Palavragii

Am ascultat și citit multe „interpretări” ale Constituției și legilor, ieșite ca ciupercile după ploaie, după cum era interesul.

S-au exprimat toți. De la omul simplu de la cârciumă până la academicianul cu morgă. Unii, cu bun simț, au exprimat idei care se potriveau cu ordinea lucrurilor. Alții, în special cei cu CV impresionant, au exprimat idei tâmpite. Păcat de căruța aia de diplome și titluri cu care au umplut CV-ul.

Constituția stabilește o anume prioritate cu privire la instituțiile de stat, la puterile statului: Parlamentul, Președintele, Guvernul, Justiția alte instituții. În această ordine sunt ele tratate în Constituție și în această ordine trebuie ele văzute atunci când definim statul. După această ordine, România este o republică parlamentară. Nu semi-prezidențială, așa cum guiță susținătorii lui Băsescu pentru a permite motivarea intervențiilor acestuia asupra Guvernului sau Justiției, ba chiar și a Parlamentului. Parlamentul are dreptul de control și corecție asupra tuturor instituțiilor statului, începând cu Președintele, Guvernul și Justiția. Dacă Parlamentul constată că una din instituțiile statului nu funcționează așa cum cer regulile democratice, dacă acestea se comportă altfel decât o cere tradiția și bunul simt al poporului, are datoria și poate să modifice legea sau legile care le reglementează activitatea. Inclusiv legile care îi dau atribuții Președintelui României în diferite domenii de activitate. Cum ar fi CSAT. În fața Parlamentului se duce și Curtea Constituțională atunci când legea (emisă de Parlament) prevede acest lucru.

Sfertodocții care comit tot felul de judecăți aiurea, sfertodocți cu diplome înalte, au amestecat starea instituțiilor cu atribuțiile lor funcționale și au întreținut un talmeș-balmeș informațional care a dus la anarhie. Păi cum pot califica rezultatul acestor acțiuni din moment ce persoane cu oarece educație, cu o cultură solidă în domeniul profesional, „cu dorință de a face bine”, îndeamnă la încălcarea Constituției - vezi Doamne, este proastă, depășită, nu corespunde nu știu căror idei ale unora sau altora -, îndeamnă la încălcarea legilor și mai grav mențin starea de confuzie în rândul celor cu mai puține cunoștințe asupra unor acțiuni sau fenomene politice ?!

Ăștia sunt palavragii. Vorbesc elegant, vezi Baconschi și ai lui, elevat, „documentat”, dar vorbesc aiurea. Pun dorințele personale în locul prevederilor legale iar dacă le atragi atenția că au luat-o pe arătură declară Constituția sau legea ca fiind greșite. Ăștia sunt palavragii care în societățile așezate, chiar și în cele fără canalizare sau lumină electrică, sunt izolați când este vorba despre probleme importante pentru comunitate. Noi, aici, îi ridicăm în ranguri academice, îi facem ambasadori, miniștri (alături de cei care au demonstrat că știu să fure), parlamentari etc.

Cred că o luptă serioasă va trebui să ducem împotriva acestor impostori. Nu are împortanță numărul de diplome cu care ne acoperă vederea, are importanță, în primul rând, dacă sunt oameni. Oameni în sensul de om așa cum spune țăranul despre o persoană care l-a impresionat în mod plăcut: „ăsta este OM !”.

Boicotul referendumului. O șarlatanie.

PDL și acum Băsescu, alături de cei care au trecut de partea lui, „neafiliații” MRU și Mihail Neamțu, au hotărât să săvârșească o șarlatanie. Să boicoteze referendumul. Dar, nota bene, să aibă observatori în secțiile de votare care să raporteze numărul de votanți.

Este evident că scurtcircuitarea legăturii PD-L cu STS are consecințe grave pentru Băsescu și ai lui. Au pierdut controlul votului. Nu mai pot interveni pe circuitul votului pentru a-l aranja în funcție de interese. Nu este exclus ca la secțiile de votare, noua decizie de boicotare a votului să aibă ca urmare acțiunile directe ale unor persoane care, prin acte și fapte ce contravin procesului de referendum să determine decizii de suspendare a votului, de intimidare a celor care se prezintă la vot. Deja, în unele unități cu directori portocalii s-au început acțiuni de intimidare a oamenilor, amenințări cu pierderea locurilor de muncă ... Revenim la epoca primitivă.

La B1Tv, la col. Turcescu, Andreea Pora afirma, cu subiect și predicat, că cei care nu se prezintă la referendum spun „NU”. Prin această aserțiune sunt confiscate voința celor care nu merg de obicei la vot, a acelora care nu reușesc să voteze, a acelora care nu au înțeles despre ce este vorba în acest referendum și nu merg la vot pentru că sunt confuzi, a moraliștilor care declamă cu patos că acest referendum validează „ciuma roșie”, motiv pentru care nu merg la vot etc. Adăugând inepțiile publice cu „lovitura de stat” promovate de Băsescu și toate găștile politice care îl asistă, avem în fața ochilor un atac, grosier, la democrație. Asistăm la o șarlatanie. O mare înșelăciune care are autori, propovăduitori și fraieri care îi cad în plasă. Păcat de fraieri.

Democrația este, în esență, puterea poporului exprimată direct sau prin reprezentanți cu privire la treburile comunității în care trăiește. Promovarea neprezentării la vot, ca și măsurile de împiedicare a populației de a merge la vot sunt acte grave împotriva democrației însăși. Nu sunt de acord cu cei care nu merg la vot însă dau din clanță cât este ziua de lungă împotriva celor care, prin votul cetățenilor au ajuns la putere. Nu sunt de acord cu ei și cred că nici teoriile lor despre democrație nu pot fi luate în considerare atâta timp cât rezultatul lor este lipsa democrației. Democrația înseamnă alegere, democrația înseamnă confruntare între idei și oameni, democrația presupune respectul față de opțiunea majorității.

Referendumul este fraudat prin condiționarea validării prin participarea la vot. Majoritatea care va opta pentru unul din răspunsuri este în pericol să nu aibă rezultatul dorit pentru că niște „democrați” occidentali au intervenit pentru păstrarea la putere a unui protejat de-al lor. Referendul continuă să fie fraudat prin comportamentul lui Traian Băsescu care încearcă, cu disperare, să inducă ideea că nu el este subiectul actului democratic ci Voiculescu, Justiția, puterea politică orice altceva. Greșit. El, Traian Băsescu, va sta în fața noastră, a fiecărui alegător în parte, în cabina de vot. În cabina de vot se va materializa decizia noastră de apreciere a lui Traian Băsescu pentru activitatea lui ca Președinte al României. Nu votez pentru Voiculescu, nu votez pentru cine „pune mâna pe justiție”, nu votez pentru altceva. Votez pentru Traian Băsescu. Eu o să spun „DA”. Da, m-am săturat de Traian Băsescu, da, m-am săturat să fiu supravegheat și monitorizat de serviciile publice ale statului pentru că Traian Băsescu vrea să știe ce spun și ce gândesc, da, m-am săturat de instabilitate socială și politică, da, m-am săturat să plătesc taxe și impozite care să umple buzunare acoliților lui Băsescu. M-am săturat de multe. Acum vreau să dau un vot liber, nefraudat. Vreau ca Traian Băsescu să plece de la Cotroceni. Să plece pe mare, că tot se laudă el cu plecatul pe mare (mă întreb cine este inconștientul dispus să îi dea o navă pe mână ?).

Șarlatania lui Băsescu are suport în PD-L, PNȚ-CD Pavelescu, Mihali Neamțu și noua lui republică, Mihai Răzvan Ungureanu și ai lui „de dreapta” (ori fi comuniștii de dreapta ?), dar mia sunt și alții, cum ar fi coloneii lui Gabriel Oprea, cum ar fi Turcescu și postul lui Tv, Cristoiu alături de „intelectualii lui Băsescu” etc. Toți aceștia își dau în aceste examenul de democrație. După câte se pare îl vor pica. Aici nu includ pe „țața Leana”, stimulată cumva să nu meargă la vot, pentru că țața are cu democrația cum are „baba cu mitraliera”. Nu, nu includ oamenii simpli aduși cu autobuzele la mitingurile PD-L, ei nu au nimic comun cu democrația. Îi includ doar pe politruci. Indiferent de culoarea lor politică. Pentru că și liberalul Dinu Patriciu promovează prin ziarul lui, Adevărul, ca și prin întregul trust media pe care îl mai are încă, îndemnul de boicotare a referendumului.

Băsescu a fost reevaluat. O parte dintre liberalii care îl doreau debarcat de la Cotroceni au trecut de partea lui. Păcat. Va trebui să îmi fac și eu o reevaluare a relațiilor viitoare.

Tăierea legăturii STS

Hmmm. I-a tăiat legătura STS lui Băsescu și au apărut reacțiile portocalii. Două interpretări.

În prima observ, sper să am dreptate, că legătura STS avea mai multe consecințe pentru controlul votării decât se bănuia. Observația se întemeiază pe contra-măsurile cerute de Băsescu și PD-L: camere video în secțiile de votare, copii după listele de votare permanente și listele suplimentare pentru o verificare suplimentară ulterioară în paralel cu verificările BEC, desființarea secțiilor de votare nou înființate etc. Este evident că modificările în sistem, noile locații, deconectarea PD-L și a lui Traian Băsescu de la sistemul STS - în special programul de numărare a voturilor -, schimbarea controlului în secțiile de votare au schimbat, pentru Băsescu și ai lui, posibilitățile de control și fraudare a alegerilor.

A doua observație se referă la Traian Băsescu și acoliții lui. Își schimbă discursul. Au adăugat speranța că românii nu îl vor mai demite. Asta este o noutate. O noutate care arată dispariția certitudinii dată de posibilitățile de până la un moment dat că vor putea controla și frauda votul. Totuși, există aici o nesiguranță din partea mea. Este vorba de STS ca instituție și gen. Opriș ca om.  Vechi subordonat și aliat al lui Băsescu, părtaș la furturile electorale săvârșite de Băsescu și PD-L prin intervențiile în sistem de numărare și evaluare a voturilor, nu este exclus ca gen. Opriș să aibă, deja, o linie de conduită. Să obstrucționeze, prin orice mijloace, validarea referendumului sau, nu este exclus (a mai făcut-o, este probabil mai ușoară), să modifice rezultatele în sine ale votării.

Sper ca cei de la MAI să ia măsurile necesare pentru a bloca și asigura un control riguros asupra manevrelor lui Opriș.

Timpul ipocriziei

Încep să mă deranjeze chemările, insistente uneori, la „schimbarea României”. Am senzația că cei cu care intru în contact, prin diferite mijloace media, în majoritatea lor, se complac în superficialitatea folosirii unor termeni pe care nu îi stăpânesc. Se folosesc cu dezinvoltură generalitățile, se dispune asupra unor mase mari de oameni, asupra destinului lor fără a cunoaște cine sunt persoanele care le compun, fără a le cunoaște nevoile și aspirațiile. Se lucrează cu grămada și se statuează în numele unor necunoscuți ce urmează a deveni vinovați pentru că nu sunt de acord cu ideile și inițiativele vorbitorilor. Mă deranjează. Gândirea unor astfel de oameni a rămas în evul mediu. Condițiile de azi sunt altele și o astfel de gândire conduce sigur la eșec. De fapt, primitivul Traian Băsescu are parte de un final trist pentru el tocmai pentru faptul că în epoca informațională a judecat și aplicat măsuri politice și administrative specifice evului mediu. El este un eșec educațional, în primul rând, înainte de a fi un eșec politic sau de altă natură.

Este ipocrit să vorbim despre schimbarea României când nu suntem capabili să spunem cine ne sunt vecinii de scară, nu mai spun de stradă sau cartier. Nu îi cunoaștem dar vrem să le impunem un mod de gândire și de acțiune. Suntem ipocriți. Dar insistăm în acțiune pentru că ne dorim să devenim „cineva” într-un grup social în care alții ca noi aspiră la o recunoaștere facilă. Superficialii și ipocriții încearcă să ocupe spațiul social. În final ajung să formeze noi grupuri cu pretenții politice.  Indiferent de identitatea declarată, scopul lor final este politic.

Mă bag în această categorie pentru că în practica mea internaută am făcut parte, la un moment dat, din diferite grupuri. Unele mai serioase, cele în care discuțiile erau simple, scopul fiind socializarea, dar și unele neserioase care își propuneau să schimbe lumea. Din cele neserioase am ieșit. Ele însă au rămas. Nu vreau să mai știu de ele, nu mă mai interesează să le urmăresc evoluția. Știu că există și mai știu că membrii lor ajung într-un final în grupurile politice ale lui Mihail Neamțu, Mihai Răzvan Ungureanu sau Traian Băsescu. Fac aceste nominalizări pentru că în discursurile lor am identificat apetența pentru superficialitate. PDL, ca partid, s-a construit în jurul și a atras pe cei care gândesc, vorbesc și acționează cu superficialitate. Superficialitatea atrage și incită spiritele slabe către ceva la care în mod normal nu au dreptul. Atunci când în locul competenței reale ajunge la putere superficialul, „bun de gură” dar slab în gândire și acțiune practică, dezastrul este imediat „după colț”. Este cazul nostru, ca țară, dar și al Europei unite ca sistem de valori. În cazul Europei vorbim despre popularii europeni care își doresc, cu ardoare, să schimbe Europa. Calcă în picioare toate țările membre, culturile acestor țări, tradițiile lor, aspirațiile milioanelor de oameni care, de cele mai multe ori, au puțin a face cu politicile europene. Pentru cei care nu cunosc în profunzime Uniunea Europeană văd în organismele europene „puterea de stat”, când ele sunt, în realitate, organisme de decizie colectivă, statele membre având dreptul de a respinge acele politici care nu le sunt favorabile.

Pe 29 avem obligația de a merge la vot în speranța că prin demiterea lui Traian Băsescu dăm jos superficialitatea de la putere. A fost prea mult.

Plagiatul, instrument al luptei politice.

Traian Băsescu, acum suspendat din funcția de demnitate publică de Președinte al României, are inițiativa de a se folosi în lupta politică de minciună, denigrarea adversarilor, ducerea în ridicol a evenimentelor importante cu ajutorul presei care înlătură sau dau o mai puțină atenție evenimentelor ce interesează cu adevărat în favoarea can-can-urilor lansate de aparatul de propagandă băsescian, atacul la persoană.

Mi-am exprimat îndoiala cu privire la corectitudinea acuzei că Ponta și-a plagiat lucrarea de doctorat. Nu exclud faptul că în lungimea ei lucrarea să nu aibă texte care se pot regăsi în alte lucrări. În special în cele de doctrina dreptului, în documente cu caracter public, editate sub îndrumarea unor instituții publice de drept intern sau internațional, dar și în lucrările individuale sau colective ale juriștilor practicieni sau a celor din mediul academic. Nu exclud acest lucru însă în materia dreptului ești ca în științele exacte. Din moment ce o autoritate publică de drept intern sau internațional a statuat o formulare și o anume motivare asupra unui subiect de drept, din moment ce respectivele texte devin publice ele sunt obligatorii pentru cel care își elaborează o lucrare în materie astfel autorul lucrării poate deveni opozant al acelei instituții de drept intern sau internațional și trebuie să demonstreze în cuprinsul lucrării de ce judecata lui este mai bună decât judecata miilor de juriști care au lucrat la acele documente.

Plec de la lucrarea lui Ponta. Spun niște comisii că „elemente de plagiat” au fost identificate în cap. 1 și 3. Iau știrea de la Antena 3, care preia și formularea Comisiei de etică a UB: "Elementele de plagiat au fost identificate în capitolele 1 şi 3. Comisia de Etică doreşte să exprime că trăim o perioadă complicată, şi pare că nu este corect să evaluăm o lucrare din 2003 în anul 2012. "

Din exprimare înțeleg că, sub presiunea timpului sau dintr-un anume interes, această Comisie a Universității București nu formulează o decizie definitivă care ar duce la incriminarea Universității și a Comisiei doctorale care a dat în 2003 o decizie de admitere a lucrării. Totuși, nu pot trece mai departe fără a mă întreba dacă cercetarea s-a făcut cu temeinicie, incompletă chiar, sau dacă s-a făcut superficial. Pentru că, după părerea mea, fiind în domeniul dreptului, știind că ei, verificatorii, au la rândul lor lucrări în care au preluat fără „ghilimele” texte întregi din expunerile de motive fără a mai face specificații la subsol (oare or fi necesare ?!), știind că din maculatura ce însoțește lucrările publice și private de drept se preia, cu mare „drag”, textele ce exprimă gândurile autorilor sau unele motivații interesante, știind deci aceste lucruri mă întreb dacă au fost verificate, pentru corectitudine și lucrările de referință asupra autenticității textelor care au fost calificate ca „elemente de plagiat”. Acele texte sunt ale autorilor lucrărilor de referință sau și domniile lor le-au preluat fără „ghilimele” din alte surse ? Eu înclin să cred că textele încriminate sunt „bunuri publice”, fiind în documente oficiale (unele motivări asupra unor texte oficiale de anvergură din domeniul dreptului au o lungime imensă, o lucrare care tratează un subiect din actul normativ respectiv va suporta influența categorică asupra lungimii ei datorită lungimii textelor din motivare plus normele statuate).

Până acum și-au dat cu părerea 3 comisii. Una constituită ilegal, sub influență politică care a dat un verdict politic necesar lui Traian Băsescu în lupta contra lui Victor Ponta, două constituite legal, cea de la Universitatea București, despre care am făcut vorbire mai sus și Comisia Națională de Etică, în componența tehnică a acesteia, care a statuat că lucrarea lui Victor Ponta nu este un plagiat. Valoarea verdictelor este diferită. Decizia Comisiei UB are valoare internă, urmând a îmbunătăți controlul asupra lucrărilor de doctorat din cadrul UB, astfel încât „elementele de plagiat” să fie evitate pe când decizia CNE are valoare cu finalitate juridică înlăturând, definitiv, acuzația de plagiat.

Nerecunoașterea deciziei CNE de către o parte a comentatorilor subiectului are doar caracter politic. Moral, această nerecunoaștere slăbește aprecierea asupra calității umane a celor care se exprimă, în special cu vehemență. Îmi bazez afirmația pe considerentul că normele, de orice natură, ce reglementează viața noastră socială sunt convenții. Sunt convenții între noi, cetățenii, participanții la un act sau o manifestare publică (din educație, învățământ, cultură, sănătate, ordine publică și securitate națională, guvernare, justiție etc.), fie direct - de ex. referendum sau diferite comisii de decizie -, fie indirect, prin reprezentanții noștri în Parlament. Dacă vorbim de convenții, atunci trebuie să acceptăm și deciziile autorităților pe care noi le-am constituit și cărora le-am dat atribuții funcționale și proceduri de lucru precise.

Traian Băsescu a știut că noi nu vrem să ne respectăm legile. Autoritatea lui ca Președinte a României s-a bazat pe încălcarea legilor și a constituției convins fiind că și în rândurile adversarilor politici sunt unii ca el care îi vor aprecia comportamentul. Nu a greșit. Atacând pe Ponta cu „plagiatul”, Traian Băsescu și-a găsit aliații în rândurile liberalilor super-moraliști, incitându-i să încalce legea, acea convenție între noi care ne dă o ordine a lucrurilor pentru a nu ajunge să ne facem singuri dreptate prin folosirea „bâtei”, a armelor de foc sau albe. Iar ei, super-moraliștii, din interese strict personale, au „pus botul”. Este plină media română cu moraliștii de serviciu care instigă la încălcarea legilor. Nu au dreptate. Morala nu înlocuiește legea. Pentru că legea este unică iar normele morale sunt atât de diferite încât poți spune că fiecare bordei are morala lui.

Îmi doresc ca cei care au văzut în manevra cu „plagiatul” a lui Băsescu un joc politic murdar în care s-au implicat personalități ale învățământului (oare câți dintre ei or fi cu adevărat personalități ?), să îi sancționeze printr-un mare „DA” la referendumul pentru demiterea lui Băsescu.

Băsescu provoacă valuri

Cine urmărește ce se întâmplă azi în România și Europa poate ajunge la concluzii false. Poate. Dacă se mulțumește cu privirea superficială pe care o oferă presa și echipa de campanie a lui Traian Băsescu.

Mult timp presa a criticat politicienii pentru lipsa de consistență a mesajului public. Azi, mai mult ca oricând, presa dovedește că ea este aceea care preia can-can-urile și le promoveză, super-analiștii care trăiesc prin intermediul presei sunt cei care preiau, cu o satisfacție bolnavă, ideile și evenimentele slabe, fără substanță, și le fac „evenimente politice”.

Pe fond, suntem în desfășurarea unui eveniment politic normal, constituțional. La cererea „străzii”, politicienii adversari lui Traian Băsescu și acoliților lui politici au reușit să preia puterea în Parlament și să preia Guvernul. Au trecut, pe baza „regulilor” parlamentare (duse la extrem de PD-L), la înlocuirea președinților celor două Camere. Au cunoscut unde PD-L a deformat organizarea de stat și persoanele care au asigurat acțiunea și a trecut la înlocuirea lor. Toate persoanele în cauză sunt alese politic, fac parte din componenta politică a guvernării, legile în vigoare impun o astfel de abordare. Ultima acțiune este suspendarea lui Băsescu și referendumul pentru demiterea sau reinstaurarea lui la Cotroceni. A surprins rapiditatea cu care toate aceste acțiuni s-au desfășurat. Asta înseamnă, nici mai mult și nici mai puțin, o foarte bună organizare a puterii politice majoritare azi în Parlament și respectarea fermă a programului politic adoptat. Evenimentele au demonstrat și faptul că între USL și PD-L nu există compromisuri, atât de criticate de unii dintre analiștii de televizor. Dacă PD-L nu ar fi fost atât de talibanizat, nu este exclus ca toate aceste evenimente să nu fi avut loc. Părerea mea.

 A surprins, la noi, reacția absolut aberantă a popularilor europeni. „Frații” politici ai PD-L. O succesiune a evenimentelor am luat-o de la Gândul. Eu nu sunt dintre cei care le acordă simpatia și îi consider responsabili de dezastrul european de azi. Eu consider că politicienii PPE sunt susținătorii politici ai celor care au provocat criza economică de sistem în spațiul european. Popularii europeni sunt cei care în țările în care guvernează sau au guvernat au provocat dezastrul la nivel național. Ei sunt cei care au promovat expansiunea puterii politice proprii în dauna altor idei și concepte politice existente în țările Europei, cu agresiune, cu denigrarea celorlalte curente politice, cu atacul injust și denigrator la adresa politicienilor altor formațiuni politice etc. Acest model de comportament este și la noi, PD-L fiind vârful de lance. Din cauza acestui comportament s-a pus în pericol înțelegerea și acceptul populației pentru politicile de dreapta. În percepția populației s-a ajuns ca „politica de dreapta” să însemne actul de corupție, abuzul politic și administrativ, constituirea bugetului de stat ca un scop în sine și folosirea lui în mod discreționar, desființarea pieței libere și anularea concurenței în comerț și economie, statul devenind „garantul” existenței societăților comerciale clientelare și desființării acelor societăți comerciale care nu contribuie la bugetul politic al partidului de guvernământ.

Crizarea popularilor europeni ne arată și cât de sensibilă este situația lor în Europa. Demiterea lui Băsescu din funcția de Președinte al României scade un vot pentru politicile popularilor în Consiliul European. Căderea PD-L de la guvernare și ascensiunea USL face ca la alegerile pentru Parlamentul European viitoare PPE să piardă puterea în acest for de codecizie la nivelul UE. Pierderea puterii în PE face ca la nivelul Comisiei Europene să se producă modificări severe în componența acesteia. Practic, România dă un semnal la nivelul Uniunii Europene că epoca popularilor europeni este pe cale să apună. Sunt convins că în alte state europene opozanții locali ai partidelor din familia popularilor europeni studiază cu mare atenție acțiunile USL pentru a înțelege modul de acțiune politică și obiectivele de politică internă pe care USL le va urmări.

În ideea de mai sus, măsurile economice și debirocratizarea vieții economice și comerciale vor fi foarte atent urmărite. România va deveni vârful de lance al unui nou curent politic în viața economică. Fără a elimina măsurile de siguranță administrativă în administrarea bugetului de stat la nivel național și local, măsurile economice la nivel guvernamental pot duce la eliberarea economicului de sub controlul absurd al politicului. Este un paradox, dar este o realitate, politicile popularilor europeni atât în țările lor dar și în spațiul UE au dus Europa către un regim „comunist”, statele și UE devenind, încet-încet, autocrații. Ei, popularii europeni, au dezvoltat, în mod exagerat, cultul personalității liderilor lor (Merkel se vrea „doamna de fier”), liderii popularilor europeni se consideră, fără excepție, trimișii pe pământ al „zeilor”, și-au atribuit roluri mesianice, ei știu totul, pot totul, fac totul. În spatele lor stau disciplinate armate de votanți spălați pe creer, virulenți în vocabular, adepți ai unor măsuri extreme, periculoase pentru însăși esența Uniunii Europene.

Nu mai spun de interesele economice particulare ale popularilor europeni atât de porniți împotriva României azi. Că au fost ostili României de-a lungul timpului se știe. Ei au fost împotriva aderării României la UE, ei au fost la originea măsurilor temporare (?!) de integrare a României la UE (circulația liberă a forței de muncă, recunoașterea calificărilor obținute în învățământul românesc, condiționarea producției unor bunuri și servicii și exportul acestora în statele lor etc.), ei sunt la originea măsurilor luate în anii din urmă de obstrucționare a României ca stat membru al UE pentru integrare. Culmea, politicile lor perverse au fost aplicate în România de partidul „frate” PD-L care a dat dovezile de care popularii europeni au avut nevoie pentru a putea susține acțiunile politice de obstrucționare. Acum noi nu știm totul, dar se pare că Guvernul Ponta ne va aduce la cunoștință despre dezastrul real al guvernării PD-L sub dictatura lui Traian Băsescu. Se pare că Băsescu și ai lui, prin măsurile luate la nivel guvernamental, au favorizat clientela internațională a popularilor europeni, a asigurat se pare și bugetarea politicilor popularilor europeni, o bugetare frauduloasă, după părerea mea.

Băsescu provoacă valuri interne și internaționale. Da, sunt valuri, dar nu sunt decât în familia din ce în ce mai redusă a popularilor europeni. Este o mare prostie să facem un capăt de țară din durerea lor politică. Merkel nu va mai putea să își impună „politicile” economice de acaparare a pieței UE în favoarea clientelei politice a creștin-democraților germani. Este supărată. Nu este treaba mea. Puțin mă interesează supărarea lui Merkel și a prietenilor ei politici din partidul ei. Sunt convins că în Germania avem prieteni politici care apreciază mersul evenimentelor de la noi. Sunt convins că și în alte state avem prieteni politici. Din nefericire, mass-media română îi promovează pe popularii europeni și nu pe ceilalți.

Băsescu va îngropa popularii europeni așa cum a mai îngropat niște formațiuni politice, pe marginea gropii fiind chiar partidul care l-a lansat în spațiul politic, PD-L. Vor constata popularii europeni ce înseamnă să se alieze cu Băsescu. Sunt convins că în Germania vom asista, în curând, la o schimbare politică majoră. Merkel și partidul ei vor pierde puterea.

Dictatorii

În fața poporului, îi țin în brațe pe cei ce formează viitorul. În spatele scenei le ucid părinții și bunicii, pe cei mici și neajutorați le taie ajutoarele, dacă au crescut ceva mai mari și sunt neastâmpărați, le dă „peste bot”, le închid școlile și le aruncă în dispreț varianta plecării din țară dacă nu văd că au un viitor.

Trei dictatori care, în esență, au făcut aceleași acte și fapte contra celor mici. În cazul lui Băsescu, părintele care i-a dat copilul în brațe ar trebui decăzut din drepturile părintești.

Curtea Constituțională a jucat politic. Ponta greșește.

Este evident, pentru cine are ochi de văzut, că impunerea unei explicații, a unei păreri a unor membri ai CCR drept principiu de drept am ajuns din lumea Justiției în lumea abuzului autoritar.

Interpretarea CCR este un abuz. În Constituție nu există prevederi cu privire la condițiile tehnice de organizare și desfășurare a unui referendum. Nu este prevăzută condiția de validitate a unui referendum. Toate acestea sunt prevăzute prin lege. Ca atare, intervenția CCR este una politică.

Talibanii portocalii de la CCR, în frunte cu consilierul juridic Zăgrean, au comis încă un act împotriva Constituției însăși.

Înțeleg că Ponta a cerut modificarea OUG în sensul cerut de CCR și sub presiunea popularilor europeni. Posibil ca socialiștii europeni să îl fi sfătuit în acest sens. Greșește. Este un pas greșit, din partea mea are un mare semn de întrebare.

Trebuie făcut ceva cu CCR. Instituția publică actuală a fost cangrenată de PDL, este coruptă, este împotriva populației României. Desfid pe toți maimuțoii care din interes politic constată că CCR judecă corect. Trebuie revenit la controlul parlamentar asupra unor decizii, dacă se păstrează actuala construcție a CCR sau desființarea actualei construcții și formarea unei Curți Constituționale la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pe de altă parte, faptul că popularii europeni ne sunt ostili nouă, populației României, nu trebuie să ne ducă până acolo încât să ajungem să facem sluj în fața nemernicilor. Puțin mă interesează părerea lor. Cei care au votat și au asigurat intrarea României în UE sunt socialiștii europeni și liberalii și democrații din ALDE. Ar trebui să le urmăm acestora sfaturile, sfaturi care până acum sunt în sensul cum este organizată treaba în țară.

Mă enervează acceptul lui Ponta. UE nu este PPE. Apoi, ce se întâmplă politic în România nu este treaba nici a Comisiei, nici a Consiliilor. Este treaba noastră.

Referendumul. Între CCR, lege și oug

Agerpres.

„În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a constatat că Legea pentru modificarea art.10 din Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului este constituţională în măsura în care asigură participarea la referendum a cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente. Argumentaţia reţinută în motivarea soluţiei pronunţate de plenul Curţii Constituţionale va fi prezentată în cuprinsul deciziei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi primului-ministru", se arată într-un comunicat al CCR.

Explicație. CCR constată că trebuie respectat principiul validității referendumului - prezența la referendum a jumătate +1 din numărul celor înscriși în listele electorale - și doi, că Președintele României poate fi demis cu votul majorității celor care participă la referendum dacă este îndeplinită prima condiție. Practic, legea care modifica legea referendumului (introdusă în forță de PD-L în iarnă) și îi dădea lui Băsescu liniștea, se modifică în sensul că demiterea Președintelui României nu mai este condiționată de votul împotriva lui a 50%+1 din cei înscriși în listele electorale.

Ei bine, CCR a lucrat pe PL-x nr. 264/2012
Proiect de Lege pentru modificarea art.10 din Legea nr.3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului
inițiativă a deputatului Pieptea Cornel (PNL) și senatorului Severin Georgică (PSD). În proiectul lor, se modifică art. 10 din Legea referendumului în sensul:

„Art. 10. – Demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă, în urma desfăşurării referendumului, propunerea a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate”.

A se observa că inițiativa nu face o excludere de la condiția art. 5 alin 2 din Legea referendumului, așa cum face OUG nr. 41/2012 care modifică, mai mult, Legea referendumului și care are o formulare expresă la condiție:

 „1. Articolul 10 se modifica si va avea urmatorul cuprins:Art. 10. — Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Presedintelui Romaniei este aprobata daca a intrunit majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetatenilor care au participat la referendum.”

Ce se aplică ? Este întrebarea pe buzele tuturor. Se face modificarea Legii referendumului după decizia CCR la proiectul de lege sau se aplică OUG 41/2012. Respectând succesiunea actelor normative, juriștii cu mai multă experiență spun că se aplică OUG 41/2012. Corect. De fapt, de la publicarea lui în MOf al României este actul normativ care este valabil. Deci, CCR nu s-a pronunțat pe OUG 41/2012 ci pe proiectul de lege arătat mai sus. De fapt, OUG dispune, în articolul final, că Legea referendumului se va completa cu cele prevăzute îi OUG după ce acesta va deveni lege.

Recunosc că am fost confuzat un timp urmărind demența știrilor de peste tot. După ce am trecut la documentare m-am liniștit. Știu, Toni Greblă susține că și OUG ar trebui modificat în sensul dispus de CCR la celălalt act normativ. Toni Greblă se teme de campania furibundă a PD-L. Însă, OUG are în spate, așa cum a declarat și Ponta, o Decizie a CCR din 2007 care a constatat că o astfel de soluție este constituțională.

Apoi, analizând mai atent Decizia CCR de azi, ea nu intră în contradicție cu altă lege. Este o decizie pentru acel proiect de lege, decizie dată în procedura controlului constituțional preventiv, anterior promulgării ei. Ca atare, CCR va fi probabil sesizată asupra constituționalității Legii care aprobă OUG 41/2012, iar atunci Guvernul și Parlamentul vor motiva cu prevederile Deciziei CCR din 2007.

Eu concluzionez că Guvernul va organiza referendumul după prevederile OUG 4/2012, actul normativ în vigoare care, prin caracterul său de act ulterior, de reglementare nouă, este superior legii pe care o modifică.

Nu știu cum va juca Guvernul. Eu doresc să aplice OUG. Sper să nu îl modifice mai ales că a început campania pentru referendum de ieri, că regulile nu mai pot fi schimbate pe timpul campaniei și că da, Traian Băsescu merită o demitere fără „dureri”.

Referendumul îi dă lui Băsescu două căi de apărare

S-a depus cererea pentru suspendarea Președintelui Traian Băsescu la Parlament. De către parlamentarii USL. Act politic. Corect. De la această acțiune și pe suportul celorlalte deja finalizate (MOf la Guvern, revocările din funcții ale Av Pop, Blaga și Anastase etc.), un lung șir de vorbe și de ipoteze umplu spațiul informațional.

Este evident că eu sunt de o parte. De partea celor care și-au propus să îl suspende pe Băsescu. De aceea am ieșit în Piața Universității din 14 ianuarie acest an împreună cu prietenii. Am strigat „Jos Băsescu”, „Jos Boc”, apoi „Jos Ungureanu”, lozinci adaptate la moment până când am ajuns la doctor. Azi, după ce o parte dintre cererile noastre din PU au fost satisfăcute, Băsescu a înlocuit pe Boc cu Ungureanu, Udrea a trecut în linia a doua și mai are puțin și revine pe centură, USL a reușit o moțiune de cenzură și a dat jos guvernul „fără zile” Ungureanu, majoritatea parlamentară s-a mutat la USL și aliații, au fost corectate o serie de legi date de puterea portocalie în folosul propriu, alte legi sunt în curs de aprobare, zilele trecute USL a trecut la războiul total împotriva puterii portocalii care își păstrase șefi și șefuți în diferite instituții publice cu care torpila acțiunile guvernului. Este evident că nu se putea continua așa drept urmare s-a trecut la înlocuirea lor. Regret faptul că o parte dintre cei care au susținut acțiunile anti-băsesciene au ajuns acum să critice USL pentru acțiunile politice desfășurate pe motive care acum, ieri, azi și sigur mâine, nu pot fi luate în considerare. În timpul luptei nu faci teoria democrației. După ce ai câștigat războiul, iar până atunci mai este cale lungă, treci, obligatoriu, la un „audit al democrației” în țară, vezi unde s-au produs daunele majore și, cu respectarea procedurilor de rigoare, te apuci și îndrepți. Treabă complexă ce presupune înlăturarea din funcțiile de decizie politică și administrativă a celor care au adus țara în prăpastie, construirea unei noi majorități parlamentare, după câștigarea alegerilor, construirea unui nou guvern, alegerea unui nou președinte al țării, construirea unui program de guvernare care să dea stabilitate economică și socială țării și abia mai apoi se pot face corecturile pentru ajungerea la democrație. Să nu uităm nici faptul că actuala Constituție este una din sursele dezmățului băsescian care au permis aruncarea democrației la coșul de gunoi și impunerea statului autoritarist cu rădăcini în statul comunist al lui Ceaușescu. Și pe timpul lui Ceaușescu se afirma că România este un stat democratic cu o politică socialistă. Nici pe timpul lui Ceaușescu nu a fost democrație, nici pe timpul lui Băsescu. Însă, în condițiile de azi ale vieții politice europene, regimul băsescian a avut evidente valențe ale barbariei politice.

Suspendarea lui Băsescu de către Parlament și mai apoi demiterea lui Traian Băsescu de către cetățenii care se vor prezenta la vor este un act de igienă politică colectivă. Problema este că în legea referendumului există condiția validității acestuia care spune că este valid referendumul la care se prezintă 50%+1 din numărul cetățenilor înscriși în listele electorale. De aici eu trag concluzia că USL trebuie să facă tot ce este posibil pentru a încuraja, a stimula cetățenii să iasă la vot.

Este o problemă interesantă prin consecințele pe care le poate naște.

PDL și aliații au un mare număr de membri și simpatizanți activi politic. Au ieșit la vot. În număr mare. În situația în care campania pro-Băsescu va încuraja, va stimula pe susținătorii lor să boicoteze referendumul pentru ca acesta să nu fie valid, Băsescu va reveni la Cotroceni. Pentru că există condiția obligatorie ca referendumul să fie valid. Se poate interpreta că lipsa de validitate a referendumului este favorabilă lui Băsescu, cetățenii nedorind demiterea lui. De fapt, Băsescu are două căi de apărare pe când USL una singură de atac. Băsescu poate beneficia de susținerea populației în mod direct, prin prezența masivă la vot, referendum valid cu Băsescu câștigător, dar și prin susținerea indirectă a populației care nu ar valida referendumul. Aici este problema cheie. Iar PDL a început să acționeze în acest sens. Pentru a nu se situa în situația periculoasă a validării referendului prin prezența la vot însă a pierderii prin demiterea lui Băsescu, PDL își activează membrii și susținătorii, îi va ține în priză în această lună și îi va determina să nu valideze referendumul.

Pentru acest referendum trebuie făcută o campanie mai puternică decât la alegerile parlamentare. Membrii și simpatizanții USL trebuie să asigure cei 50%+1 din numărul cetățenilor de pe listele de vot. De asemenea, membrii și simpatizanții UDMR și ai UNPR. Ba, de ce nu, cei peste 10% din membrii și simpatizanții PP-DD. Nu mai spun de alte formațiuni politice. Apelul lui Blaga de ieri seară la adresa UDMR și UNPR, la societatea civilă etc. asta urmărea.

Lumea se bucură că suspendarea lui Băsescu a intrat în linie dreaptă. Eu sunt îngrijorat din cauza referendumului. Ar fi mare păcat să nu reușească suspendarea lui Băsescu. Nu îmi plac comentariile superficiale de pe posturile Tv. Toți mănâncă rahat.

Apocalipsa pentru PDL

Astăzi, după ce și-au băut cafeaua cu mătrăgună, în amarul de după ziua de ieri, pedeleprele au cuvântat prin așa-zisul lor reprezentant de la vârf, nou alesul cu compromisuri Vasile Blaga. Democrația în România este în pericol iar PDL nu se alătură USL pentru distrugerea democrației. Haida-de ! Care democrație ? A fost cumva în ultimii ani ceva democrație pe aici, pe plaiurile mioritice ? Dacă prezidențiatul lui Traian Băsescu, guvernările lui Boc fără număr, a lui Ungureanu fără zile, dacă parlamentarismul lui Anastase și Blaga se pot numi democrație, atunci noi nu trăim în România ci într-o lume paralelă cu imagini din România. Blaga a luat-o razna. Trebuie să o ia, dacă mai vrea să rămână pe postul de președinte al PDL, post atât de râvnit de Blaga ani și ani și la care a ajuns după un compromis rușinos cu cotoarba de Monica Macovei și aliații ei. Bine-bine, cu acordul lui Băsescu care, probabil, cu strângere de inimă a admis candidatura lui Blaga gândind în sinea lui că până după alegerile din toamnă va găsi el o metodă să scape de Blaga, mai ales că individul s-a manifestat cam cu moderație față de aberațiile băsesciene din timpul guvernărilor pedeliste. Bașca, se pare, a ținut partea polițiștilor care au creat sloganul „Ieși afară javră ordinară”.

Iau de la Agerpres informația cu conferința de presă a PDL. Pedeleprele merită felicitate pentru că au deslușit mecanismul creat de USL pentru acțiunile politice din ultimele zile:

1. Preluarea la Guvern a Monitorului Oficial al României, din mâna lui Roberta Anastase;

2. Revocarea din funcție a Avocatului Poporului - singurul în măsură să atace la Curtea Constituțională ordonanțele de guvern (simple sau de urgență);

3. Revocarea din funcție a Președinților celor două Camere ale Parlamentului care pot impune ordinea de zi ale fiecărei camere, pot convoca Parlamentul în sesiune extraordinară, pot dezvolta alte acțiuni politice ale USL în Parlament (așa cum au făcut până acum cei din PDL);

4. Revocarea și înlocuirea șefilor de la TVR și SRR;

5. Emiterea OUG de limitare a atribuțiilor Curții Constituționale privind controlul de constituționalitate al hotărârilor Parlamentului (măsură luată de PDL pentru protecția lui Băsescu la acțiunea de suspendare);

6. Depunerea cererii de suspendare a lui Băsescu pentru controlul de constituționalitate la CCR, care devine consultativ ca urmare a OUG de azi;

7. Depunerea cererii de suspendare la Parlament și începerea procedurii suspendării.

Faină acțiune. Cine a gândit-o merită felicitat. Este perfect constituțională, perfect legală și este perfect democratică. De aceea plânge Blaga. USL s-a deșteptat iar băsescienii s-au prostit, „di tăt”.

Blaga poate merge mai departe. Înțeleg că și VUM va ajunge tot o OUG iar Avocatul Poporului care să îl atace la CCR nu mai este. A fost revocat. Inteligente mișcări.

Asta îmi place. Este o luptă politică în adevăratul sens al cuvântului. Abia acum am ajuns la un proces democratic în adevăratul sens al cuvântului.

Sfârșitul altei dictaturi. A celei Băsesciene.

Băsescu se simte mai rău ca Ceaușescu. Ceaușescu a fost terminat în câteva zile, puține la număr, Băsescu este terminat încet, este la foc mic, să se „coacă” bine. Nefericirea lui, a dictatorului Băsescu, este că simte, simte cum îi sunt luate puterile abuzive cu care și-a construit „imperiul” portocaliu.

Acțiunile de ieri ale USL, acțiuni politice în exclusivitate și perfect democratice, au surprins. Pe toată lumea. Și pe prieteni dar mai ales pe neprieteni. Se știa că USL va desfășura acțiuni împotriva lui Băsescu, se știa de intenția USL de a schimba președinții celor două Camere ale Parlamentului, se știa despre intențiile USL de a prelua puterea în acele instituții publice care formează „aluatul” puterii însă se bănuia că aceste acțiuni se vor derula în timp, până în toamnă, la alegerile parlamentare. Ei bine, nu. Nu a fost să fie. Probabil că PDL avea planuri pentru majoritatea acestor acțiuni, planuri de opunere a rezistenței, planuri de luptă pe „baricadele” respectivelor instituții și comentariile de rigoare ce ar fi fost făcute pe măsură ce lupta se va fi dus. Acum totul a picat. Odată. Toată munca propagandei PDL a fost aruncată la coș. Au rămas doar lozincile de final.

Ieri, la posturile Tv, prietenii și neprietenii USL au observat un lucru: acțiunile de ieri ale USL nu au fost cunoscute din timp. În condițiile în care SRI, DNA, DIICOT și alte structuri publice sau nepublice (firme de detectivi particulari formate din sereiști pensionați, polițiști, militari, sepepiști etc.) dotate cu aparatură de interceptare a convorbirilor ambientale sunt conectate la toate aparatele membrilor USL, de la cei de vârf până la cei implicați în acțiuni politice simple, nu a transpirat nimic cu privire la acțiunile politice de ieri din Parlament. Surprinderea lui Băsescu și a PDL a fost imensă. Ieșirea lui Băsescu a fost intempestivă. Iau de la Mediafax informația. Se vede frica. Și, trebuie să recunosc, pe undeva are dreptate. După suspendarea lui urmează ca Justiția să își spună cuvântul cu privire la actele și faptele numitului, fost Președinte al României, Traian Băsescu. Este teama lui. Este coșmarul lui. Îi este teamă că va ajunge coleg de celulă cu Adrian Năstase. Poate nu pentru o infracțiune clară, evidentă, ci pentru, de exemplu, o fraudă legată de alegerile din 2009. Îi este teamă că va suporta un „afront” de genul celui pe care el i l-a construit și aplicat lui Năstase.

Ieri, USL a lovit în plin. Încălzirea s-a făcut cu noii șefi ai TVR și SRR. Oameni ai USL. Până una-alta. A urmat Avocatul Poporului care a fost revocat și înlocuit. Între timp s-au depus cererile pentru suspendarea lui Vasile Blaga și Roberta Anastase, cereri admise în majoritate de comisiile juridice ale celor două Camere și apoi supuse aprobării plenurilor. Aprobate. Se vede treaba că au fost pregătite din timp și minuțios materialele necesare pentru motivarea acțiunilor. Nu au „transpirat” nici sub aspectul conținutului și nici a momentului în care acestea vor deveni suportul acțiunilor politice. Ieri Băsescu și PDL au suferit cele mai mari pierderi de la pierderea guvernării. SRR și TVR nu mai pot fi folosite ca mijloace de propagandă băsesciană, Avocatul Poporului nu mai poate sesiza Curtea Constituțională atunci când parlamentarii PDL nu au motive juridice să o facă, iar cele două Camere ale Parlamentului au noi Președinți: Crin Antonescu la Senat și Valeriu Zgonea la Camera Deputaților. Dialogul, chipurile „democratic”, al lui Băsescu cu Parlamentul intră pe făgașul constituțional, dacă Băsescu mai dorește să dialogheze cu Parlamentul. Nu mai poate „porunci” Parlamentului ce anume să facă, ce să pună pe ordinea de zi, ce să aprobe și ce să respingă etc.

Băsescu, Blaga și mai toată clientela lor jurnalistică bașca unii și alții din cei care trăiesc din comentariile politice au numit acțiunile de ieri „lovitura de stat parlamentară”. Inclusiv unii care se declară liberali au considerat că acțiunile politice de ieri sunt nedemocratice. Ba sunt perfect democratice. Și nu este o lovitură de stat. Este doar o simplă preluare a puterii acolo unde legea permite și chiar impune ca o majoritate parlamentară să impună puterea. Cei care acuză USL de dictatură sunt cei care au asigurat și susținut exercitarea dictaturii băsesciene și pedeliste. România este împărțită în trei. Susținătorii USL, susținătorii lui Băsescu și ai PDL și neutrii. Din cauza lui Băsescu și a PDL nu mai există dialogul politic al acestora cu partidele din USL. PNL a fost victima predilectă a lui Băsescu și PDL care au dorit dispariția PNL (Băsescu) și absorbția acestuia (PD în 2005, când a somat PNL să accepte absorbția în PD !). A face acte de caritate cu Băsescu și gașca lui de pedelei este o naivitate. Mai ales că Blaga, pentru a fi ales președinte al acestui partid de năpârci comunistoide, a acceptat și se comportă ca un derbedeu politic în maniera lui Macovei, Sever Voinescu sau Traian Radu Ungureanu.

Ziua de ieri va intra în istorie ca ziua afârșitului dictaturii băsesciene. Abia de azi putem să cerem USL să își îndeplinească în totalitate promisiunile de intronare a democrației în România. Faptul că Băsescu și PDL au activat pe „frații lor într'u credință” din PPE să iasă cu declarații sforăitoare acuzând lipsa democrației în România prin preluarea puterii, în mod democratic, de către USL, este ca o frecție la un picior de lemn. PPE va pierde niște votanți în PE, asta este sigur, și din România, pentru că PPE este pe ducă în alte multe țări din Europa. USL are obligația să facă din PDL o amintire urâtă pentru poporul român. Sper să își îndeplinească această obligație. Existența PDL pe scena politică este un atentat la democrație. Eu unul așa am simțit și simt.