Uniunea Europeană. Londra va fi, probabil, cea mai afectată. Este legată ombilical de Uniunea Europeană. Brexit-ul va duce la un colaps în Londra. Plecarea băncilor pe continent, pierderea puterii financiare în cadrul UE, închiderea sau transferul locației companiilor care asigură bugetul Londrei pe continent va prăbuși nivelul de viață al locuitorilor Londrei. De aici se va ajunge la reducerea asistenței sociale de care beneficiază mulți britanici cu sânge în instalație astăzi. Normal că vor pleca și imigranții de muncă europeni, din sănătate, din învățământ, din servicii. Unii pot spune că locurile de muncă lăsate libere vor fi ocupate de englezi. Foarte bine. Să le ocupe.
Boris Johnson o dă la întors din ce în ce mai mult. La fel cum o face tot partidul conservator. Mesajele din Europa nu sunt bune. Pentru Marea Britanie. Statele fondatoare ale UE sunt decise să nu se mai lase șantajate de politicienii britanici. Că vor activa sau nu celebrul art. 50 din TUE, insularii vor constata că nu mai au subiecte de dialog cu restul statelor din UE. Declarațiile proaspete ale liderilor britanici că se va continua cu libertatea de mișcare a forței de muncă în relația Regatului Unit cu Uniunea Europeană, că se va continua cu libera mișcare a capitalurilor și a mărfurilor etc. nu au suport. Din moment ce se activează art. 50, statele UE nu vor lăsa loc de întors. Comportamentul Regatului Unit a produs pagube iar acestea trebuie recuperate. Vinovatul va plăti prin excludere. În loc va veni o colaborare, cooperare normală între părți contractante. Regatul Unit însă, nu va mai beneficia de apartenența la UE, așa cum a beneficiat până acum.
Peste toate, UE va continua să realizeze integrarea și atingerea obiectivelor politice ale înființării Uniunii. Multe din ce se preconizează a se realiza nu vor fi pe placul Regatului Unit. Din ce în ce mai mult se va face diferența între continent și insulă. Nu se pun în discuție prevederile tratatului NATO, nu au treabă cu Uniunea Europeană. Speculațiile legate de cele două tratate sunt absurde.
Suntem într-o fază ciudată. Celelalte state ale Uniunii Europene vor lua niște decizii care vor avea în vedere rezultatele referendumului. Sunt decizii care nu au în vedere interesele Marii Britanii. Au în vedere, exclusiv, interesele statelor membre ale Uniunii Europene de pe continent. Marea Britanie este însă membră a UE până la finalizarea retragerii din UE ! Are dreptul să participe la Consiliul European, unde se iau deciziile politice, are reprezentant în fiecare Consiliu pe domeniu de activitate - cu drept de inițiativă legislativă alături de Parlament -, au reprezentanți ai cetățenilor insulari în Parlamentul European, au poziție de comisar european ! Ce vor face britanicii ? Cum se vor raporta ei la aceste decizii din moment ce au făcut un referendum prin care și-au manifestat intenția de a părăsi UE ? Se vor abține ? Vor face lobby pentru reconsiderarea poziției Marii Britanii în UE ? Când ?
Este evident că Regatul Unit trebuie să aleagă una din căile de urmat. Fie activează art. 50 din TUE, fie declară ferm că nu îl activează. Din unele declarații ale politicienilor britanici se pare că balanța evaluării referendumului înclină către un „rezultat nesemnificativ” pentru luarea deciziei de părăsire a UE ! Acei 52% nu sunt suficienți pentru a lua decizia activării art. 50 din TUE. Măi să fie !
Consecințele părăsirii UE ar fi prea grave pentru Regatul Unit. Destrămarea Regatului este printre cele mai grave, Scoția având ași în mânecă de care se ține seama. Intenția Scoției de a obține independența deplină nu mai poate fi combătută prin forța armelor ! Situația este asemănătoare și în cazul Irlandei de Nord. Plecarea pe continent a băncilor și a companiilor care participă la programele industriale europene reprezintă un alt motiv de îngrijorare. Apartenența Regatului Unit la UE i-a adus și „felia de tort” corespunzătoare din programele europene axate pe producerea de avioane civile (AIRBUS), aeronave militare, producția unor bunuri și servicii pe baza unui nivel tehnologic ridicat, centru financiar al UE de la Londra etc. Ieșirea din UE duce la pierderea tuturor acestor avantaje. În plus, Regatul Unit va pierde enorm prin plecarea forței de muncă europene care acoperă, astăzi, deficitul de muncă specializat de care are nevoie economia și societatea britanică. Nu este de glumă ! Marea Britanie nu are suficient personal calificat să ia locul continentalilor atrași de firmele insulare !
Peste toate acestea, marea durere a insularilor este că nu vor mai fi luați în seamă de marile puteri economice ale lumii. Plecarea din UE va fi urmată de o prăbușire economică a Marii Britanii. UE însă, va rămâne ca mare actor economic mondial, subiect de drept internațional în tot ce se hotărăște cu privire la economia și comerțul mondial. Marea Britanie nu mai are în spate imperiul britanic. Așa că nu mai este atât de important. SUA va discuta cu UE, cu China, cu India, cu Japonia, cu Brazilia dar nu va mai discuta serios cu Marea Britanie. Marea Britanie devine mică.
Este interesant de urmărit cum va evolua Marea Britanie. Acum este între furcile caudine. S-a băgat singură acolo. Este evident faptul că statele din nucleul dur al UE, după ce s-au pus de acord cu privire la poziția față de Marea Britanie după Brexit, vor încerca să obțină de la celelalte state acordul și votul pentru linia de conduită în viitor. UE va avea o strategie de urmat în situații de „exit”. O strategie care să producă UE cât mai puține daune. Chiar dacă Marea Britanie va mai încerca să obțină altceva de la UE, va primi un refuz. I se va arăta art. 50 din TUE pe care să îl activeze dacă nu îi convine. Iar Marea Britanie nu va fi singura țară care va primi o astfel de indicație !
Sunt interesante părerile cetățenilor, sunt însă foarte importante pozițiile guvernelor.
Experiența Brexit-ului este utilă Uniunii Europene. A suportat bine factorul de stres „Brexit”. Experiența căpătată în cazul „Grexit” și-a spus cuvântul. Reacția statelor fondatoare de uniune și poziție comună în acțiunile viitoare a fost un semnal deosebit de puternic. Uniunea Europeană a început cu ele și va continua, de va fi necesar, doar cu ele. Celelalte state membre au aderat ulterior. Iar asta este de ținut minte, indiferent de câtă importanță își dau unii lideri politici din statele membre care au aderat ulterior. Viktor Orban de la Budapesta nu s-a putut abține și a declarat că în Ungaria este ordine iar în UE este dezordine. A mai luat o bilă neagră. Nu este exclus ca, la nevoie, să i se arate art. 50 din TUE. Prim-ministrul Estoniei se simte ofensat că au fost la primele consultări doar statele fondatoare. Și el ar putea primi o atenționare. Consiliul care va urma foarte repede va cere poziția fiecărei țări membre UE. Clară, fără echivoc.
Reacția excelentă a marilor puteri europene din cadrul UE a temperat neîncrederea în UE pe plan internațional, a dus în derizoriu Brexit-ul, a pus în dificultate Marea Britanie și a atenționat alți clienți ai exit-ului că dacă își doresc acest lucru, se poate realiza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu