Doi israelieni și-au recunoscut vinovăția ! Aflăm și cine a comandat agresiunea ?

Agerpres. Doi israelieni acuzați în dosarul Black Cube și-au recunoscut vinovăția

Ron Weiner și David Geclowicz și-au negociat pedeapsa în baza legii penale române. Ca atare, vom avea niște certitudini care vor răsturna tot ce au construit cu grijă unii jurnaliști, în special dintre cei care stau în spatele lui Traian Băsescu și a lui Sebastian Ghiță (fost PSD acum la PRU !). Alături de ei își dădea importanță „prețiosul” Tăriceanu. Era vorba despre Kovesi și Iohannis, hop și el !

Pentru unii, funia se apropie repede de par. Tot ce au construit cu grijă, în sensul scenariilor anti-Kovesi și anti-Iohannins, până acum, se prăbușește. Și s-au chinuit cu „dezvăluirile” cei de la Evenimentul Zilei, B1Tv, România Tv, Antena 3 și chiar Realitatea Tv ajunsă în mare criză de bani și dispusă la orice porcărie pentru a nu pierde auditoriu și reclamă.

Și-au recunoscut vinovăția. Este bine să înțelegem corect afirmația. Vinovăția a fost identificată de procurori. Este vinovăția pe care procurorii au identificat-o. Ce spun cei de la DIICOT ?

În cauză, există suspiciunea rezonabilă că, pe parcursul lunii martie 2016, două persoane care ocupau poziții de conducere în cadrul unei firme israeliene, cu puncte de lucru atât în Tel Aviv (Israel), cât și în Londra (UK), împreună cu mai mulți angajați ai firmei, printre care și cei doi inculpați, Weiner Ron și Geclowicz David, au inițiat și constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii mai multor infracțiuni, respectiv infracțiuni de hărțuire și infracțiuni informatice, constând în fapt în efectuarea de multiple apeluri telefonice cu caracter amenințător și hărțuitor, producătoare de temeri, precum și atacuri de tip phishing, în vederea sustragerii credențialelor de acces și ulterior compromiterii de conturi de poștă electronică, activități urmate de violarea secretului corespondenței, copierea și transferul fără drept al conținutului acestora

În cadrul grupării astfel constituite, Ron Weiner și David Geclowicz aveau roluri și sarcini precis trasate. Astfel, Ron Weiner răspundea de partea tehnico-informatică a activității, deținând cunoștințele informatice necesare, ocupându-se de atacurile de phishing și de compromiterea efectivă a conturilor de email, în timp ce, în prealabil, David Geclowicz era cel care răspundea de contactarea telefonică a persoanelor din familia și anturajul Laurei Kovesi și de obținerea datelor de contact necesare, mai precis adresele exacte de email, care în continuare formau ținta atacurilor informatice.

Îmi place să cred că procurorii și-au făcut treaba cu maximă seriozitate astfel că avocații apărării, se pare că unii străini, nu au mai avut ce apăra. Nu este exclus ca asistența judiciară israeliană la care au apelat procurorii români prin comisia rogatorie să își fi făcut treaba cu foarte mare acuratețe astfel că la un moment dat s-a ajuns la a pune în talerele Justiției două valori: relațiile Israelului cu statul român și apărarea unor cetățeni ai Israelului acuzați în România pentru acțiuni ce pot fi catalogate ca „terorism”, pentru că aveau drept finalitate destabilizarea unor structuri ale statului român. Israelienii au ales adevărul. De aceea cred că cei doi aflați sub controlul Justiției române au primit semnalul că nu mai pot fi apărați. Așa pică tot eșafodajul construit de structurile de propagandă pentru apărarea israelienilor și mai ales pentru destabilizarea DNA și a Președinției României.

Bănuiesc că nici informațiile care au venit din Marea Britanie nu au fost încurajatoare pentru cei acuzați dar și pentru alții. Chiar dacă atunci când mă refer la Marea Britanie am mari îndoieli privind sinceritatea. În fine, treaba s-a sfârșit. Recunoașterea vinovăției de către israelieni duce la acuzarea directă a celor din România care au inițiat și finanțat acțiunea. Pentru că, bănuiesc eu, din moment ce procurorii au acceptat actul de recunoaștere al vinovăției făcut de israelieni, au primit și probele necesare pentru acuzarea derbedeilor din România ! Altfel, nu ar fi avut rost acceptarea recunoașterii. Cel puțin eu nu pot fi de acord cu o acceptare fără a obține ceva. Ceva serios, ceva care să mă ducă la angajatorii acțiunii unde să am suficiente probe care să îi incrimineze.

Oare cine or fi cei care urmează în urma acestei recunoașteri să intre pe mâna procurorilor ? Tare sunt curios ! Or fi și politicieni, din aceia mai răsăriți nu doar găinari ?

DIICOT dă semnale că a spart secretomania celor de la Black Cube.

Imaginea este luată de pe acest blog

Agerpres ne anunță că procurorii DIICOT au aflat, până la urmă, pe cel care a organizat denigrarea unor persoane pe care le considera vinovate că a intrat pe mâna DNA.

A fost reținut Daniel Dragomir, fost ofițer SRI (cu grad de locotenet-colonel), persoană care a avut acces la date și informații cu care a lucrat la serviciu și pe care le-a folosit după ce a fost dat afară - trimis în judecată pentru trafic de influență și spălare de bani -, pentru a se răzbuna pe persoanele care, spune el, l-au dus în fața procurorilor. Evenimentul din anul 2015 este relatat aici.

Nu știu dacă imaginea luată de pe blogul de mai sus este cea reală, dacă îl reprezintă pe acest Daniel Dragomir care a angajat firma israeliană să o terorizeze pe Laura Codruța Kovesi, însă este evident că individul, ca șef al SRI în domeniul informativ-operativ, știa de existența firmei israeliene și mai ales avea încredere că aceasta îi va satisface dorința, evident, contra unei sume de bani pe măsura riscurilor asumate. Risc care s-a și produs, astfel că Daniel Dragomir este acuzat de DIICOT astfel:

constituire a unui grup infracțional organizat,

instigare la acces ilegal la un sistem informatic,

instigare la transfer neautorizat de date informatice,

instigare la operațiuni ilegale cu dispozitive și programe informatice,

instigare la fals informatic și

instigare la violarea secretului corespondenței

Traducerea acuzării este simplă. El a contactat firma israeliană, clauzele contractuale impuneau acesteia să comită ceea ce procurorii au introdus ca acuzare la „instigare”.

Faptul că DIICOT a aflat cu cine a încheiat contractul Black Cube, ne spune că s-a spart confidențialitatea contractuală specifică unor astfel de organizații. Astfel, noi aflăm că în loc să fie cine știe ce grangure autohton în spatele acțiunii trebuie să ne mulțumim cu un găinar autohton ce a ajuns să se considere mai mare și mai tare decât restul lumii.

Notă proastă pentru SRI. Pentru că de aici se trage concluzia că datele culese de SRI nu mai sunt în siguranță iar faptul că un fost angajat s-a putut folosi de datele culese de SRI este și mai grav. Mai mult, mai grav, este că un angajat al SRI și-a permis să culeagă date despre persoanele care ocupă demnități publice în România, nu atât cu privire la ele ci mai ales cu privire la rudele lor, la prietenii lor, la viața lor privată. O astfel de stare poate naște temeri cu privire la rolul și locul SRI în viața societății. Dacă fiecare individ care lucrează la SRI își poate permite să se folosească de datele serviciului în interes personal, suntem pur și simplu în aer.

Acest caz este util pentru SRI să își pună ordine în bătătură. Ca fost militar, acest Daniel Dragomir are „dreptul” la un plus de pedeapsă pentru că s-a folosit de informațiile SRI în scop personal pentru comiterea mai multor infracțiuni.

Este util pentru SRI și pentru alte instituții care au ca atribut legal lupta împotriva infracțiunilor informatice pentru că au la dispoziție un caz concret de fraudă informatică.

Este util și pentru firmele de genul Black Cube care știu că nu prea merge să facă în România ce vor ele. Este util cazul și pentru colaborarea internațională. Este evident că una din cele două țări, dacă nu chiar amândouă - Israel și Marea Britanie -, au jucat corect cartea colaborării internaționale împotriva infracțiunilor prin folosirea mijloacelor informatice.

Evident, cazul Daniel Dragomir nu se va sfârși cu sentința de condamnare penală. Va avea și alte consecințe. Pe unele le vom afla, pe altele nu. Este corect.

Actualizare !

Găsesc pe BN24 următoarea imagine:

Daniel Dragomir împreună cu soția și avocata lui Alina Bica

Proprietarea site-ului, Adriana Duțulescu pune și legenda pe care am preluat-o.

Nu prea seamănă cu imaginea preluată de pe acel blog de care pomenesc la începutul articolului.

Încă o actualizare !

Iau date de la Mediafax.

Jale mare ! Daniel Dragomir este doar un intermediar ! Alții sunt în spatele lui. DIICOT a obținut informații de la israelienii reținuți (relaxarea condițiilor de detenție/reținere are o explicație posibilă dacă indivizii au „ciripit”).

Nu suma de 1,2 mil euro este importantă, sunt importanți cei din spatele acestui Dragomir. Începe circul. Dragomir va ciripi la rândul lui sau nu ?! De urmărit. Oricum, nu scapă de condamnare în acest al doilea dosar penal pe care îl are.

Acțiune și consecințe. Israelienii infractori cibernetici.

O știre nouă despre cei doi tineri israelieni ( Ron Weiner și David Geclowicz) care au fost prinși în România în acțiuni „de constituire a unui grup infracțional organizat, acces ilegal la un sistem informatic, transfer neautorizat de date informatice, alterarea integrității datelor informatice, în formă continuată, operațiuni ilegale cu dispozitive și programe informatice”, după cum au constatat procurorii. Agerpres.

Victima era aleasă în persoana Laurei Kovesi, șef al DNA.

Știrea nouă, este că cei doi au fost puși în arest preventiv la domiciliu, la o adresă impusă.

Asta înseamnă că cercetarea a fost terminată. De fapt, nu doar ei sunt incriminați, ei fiind doar executanții acțiunii criminale, procurorii reținând următoarele:

„În cauză, există suspiciunea rezonabilă că, pe parcursul lunii martie 2016, două persoane care ocupau poziții de conducere în cadrul unei firme israeliene, cu puncte de lucru atât în Tel Aviv (Israel), cât și în Londra (UK), împreună cu mai mulți angajați ai firmei, printre care și cei doi inculpați, Weiner Ron și Geclowicz David, au inițiat și constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii mai multor infracțiuni, respectiv infracțiuni de hărțuire și infracțiuni informatice, constând în fapt în efectuarea de multiple apeluri telefonice cu caracter amenințător și hărțuitor, producătoare de temeri, precum și atacuri de tip phishing, în vederea sustragerii credențialelor de acces și ulterior compromiterii de conturi de poștă electronică, activități urmate de violarea secretului corespondenței, copierea și transferul fără drept al conținutului acestora”.

„În cadrul grupării astfel constituite, Ron Weiner și David Geclowicz aveau roluri și sarcini precis trasate. Astfel, Ron Weiner răspundea de partea tehnico-informatică a activității, deținând cunoștințele informatice necesare, ocupându-se de atacurile de phishing și de compromiterea efectivă a conturilor de email, în timp ce, în prealabil, David Geclowicz era cel care răspundea de contactarea telefonică a persoanelor din familia și anturajul Laurei Kovesi și de obținerea datelor de contact necesare, mai precis adresele exacte de email, care în continuare formau ținta atacurilor informatice”.

Apar două cadre de conducere ale firmei israeliene, nenominalizate aici, dar precis identificate de procurori.

Este evident vorba despre un act nu doar infracțional, ci este și un act care permite aprecierea că s-a produs o agresiune asupra statului român, ținta atacatorilor îndeplinind atribuții de stat, atribuții care au rolul de a întări puterea statului în fața actelor infracționale grave. Ca atare, acțiunea firmei israeliene a urmărit sabotarea statului român în funcția sa de protecție a societății.

Eu vreau să observ ceva. Să semnalez ceva.

Când s-a declanșat scandalul eram în timpul unei intense campanii de agresiune împotriva instituțiilor statului. O anumită parte a presei, dacă nu chiar toată, perora zilnic împotriva Laurei Kovesi, Liviei Stanciu, a Președintelui Klaus Iohannis, împotriva procurorilor, împotriva SRI, pentru „respectarea vieții private”, împotriva măsurilor de securitate privind protecția cibernetică etc. A urmat arestarea autorilor acțiunilor agresive asupra Laurei Kovesi. Presa interesată le-a luat violent apărarea. Încet-încet, tămbălăul a început să piardă din intesitate. Este evident că cercetările procurorilor și ale polițiștilor precum și ale SRI au început să aibă rezultate. Au început să tacă pe rând. Mulți dintre cei mai vocali contestatari ai arestării israelienilor au făcut ciocul mic.

Acum toți tac. Tac pentru că israelienii au recunoscut în fața procurorilor capetele de acuzare. Nu au putut continua cu motivarea că au fost angajați să descopere cazuri de corupție la nivel înalt. Nu au nici calitatea și nici capacitatea legală să facă așa ceva. Ar fi o ingerință în treburile interne ale unui stat de care nu aparțin și unde nu au niciun drept în afara celor unei persoane străine.

S-au făcut, la un moment dat, tot felul de speculații privind beneficiarii din România a „serviciului” prestat de firma israeliană. Nu îi știm nici astăzi. Vedem însă că israelienii au comis infracțiuni potrivit legii române dar și potrivit acordurilor internaționale privind protecția datelor și a persoanelor. România are în față doar executanții care nu pot da date de la nivelul deciziei firmei privind „serviciul” infracțional. Israelul și UK, statele care ar putea cerceta la rândul lor comportamentul firmei în această cauză nu au oferit date publice cu privire la comportamentul lor. Nu știm dacă Israelul a dat curs cererii procurorilor de a cerceta activitatea firmei și a confirma acțiunea ilegală. Nu știm nici dacă Regatul Unit a făcut așa ceva. Nu știm și eu trăiesc cu îndoiala sincerității acestor state în relația cu România. Înțeleg că între state primează interesele și nu sentimentele dar să acoperi acțiuni infracționale grave comise de firme și persoane de pe teritoriul tău pe teritoriul altui stat, ce au urmărit siguranța statului cu care zici că ai relații strânse mi se pare a fi o acțiune de agresiune. Mai ales că scopul urmărit era slăbirea capacității statului respectiv de a se proteja în fața acțiunilor grave și foarte grave comise împotriva siguranței statului.

Sunt curios să aflu cine sunt cei care au contactat și angajat această firmă israeliană să acționeze împotriva statului român. Sunt curios și ce pedeapsă vor primi teroriștii israelieni. Pentru că acțiunea lor se poate încadra la acțiune teroristă prin folosirea mijloacelor cibernetice.

Oare de ce presa noastră atât de vocală la un moment dat tace acum ca peștele în apă ?