Nu am stat la televizor să văd transmisiile în direct ale „amplului” protest din Piața Universității pentru apărarea intereselor candidatei USB la primăria Sectorului 1 București, Clotilde Armand. Cuvintele reporterilor de la fața locului dar și al moderatorilor din platouri erau ... manipulatoare.
În primul rând, protestul are la bază o situație parțială a rezultatelor votului pentru primari în Sectorul 1. Parțială și nu definitivă. În seara alegerilor, 5 iunie 2016, BEC numărase sub 50% din buletinele de vot. Mult sub 50%. Clotilde avea, atunci, un ușor avans față de candidatul PSD. Avea. Pe măsură ce numărarea voturilor avansa, Clotilde nu mai avea avansul până s-a ajuns la egalitate iar candidatul PSD a început să avanseze.
Zburdalnicii salvatori ai Bucureștiului s-au gândit că iese de o agitație propagandistică dacă reușesc să se adune în piața publică, de față cu televiziunile și dacă pot da niște mesaje că sunt mai mulți decât bănuiește lumea. Au ieșit, disciplinat și conștiincios, între 300 și 500 de persoane !
Cifra care ne arată câți susținători are USB în această campanie de protest la adresa BEC este mică. Foarte mică pentru o acțiune a „societății civile” care a participat. De aceea am pus poza lui Liiceanu și nu a fostei candidate Clotilde Armand. Înclin să cred că dacă se adunau toți protestatarii „societății civile” interesați de USB nu depășeau dublul celor prezenți. Nu adunau mai mult pentru că votul primit de USB, mai peste tot, nu era pentru USB ci a fost o formă de protest. Nu știu împotriva cui. Lumea vorbește că a fost un vot împotriva PNL, împotriva dreptei românești etc. Este lipsită de logică o astfel de abordare. La putere este stânga, încă, prin majoritatea celor care ocupă funcțiile de decizie la nivelul administrației publice. Nu mai spun de majoritatea parlamentară dominată copios de PSD. Niște oameni au protestat votând candidații USB. Și în 2000 am avut un astfel de vot când ne-am trezit cu Vadim Tudor în turul 2 la prezidențiale alături de Ion Iliescu. La fel ca în 2000, formele acestea de exhibiționism electoral ne-a procopsit cu Ion Iliescu pentru încă 4 ani Președinte al României și cu Guvernul Năstase. Nu ne-am făcut sănătoși de atunci. Rezultatul acestor alegeri este dovada.
Îmi pun întrebarea: unde sunt cei 21.000 de electori ai Clotildei Armand care se regăsesc, după cum spun cei de la USB și cei care susțin acest demers al USB, în buletinele de vot favorabile lor ? Pentru că ei sunt cei înșelați în așteptările lor, ei sunt cei care au dorit (dacă au dorit) să aibă franțuzoaica ca primar. Ei, electorii, nu sunt de față. Nu sunt de față pentru că votul lor a fost neserios. A fost un vot dat ca să fie. A fost un vot „pesimist”, „sictirit”.
Liiceanu a avut posibilitatea să tacă dar nu a făcut-o. A vorbit. A spus prostii. Își permite, este ditamai „gurul” tinerilor frumoși și furioși care vor să salveze Bucureștiul, chiar dacă nu au făcut mare brînză, ba chiar l-au dat cu cățel și purcel PSD-ului condus de Dragnea cel moral. Și acest aspect ar trebui mai mult judecat pentru că efectele încep să se vadă. Salvatorii au băgat Bucureștiul în cazanul cu smoală al Iadului socialist.
„As vrea sa protestez la ideea ca desi exista oameni politici condamnati pentru fraudarea votului in 2012, s-ar parea ca acest demers inimaginabil pentru o democratie autentica mai exista azi la noi. Daca nu ar fi nicio problema, nu vad de ce nu s-ar renumara voturile sau de ce nu s-ar reface alegerile”, a gângurit Liiceanu în fața microfoanelor pentru a fi auzit de o întreagă țară.
Acest „s-ar părea” are o mare problemă. Cine constată că „se pare” ? Candidatul, partidul care îl susține, alegătorii ? Pe ce bază se ajunge la concluzia că „se pare că” ? Pe impresia subiectivă a celui care își dorește puterea sau pe baza rezultatelor efective, recunoscute potrivit legii de o autoritate publică ? Autoritatea publică a vorbit, oficial, a luat decizii care sunt opozabile erga omnes așa că USB are calea deschisă către acțiunile de contestare a alegerilor în fața instanțelor de judecată competente.
„Biroul Electoral Central, în cadrul ședinței de astăzi, nu a admis nicio cerere de anulare a alegerilor sau de renumărare a voturilor”, a declarat purtătorul de cuvânt al BEC.
„Precizăm că eventualele neconcordanțe regăsite pe site-ul Biroului Electoral Central, la secțiunea Statistici, au fost determinate de caracterul preliminar și provizoriu al informațiilor postate anterior. Aceste neconcordanțe au fost remediate ca urmare a soluțiilor pronunțate de birourile electorale de circumscripție în soluționarea contestațiilor formulate asupra valabilității voturilor exprimate, respectiv a identificării și remedierii în condițiile legii a unor erori sau necorelări în procesele verbale ale birourilor electorale ale secțiilor de votare”.
Liiceanu, transformat în purtător de cuvânt al USB, a încercat să provoace nemulțumirea populației prin introducerea dubiului asupra acțiunii post votare. Nici mai mult și nici mai puțin acuză furtul, denaturarea rezultatelor de a ajuns să propună nu doar renumărarea ci chiar refacerea alegerilor. Cumva, nu se deosebește cu nimic de PSD, în folosul căruia a lucrat temeinic din poziția „susținător ascuns”. Să se voteze până iese USB. Ce mama naibii !
Prin intermediul HotNews am ajuns la cei de la Contributors. Tot susținători USB. Iar acolo, autorul încearcă să dovedească manipularea rezultatelor introducând tot felul de idei. Făcând o analiză „la grămadă”, pe numărul de electori și poziționată exclusiv pe competitorii Clotilde Armand și Daniel Tudorache - prin excluderea nepermisă a celorlalți competitori -, autorul „demonstrează” că dreptatea este de partea USB. Numai că, intenționat sau nu și-a lăsat „o portiță”. Portița impune condiția.
Este vorba despre „omogenitatea alegătorilor” din Sectorul 1. Autorul care se joacă cu numerele face o comparație, pe baza declarației anterioare a celor de la USB (posibil abuzivă, ireală !), că acolo unde USB a avut observatori, Clotilde Armand a ieșit câștigătoare. Măi să fie ! Acolo unde nu a câștigat, este în secțiile de vot unde USB nu a avut observatori. Parol ! Noi nu avem de unde ști aceste lucruri, observația/reclamația USB venind înainte cu mult timp ca rezultatele finale să fie anunțate. Ceea ce mă îndeamnă să cred că totul a fost o înscenare, protestul de sâmbătă fiind cireașa de pe tort. Autorul aproape că exclude posibilitatea ca alegătorii Sectorului 1 să nu fie omogeni ! Fascinant ! Toți alegătorii Sectorului 1 sunt omogeni ? Alo, nene, ce fumezi ? De ce nu este posibil ca în unele secții de votare să fi votat alegătorii arondați cu alți candidați ? De ce ar trebui ca ei să voteze, neaparat, fie cu Clotilde fie cu Daniel ? Bașca faptul că te contrazici, atunci când folosești exclusiv ideea voturilor anulate. Iar aici, apar și „contribuțiile” din comentariile la articol, unde unii declară că este posibil ca unele voturi anulate să aibă ștampile pe Clotilde și pe un alt candidat. Că a doua ștampilă a fost pusă în secția de votare de către cineva pentru a anula votul pentru Clotilde ... bla, bla, bla. Dar dacă, inteligenților, votul este pentru alt candidat și punerea pe Clotilde îi anulează aceluia scorul mai bun ?
Pentru presă, pentru nevoia de scandal aducător de rating, se vede doar ideea promovată de Nicușor Dan, Clotilde Armand, gurul Liiceanu, bârfa lui Moise Guran și alte astfel de contribuții scabroase. Adevărul însă, este în altă parte. Citind atent ce a comunicat BEC, trag concluzia că votul a fost corect. Nimic nu este perfect, dar nici nu pot accepta să iau de bune aberațiile celor de la Contributors, Revista 22, România Curată, GDS, SAR etc. Poate că în loc să înșir toate aceste ONG-uri și jurnale on-line ar trebui să scriu doar USB.
Reafirm ce am mai spus în alt articol pe blog. USB este creația „intelectualilor lui Băsescu” care au ajuns la concluzia că le trebuie un partid al lor. Asta după ce au încercat să facă „partidul lor” din PDL-ul condus de Băsescu și au fost trimiși la plimbare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu