Declarațiile adunate în materialul New York Times ne arată o lume interesantă. Păreri și păreri, cât de cât credibile pentru că vin din interiorul unor instituții ale statelor europene.
În general, cei care vor avea de câștigat, în relația cu Uniunea Europeană ca atare, sunt partidele extremiste care prin Brexit își văd confirmată politica anti-UE. În interiorul UE rămân unele state care au intenții cu „exit” în coadă încurajate fie de o poziție geografică convenabilă, cum este Cehia având ca model Elveția, fie sunt în mare dificultate ca urmare a politicilor fiscale laxe de până acum iar astăzi sunt confruntate cu exigențele UE privind politica fiscal bugetară. Italia este una dintre marile economii ale UE care geme. Nu mai spun de Grecia și, la orizont, se ivește Portugalia.
Unele speculații politice spun că Marea Britanie va putea să obțină rămânerea pe piața comună. Pe baza unui acord obținut rapid, în timpul de 2 ani de rupere a legăturilor cu UE. Unii politicieni văd și alte „compromisuri”, legate de forța de muncă din statele UE aflată astăzi în Marea Britanie dar și forța de muncă din Marea Britanie aflată astăzi în diferite state din UE. Ei bine, din Germania și Franț, din Belgia dar și din alte state, se afirmă clar: o ieșire înseamnă o ieșire. Și punct !
Este evident că Marea Britanie va avea de suferit atunci când instituții ale UE vor părăsi teritoriul Marii Britanii. Germania și Franța sunt deja pregătite să preia instituțiile UE din Marea Britanie. Ba, mai mult, se fac calcule severe privind protecția monedei euro în fața pierderii Marii Britanii. Reducerea severă de competivitate și productivitate din UE prin plecarea Marii Britanii va lovi statele care vor fi văduvite de asistența financiară a UE. Grecia este una dintre țările care va avea cel mai mult de suferit. BCE are deja planul pentru sprijinirea băncilor europene să suporte șocul Brexit-ului. La fel cum, probabil, Marea Britanie se pregătește pentru protecția lirei cu acceptarea unor pierderi temporare. Diferența este că Marea Britanie nu poate avea garanția sprijinului Scoției care amenință de ceva timp ieșirea din Regat pentru alăturarea, ca stat independent, la UE.
Ieșirea MB din UE are și alte consecințe. Pentru prevenirea acaparării de către Germania a conducerii UE, nu este exclusă formarea unei coaliții inter-UE anti-germană. Nu este exclusă nici o mai mare integrare a restului statelor sau a majorității lor pentru a salva UE în jurul unui nucleu fidel. Evident, nucleul va avea în compunere Germania și Franța, pentru că fără una dintre ele, Europa ajunge iar la o Europă a națiunilor și a alianțelor militare aflate în permanentă competiție.
Materialul este interesant. nu este obligatoriu ca toate părerile să fie confirmate în timpul ce urmează însă ele spun puțin câte puțin din frământările pe care diferitele state europene le au cu privire la o situație care, deși există în TUE, nu a mai fost luată în considerare.
Rețin ostilitatea franceză cu privire la Marea Britanie. Am înțeles că și în Germania se manifestă o anume ostilitate față de Anglia și pretențiile ei. Nu știu dacă în urma unui rezultat al referendumului Marea Britanie mai poate obține ceva de la UE ! Și dacă pleacă și dacă rămâne, Marea Britanie va plăti cumva această stare de incertitudine și stare de pericol în care se află ideea europeană. David Cameron a comis o mare greșeală în dauna țării sale, până la urmă. Acest referendum pune Marea Britanie în stare de inferioritate față de restul UE. Iar lumea de astăzi nu mai lucrează cu actori mici, lucrează numai cu actori mari. Cineva nu a gândit bine din punct de vedere politic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu