Imaginea este luată din publicația on-line „
ziarulromânesc.de”, de la articolul care mă motivează să îmi exprim acest punct de vedere. Cu această ocazie îi mulțumesc prietenei
Liliane Michels pentru că a pus articolul pe Facebook.
În esență, după cum spune articolul, noua Carte Albă a Armatei Germane (Weißbuch) declară că Armata germană se va deschide către cetățenii europeni pentru a-și completa efectivele.
În cele din urmă, deschiderea Bundeswehr-ului pentru cetățenii UE nu ar însemna doar un potențial de integrare și de regenerare a personalului Bundeswehr-ului, dar ar fi un semnal puternic pentru perspectiva europeană.
Normal, ideea a născut în Germania discuții controversate, proteste, în special în rândurile celor care nu au înțeles că ideea europeană nu este dominația unui stat sau grup de state față de alte state ci o uniune a populațiilor statelor europene în fața unor idealuri comune. O uniune care, mai devreme sau mai târziu, va duce la o singură Europă. Un spațiu al tuturor popoarelor europene.
Există, în legea germană, o portiță de care s-au folosit cei care au gândit această Carte Albă a Armatei Germane. O portiță care stipulează în Legea militară că „
Ministerul ar putea acorda scutiri și pentru a înrola soldați fără pașaport german dacă există motive profesionale bune”.
Un mare obstacol, pe care eu îl accept (ca militar de carieră), este cel motivat de emoția apartenenței la poporul pe care armata este chemată să îl apere. Nu se mai vorbește de foarte mult timp de apartenența la etnie, se vorbește de apartenența la cetățenie. La fel ca la noi, militarul trebuie să dețină cetățenia statului în care se formează armata. La ei, cetățenia germană.
Într-o publicație germană, apare această formulare a comentatorului
Christoph Sagurna care scrie: "Este cea mai profundă schimbare în politica de trupe din toate timpurile. Francezi, polonezi sau chiar români în uniforme germane? De ce nu!" Warum nicht!
Ei bine, da. Așa este. Este o schimbare profundă care poate influența toate armatele statelor membre ale Uniunii Europene. Să privim lucrurile lucid, spre viitor.
Libera circulație a persoanelor, liberal circulație a mărfurilor, libera circulație a capitalurilor și libera circulație a serviciilor în spațiul Uniunii Europene a unit cetățenii europeni fără a mai ține cont de granițele naționale.
Apărarea unui stat este generată de apărarea intereselor cetățenilor acelui stat. Cetățenii participă la apărarea statului lor pentru că au de apărat proprietăți, afaceri, familii, mediu, bogății naturale. Formarea Uniunii Europene și instituirea acestor mari libertăți a făcut ca cetățenii diferitelor state europene să își formeze familiile, proprietățile, afacerile pe teritoriul altor state europene decât statul de proveniență. Apreciază mediul în care trăiesc, apreciază bogățiile naturale ale țării în care sau stabilit. Vorbesc limba și respectă tradițiile culturale locale. Este absolut normal ca astfel de persoane să dorească să participe la apărarea țării de reședință.
Ideea din Cartea Albă germană este una care duce la viitor. Este o viziune. Absolut normală și chiar de dorit. Este o viziune despre Europa viitorului.
Se face mare tapaj pe cetățenia statului care formează armata națională. Corect. Avem și noi astfel de reglementări. Avem, dar am acceptat, la fel ca în toate statele europene, ca la nivelul local, al administrației locale, cetățenii europeni care și-au stabilit reședința în comunitățile românești să aibă dreptul de a alege și a fi aleși. Vorbim laudativ despre românii care au fost aleși primari sau consilieri locali în comunități din Spania și Italia. Avem rezidenți din Franța și Germania, din Olanda și Austria, din Italia și Spania, din Anglia care au participat la alegerile locale. De ce să nu facem pasul următor ?
Apare o ciudățenie. Nu știu cum este la alții, dar înclin să cred că este la fel ca la noi. Avem drepturi și libertăți recunoscute cetățenilor europeni în baza TUE însă când vine vorba despre acordarea cetățeniei române instituim reguli de timp și rezidență permanentă. Un fel de cuiul lui Pepelea. În ansamblul drepturilor și libertăților europene este inutil. Dacă un cetățean european vrea să participe la o demnitate și la o asumare a unei responsabilități în statul de rezidență, potrivit demnității respective, de ce să îi punem bețe'n roate ?
Fie acceptăm ideea că cetățenia europeană este suficientă pentru toate demnitățile politice, administrative și militare din stat (ceea ce presupune o modificare constituțională), fie acordăm cetățenilor europeni cetățenia statului român (de exemplu) într-un termen foarte scurt, la cererea acestora, păstrând astfel și prevederile constituționale care stipulează condiția cetățeniei române pentru cei care ocupă funcții și demnități politice, administrative și militare.
Este absolut normal, după mine, ca cetățenii europeni să își dorească să participe la apărarea sau administrarea înaltă a propriilor interese din moment ce sunt rezidenți în România. Din moment ce toate interesele lor sunt aici, în România. Din moment ce familia lor este aici în România.
Ideea din Germania este excelentă. Poate și la ei este suficientă schimbarea legii cetățeniei. Ce mare scofală să schimbi niște reglementări ale unei legi care devine pe zi ce trece mai înapoiată față de timpurile actuale ?!
Din moment ce în Germania se va permite ca soldații germani să fie cetățeni europeni cu cetățenie franceză, poloneză și română, de ce să nu fie și în România soldați români cetățeni europeni cu cetățenie germană, italiană, ungară, greacă, bulgară ? Pasul următor ar fi acela al acceptării ca și în funcțiile de conducere din armată să fie acceptați cetățenii europeni care au pregătirea necesară acestora.
Apărarea națională, concept corect până la final, își extinde aria geografică. Apărarea europeană acoperă apărarea națională, o întărește, o asigură cu mai multe resurse, îi oferă mai multe posibilități de acțiune, îi oferă un potențial uman mult peste posibilitățile limitate ale unei națiuni.
Îmi place ideea germanilor.
