Oare, câți suntem ?

Luju.ro a luat un interviu lui Radu Stroe. Evident, interesul este a afla câți mai suntem, în realitate și, legat de câți suntem, ce își propune MAI pentru alegerile viitoare.

Concluzia ? Este harababură. Legislativă, funcțională la nivelul primăriilor și a structurilor specializate ale MAI de evidență a populației, politică. Radu Stroe are dreptate. Una scrie legea, alta se interpretează și aplică. Fiecare cu mușchii lui. Iar asta o știm fără a mai spune el. O știm pe pielea noastră din modul cum acționează Jandarmeria Bucureștiului în apărarea celui mai iubit troglodit al lor: Traian Băsescu. O știm de la Curtea Constituțională care își încalcă atribuțiile și se comportă ca o instanță de judecată și Parlament în același timp însă mai puțin ca o Curte Constituțională. O știm de la Consiliul Superior al Magistraturii care a devenit agent politic al PDL și o mai știm de la instanțele de judecată unde judecătorii portocalii motivează hotărârile judecătorești cu extrase din notele de fundamentare sau expunerile de motive ale actelor normative emise de guvernările eșuate ale „constituționalului” sinistru Emil Boc. O harababură generalizată care a fost creată de Băsescu și PDL pentru că doar astfel ar fi putut să comită toate crimele împotriva poporului român cu „legea în mână”. La legi strâmbe, administrație și mai strâmbă. Asta a fost administrația PDL.

Referendumul mi-a dat prilejul să constat o măgărie comisă de guvernele care s-au perindat, de orice culoare au avut ele. Nu au curățat legile privind alegerile de orice fel și referendumul de dublarea unor noțiuni, a unor definiții. De exemplu, este cea mai evidentă, definirea listelor electorale permanente. Una este lista electorală permanentă la alegerea Președintelui, alta este lista electorală permanentă la referendum și cine dracu mai știe care este lista electorală permanentă la alte tipuri de alegeri. Normal, într-o singură lege trebuia definită lista electorală permanentă, celelalte legi făcând doar trimitere la legea de bază dacă la tipul de alegere lista electorală permanentă ar fi constituit o condiție a evaluării lor. Poate că acum, în prag de alegeri parlamentare, MAI va face propunerile legislative necesare de modificare, completare, corectare a harababurii normative, în consens cu legea 24/2000 de tehnică legislativă.

În fine, în privința „coabitării” cu Băsescu, poziția PNL, este bine precizată în acest paragraf:


„Credeti ca se poate coabita cu Traian Basescu? Ati fost ofiter al Marinei... In ce ape s-ar scalda USL cu Basescu pe aceeasi punte? Poate fi tinut la suprafata un vapor cu doi carmaci?

Raspunsul e categoric NU. Nu stiu exact istoricul relatiilor Basescu – PSD, dar cunosc perfect istoricul relatiilor Basescu – PNL. Si imi aduc aminte nu numai momentul cand a venit, primar general fiind, la noi la sediu la PNL sa facem o coalitie, ca zicea el ca il omoara Nastase si PSD. Atunci, PNL a comis greseala fundamentala. Ulterior, nu a fost suficienta mezalianta DA si urmatoarea etapa de parcurs a domnului Basescu a fost desfiintarea PNL prin programarea pana si a comitetelor judedetene PNL, prin fuziune cu PDL-ul. Cum s-ar spune, PDL a incercat capcanarea PNL. Dupa refuzul nostru, s-a declansat cataclismul care a tinut pana in zilele noastre. Dar nu va mai tine mult! Eu inca sper intr-o demisie a lui Traian Basescu si as adauga ca lupta lui, nu impotriva USL, ci impotriva poporului roman, nu face decat sa-l descalifice in continuare. Pentru ca el nu lupta cu USL, ci intre noi si el este interpusa marea masa a celor 7,4 milioane de romani care au votat demiterea sa la referendum”.


Îmi place această explicație. Am scris din 2005 împotriva lui Băsescu, la articolele din Adevărul și Cotidianul, multe comentarii. Apoi pe blog. Precizările îmi aduc satisfacție. Chiar dacă nu am știut atunci chestiunile intime, în anii din urmă le-am aflat și îmi crează plăcere să le citesc și recitesc de câte ori am ocazia.

Sper, îmi doresc din suflet ca MAI, pentru care am o anume afinitate, să arate că se poate realiza o acțiune corectă în slujba poporului român pentru clarificarea situației populației cu drept de vot pentru ca astfel să ajungem mai aproape de adevăr. În spatele acestor date se află adevărul numărului de parlamentari, adevărul PIB-ului, adevărul contribuțiilor și al asistenței sociale etc. Adevărul prognozelor care se fac pentru planurile de orice fel care implică mase mai mari de oameni etc.

Sper ca după un timp să aflăm câți suntem în realitate. Putem fi 30 mil de români însă aici în țară ducem greul doar jumătate din această cifră. De ce naiba trebuie să avem în cârcă „greutățile” a doi oameni ?

Justiția strâmbă se face cu oameni strâmbi. Justiția Băsesciană.

Danileț Vasilică Cristian, judecător la bază și membru al CSM ales de judecătorii de la judecătorii (parcă). Fost consilier al sinistrei Monica Macovei în perioada de tristă amintire din guvernarea Tăriceanu când Justiția a fost încălecată politic, legile justiției au fost refăcute pentru a da în mâna lui Băsescu pârghiile necesare pentru a controla Justiția.

Danileț Vasilică Cristian, judecător și membru al CSM aflu, ieri, a fost obligat de instanță să își îndeplinească un atribut de fiu, o obligație civilă față de părinții aflați în sărăcie cumplită, să le dea din prea plinul financiar de judecător și de demnitar al statului (ca membru CSM) o cotă de 1/6 fiecărui părinte ca pensie de întreținere. 748 lei pentru fiecare părinte. O fi fost ideea lui sau o fi fost ideea altora care văzând nesimțirea lui și nedreptatea cu care el își tratează părinții i-au sfătuit pe aceștia cum să facă. Și are vechime în nesimțire de a stat ca animalul ani și ani văzând cum părinții care i-au dat viață se chinuie să trăiască cu cei aproape 400 lei ai mamei și cu ce mai pot culege din curtea casei.

Danileț Vasilică Cristian este un oportunist sinecurist. Colegii magistrați au mărturisit, în zilele din urmă, că individul a fost și este foarte activ în a-și crea oportunități aducătoare de favoruri și beneficii, intrând în încurcături politice după care hop la CSM pentru a-i fi reparată „onoarea” de magistrat. Cum naiba are omul ăsta „onoare” de două feluri ? Există onoarea de a fi om și onoarea de a fi magistrat ? O fi onoarea de a fi magistrat superioară onoarei de a fi om ? Ciudat mod de a gândi.

Ieri, la Cotroceni, am discutat cu un om care a făcut 10 ani de pușcărie pentru o crimă pe care nu a comis-o. Era eliberat de două luni. CEDO a constatat că omului nu i-au fost respectate drepturile fundamentale de către judecătorii și procurorii din România și că pedeapsa dată este un abuz judiciar. Am discutat destul de amănunțit pe Constituție, pe care o consideră nedreaptă, înclin să cred că privită după anii de temniță nedrepți are dreptate. Permite magistraților și puterilor statului să se lăfăie în abuzuri și nedreptăți contra cetățenilor țării. Culmea, unul dintre cei care s-au chinuit să avem această Constituție este condamnat cu motivarea instanței „pentru a arăta Comisiei Europene că la noi pot fi condamnați înalții demnitari” fără a arăta motivele concrete ce i se pot imputa. Două exemple de condamnări care confirmă că avem o Constituție permisivă abuzului reprezentanților statului. Pentru că eram la Cotroceni pentru a protesta astfel împotriva întoarcerii lui Băsescu am sesizat că de fapt noi, protestatarii, eram într-o situație asemănătoare cu cei condamnați pe nedrept. Curtea Constituțională a abuzat, pe baza Constituției, de dreptul nostru suveran și a negat un vot popular. Majoritar. A fost într-un fel o condamnare a poporului că a votat pentru demiterea celui care a reușit să subordoneze Justiția, Curtea Constituțională, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Public, DNA etc. fără a avea un drept constituțional sau legal care să îi permită acest lucru. Iar Curtea Constituțională i-a dat dreptate. Iar asta nu mai este dreptate, este un abuz cumplit asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale unui întreg popor.

Nefericirea face că noi, ca popor, nu avem o cale de urmat facilă pentru a avea acces la dreptate. Suntem obligați, mare parte dintre noi, de conveniențe sociale și declarații politice că respectăm cu strictețe niște reguli ale democrației. Situația nu este de natură să încurajeze o acțiune violentă împotriva puterii care nu mai este la Parlament și la Guvern ci la Cotroceni și la slugile din Justiție ale lui Traian Băsescu iar calea „civilizată” ne spune că la alegerile din toamnă, la parlamentare, este ocazia de a scoate de pe scena politică partidele care îl susțin. Dacă cei 7,4 mil. de votanți la referendum se vor prezenta la vot, plus milionul care a votat împotriva demiterii lui Băsescu și care este posibil să nu fie pedelist sau udemerist, șansele PDL de a intra în Parlament devin foarte mici astfel că viitorul Parlament va putea avea inițiativa de modificare a Constituției astfel încât toate abuzurile ce s-au comis „în numele ei” să fie desființate și să avem o lege fundamentală care să apere cetățenii și nu instituțiile de stat. Instituții care excelează în abuzuri. Pentru că instituțiile sunt formate din oameni și conduse de oameni, pentru oamenii din instituții nu au cultul drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, pentru că oamenii din instituții sunt ca acel Danileț de mai sus care pentru binele propriu sunt capabili și se vede că fac acest lucru să încalce aceste drepturi și libertăți, să judece strâmb și să se folosească de forța coercitivă a statului pentru binele unei minorități dar în defavoarea majorității.

Avem un stat strâmb, avem un stat nedrept, avem un stat prost construit și abuziv condus, avem un stat în care puterea politică se complace la jocuri de culise cu dictatorul Traian Băsescu pentru ipotetice favoruri, avem un stat în care guvernarea se face după cum dictează niște străini interesați să domine politic și economic în defavoarea interesului național, avem un stat care acceptă suzeranitatea fie a altor state fie a unor organisme suprastatale, avem un stat fără coloană vertebrală. Și este păcat.

După ziua de ieri, cu mai mai multă convingere, cred că noi nu mai avem Justiție. Cred că oamenii strâmbi din magistratură au deformat nu doar instituția Justiției ci și ideea de justiție. Iar o Justiție strâmbă, la noi, ar trebui numită Justiția Băsesciană. La alții ar trebui numită după dictatorii locali. Fie ei persoane, fie ei organizații politice dominante.

Justiția are probleme. Unii/ele se vor stat în stat.

Imagine de la Cotidianul

Justiția a fost, este și sper să nu mai fie angajată politic. Pe timpul lui Iliescu a fost evidentă aplecarea către servilism politic a procurorilor și judecătorilor. Excepțiile au fost puține și nu au ajuns în spațiul public. Băsescu a fost mai direct. A impus procurorii - de la șefimea unităților de parchet până la procurorii șefi de secții, bașca procurorii de toată mâna care luați de te miri unde au ajuns să reprezinte interesele generale ale societății -, a impus judecătorii - manevrele INM și ale CSM sunt de notorietate, la Băsescu au ajuns ca propuneri de intrare în magistratură a celor care au făcut dovada culorii portocalii cu trandafir a sângelui purtător de oxigen băsescian. Am ajuns în situația stupidă ca procurorii să acuze în numele PDL, partidul luând locul societății, judecătorii nu mai apără drepturile subiective ale justițiarilor ci „drepturile” guvernelor portocalii și mofturile lui Traian Băsescu, în dispozitivul hotărârilor pronunțate în cauzele penale sau administrative având un spațiu din ce în ce mai generos motivările judecătorești copy-paste din expunerile de motive sau notele de fundamentare ale actelor normative de pe timpul sinistrelor guvernări Boc și Ungureanu, plus aiuritoarele explicații ale diferitelor comisii prezidențiale băsesciene ce încearcă să inducă ideea renunțării la statul social și ducerea țării către epoca bunului plac guvernamental. O spun pentru că sunt pățit cu „onorabilul” Tribunal București. Am rămas șocat când am găsit în dispozitivul unei hotărâri motivările din expunerea de motive a unei ordonanțe a Guvernului Boc. Am renunțat la recurs, ar fi fost o acțiune inutilă din moment ce am constatat că judecătorii Tribunalului au renunțat să mai judece și au trecut la copy-paste. Când vezi așa ceva știi, sau ar trebui să știi, că nu mai ai parte de justiție ci de pumnul în gură cu care guvernările băsesciene ne-au gratulat până acum. Ce mă întristează, dacă pot spune așa, este faptul că la actualii guvernanți nu văd îngrijorare față de actele justiției, față de nedreptățile flagrante comise de instanțele de judecată împotriva cetățenilor, față de abuzurile comise pe față de judecători și procurori. Nu sunt suficiente explicațiile sofisticate și pretins intelectuale de la posturile Tv sau din paginile jurnalelor, este nevoie de acțiune politică exprimată în legislaltiv de către Guvern și nu de către parlamentari. În fine. Să mergem la CSM care dă semne că ar vrea să fie stat în stat.

Potrivit Constituției, art. 134 alin. (1) și (2) CSM are două atribuții principale. Constituționale. Propune Președintelui numirea în funcție a judecătorilor și procurorilor, cu excepția celor stagiari (precizare foarte importantă, fiind vorba despre prima numire în funcție a acestora) și a doua se referă la rolul CSM de instanță de judecată (un fel de instanță de fond) în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor. Atât. Acestea sunt atribuțiile constituționale. Are și alte atribuții legale, pentru a îndeplini funcția de garant al independenței justiției, însă primele atribuții sunt cele constituționale ceea ce duce la concluzia că independența justiției se realizează cu prioritate printr-o politică severă de resurse umane. Un control serios la intrarea în magistratură și acțiuni de sancționare severă a magistraților care calcă în străchini.

CSM are, în ultimii ani, inițiative politice. Nu mă refer doar la ieșirile și discursul evident politic al unor membri ai CSM în media, mă refer și la acte ale CSM care îi depășesc, evident competențele. Acum vrea, nici mai mult și nici mai puțin, să devină „superiorul” Ministerului Justiției, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al instanțelor judecătorești. În scrisoarea adresată ministrului justiției, dna Mona Pivniceru, CSM vrea și dispune, recomandă și impune, acuză și vrea sancțiuni. Extrase din scrisoare sunt la Agerpres.

Ori cucoanele care asigură conducerea CSM au luat-o razna ori suntem de fapt în fața unei acțiuni de comando a susținătorilor lui Băsescu din Justiție pentru a limita noului ministru al justiției câmpul de acțiune. Înclin să cred că este așa. Înclin deoarece în textul scrisorii se face referire la acțiunile petrecute în România după 6 iulie 2012, deoarece se cere, imperativ, adoptarea unor acte normative prin care să fie stabilite sancțiuni penale sau administrative politicienilor din parlament și guvern care critică judecătorii și procurorii etc. Nu doar că cererile lor sunt anti-constituționale, dar nici nu fac parte din competențele lor. Mai mult, prin cererile formulate CSM se vrea minister. Total aiurea. Și instanță de judecată în domeniul disciplinar pentru judecători și procurori (instanță specială pe care constituția noastră o impune) și organ administrativ judiciar. Este cam aiurea. Total aiurea. Pentru administrativ am Ministerul Justiției.

Culmea, scrisoarea are o particularitate. Apare după ce revenirea lui Băsescu la Cotroceni a devenit o certitudine. Adică marți. Ca să vezi poznă.

UE, corporatism și alte alea

Se vehiculează idei care sunt destul de sărăcuțe în substanță cu privire la UE.

Hai să vin și eu cu o precizare. De la mine, din tărtăcuța mea.

UE nu este ce pare a fi, pentru că pare altceva decât este, pentru că niște politicieni (din toate taberele) ajutați de niște (h)analiști de mântuială și jurnaliști cu jumătate de creier și ăla alterat i-au dat UE o „față” la care nu are dreptul. UE este o uniune de state care și-au deschis granițele pentru a elimina niște taxe vamale, protecționismul de stat și întârzierile circulației mărfurilor prin controlul vamal. Totul pentru o mai mare eficiență a economiilor statelor membre, în special a economiilor statelor fondatoare, cu accent pe Franța și Germania. Pentru a eficientiza și mai mult propriile economii, statele dezvoltate au gândit libera circulație a persoanelor astfel că deficitul lor natural de personal calificat și înalt-calificat să fie acoperit cu absolvenții din statele UE mai sărăcuțe și mai duse cu Duhul, cum este România. Ei prosperă iar noi participăm intens la prosperitatea lor odată cu accederea în UE. O făceam noi și înainte, acum însă ni s-a pus pata să fim cei mai cei dintre cei mai hăis.

Uniunea monetară este însă o altă minune. Ea ține de corporatism, adică de necesitatea marilor corporații europene de a se situa pe o anumită poziție în relațiile lor cu economiile SUA, Rusia, China, Japonia etc. Euro are ca obiectiv pe termen lung dominația economică a corporațiilor europene (germane și franceze în special) asupra corporațiilor din celelalte state mari (sau uniuni de state). Pentru ca euro să fie puternic, trebuie să fie impus pe un spațiu geografic cât mai mare. Rolul lui secundar este acela de a crea identitatea europeană. La asta se adaugă, ca apendice, statutul fiecărui cetățean din statele membre ale UE de cetățean european aflat sub protecția UE atunci când călătorește în alte state terțe. Practic, UE preia din responsabilitățile statelor membre de protecție externă a propriilor cetățeni aflați în spațiul altor state din afara UE. Pentru a realiza acest lucru, cu ani în urmă, UE s-a declarat și a fost acceptat pe plan internațional ca „subiect al dreptului internațional”. Prin tratatele, convențiile încheiate de UE (în numele și pe seama tuturor statelor membre) cu alte state sau uniuni de state ori organisme internaționale UE se comportă ca un stat de sine-stătător, având atributele recunoscute în dreptul internațional statelor. La această imagine de „stat între state” apare, ca la radiografie, o hibă: sistemul fiscal. UE nu îl are. Fiecare stat are propriul sistem fiscal, existând între ele asemănări dar și deosebiri. Aici însă, Germania și Franța nu se mai pupă. Cumva, până la urmă, va fi construit un sistem fiscal european.

Că tot vorbeam despre corporații, sistemul corporatist are în spate sistemele bancare europene și ca model sistemul corporatist american. Corporațiile care nu comit agresiuni politice față de puternicii zilei primesc de la statul în cauză comenzile plătite din banii publici pentru diferite mărfuri dar în special servicii. Un loc aparte îl au constructorii. Normal, o cotă cât mai mare din banii publici se destină corporațiilor sau firmelor cu pretenții de corporații de pe plan local. Corporatismul este opusul liberalismului și este mai apropiat de socialism cu unele diferențe. În socialism corporația are caracter politic în capitalism corporația își trimite reprezentanții în politică. Băsescu și ai lui au ales sistemul „reprezentanților în politică”, asemănarea cu corporatismul american, german și francez fiind evidentă. Debarcarea lui Băsescu punea în pericol corporatismul în România. Existența PNL în formula de putere actuală crează premisele revenirii României la liberalismul economic, opusul categoric al corporatismului de orice fel. Liberalismul economic se opune dominației politice a corporațiilor și încurajează libera inițiativă. Pentru că liberalismul față de făcătură capitalistă promovată de Băsescu și PDL are ca bază persoana, drepturile și libertățile fundamentale ale acesteia, statul minimal - care este exclusiv o administrație publică și nu un partener economic al corporațiilor stimulate și protejate de stat -, libera inițiativă și proprietatea. Este simplu însă este periculos pentru cei care vor să domine lumea, care au găsit în noțiunea de „democrație” vehiculul prin care să își exporte ideile perverse.

Cu privire la proprietate, UE are conceptul liberei circulații a proprietarilor, în special a celor de proprietăți funciare, astfel că ocuparea unui teritoriu (model israelian) ostil să se facă prin achiziția de proprietăți. Astfel că se pot manifesta scopuri din cele mai perverse. Unii vin și cumpără proprietăți pentru a elimina din zonă populația băștinașă sau a împiedica pe băștinași să aibă o unitate teritorială, alții stabilesc „capete de pod” pentru invazia economică etc. Dar asta poate fi calmată dacă statul are grijă și se impune cu privire la destinația acelor proprietăți deținute de persoane cu altă cetățenie decât cea locală. Mai pe românește, statul trebuie să impună proprietarilor de terenuri din alte state să își folosească proprietățile în scop politic.

În final, consider că UE a început să se formeze și s-a format ca o formulă de parteneriat european pentru mai binele statelor fondatoare și că azi se află în fața unei agresiuni politice a reprezentanților corporațiilor adunați în PPE.

Mă opresc. Mă critică prietenii că nu am „frână” la tastatură.

Suntem mai puțini

Cei de la Gândul au publicat această hartă, explicativă, cu privire la populația stabilă a României. Este un punct de reper. Un punct de reper pe care Curtea Constituțională în formalismul ei de rea credință l-a eliminat din calcul atunci când „a vegheat” la procedurile ce se impuneau a fi respectate cu privire la referendum, cum era obligată să facă (tip de acțiune impusă de Constituție). Suntem mai puțini. Cu milioane de oameni. Sunt județe care au scăderi severe de populație. Migrația forței de muncă, goana după bunăstarea altora din vestul Europei sau America, evoluția negativă a populației, viața mizeră și sistemul de sănătate pus la pământ de guvernarea Băsescu-Boc au acest rezultat. Suntem mai puțini, suntem mai puțin educați, cei care au diplome nu le confirmă, suntem predispuși înapoierii culturale și involuției către primitivism. Excepțiile sunt excepții însă sunt atât de puține încât au devenit „o cantitate nesemnificativă”. Cu o floare nu se face primăvară.

Am lecturat niște aiureli

M-am dezinformat. Am frunzărit Adevărul și Evenimentul Zilei. Dâncu este la mare preț. Băsescu are un 23%, Blaga are 20% - dacă adun, ajung la 43% încredere pentru liderii PDL (!?) -, Antonescu este oaia neagră a PSD iar Ponta este băiatul bun care calcă în străchini prin „mariajul” cu Antonescu. Ufff. Colac peste pupăză PSD are 26% - rău frate, rău -, PNL 24% - șocant bre (!) -, PDL are 22% - de unde ?

Tismăneanu continuă portocalizarea punând pe Crin Antonescu în poziția de țintă politică, având ca înaintași pe Portocală și Pleșu. Nume grele, dom'le, nume grele. Cuvinte veninoase, grele, ucigătoare, asasine, pornite din inimi de lachei prinși cu mânuțele în sacul cu bani al stăpânului, cuvinte de mahala. Pentru că marii pupători de cururi au o particularitate. Devin jigodii atunci când orgoliul le este atins și vanitatea devoalată. Spoiala de educație de duce naibii pe apa sâmbetei și ne arată chipul hâd al parvenitului, al acelui Dinu Păturică din trecut adus cu mijloace moderne în timpul de azi.

Constat că au pus tunurile pe cei din PU. Adică pe noi. Suntem exemplul negativ al realității cotidiene. Suntem ca ciuma și există pericolul ca „ciuma civică” să mai aibă o evoluție (negativă !) ca astă iarnă, la nivelul întregii țări. Au dreptate. Atunci PDL a ajuns la 11%. Băsescu la 8%. Dacă noi continuăm, dacă Ponta și Dușa + Stroe actualizează listele electorale la sânge punând de acord populația existentă cu listele electorale (normal că se va da o altă Hotărâre de Guvern cu listele electorale), dacă se umblă la legile în materia alegerilor și se definesc listele electorale permanente ca fiind cele care cuprind doar pe cei cu domiciliul și reședința în România pentru a face astfel dreptate celor care suportă aici, în țară, mizeriile guvernanților, fără a neglija dreptul celor plecați în străinătate de a vota, chiar cu efortul financiar mai mare de a duce secții de votare acolo unde a înțărcat dracu bălaia, dacă se elimină cvorumul la referendum sau se aduce măcar la o cifră suportabilă (în concordanță cu media participării românilor la vot), atunci sunt au de ce să fie îngrijorați lătrăii portocalii. Se duce naibii PDL, se duce naibii contribuția României la apariția și dominația noului imperiu German.

Au imaginație indivizii. Dar am și eu. Ce naiba. Am dreptul la speranță având ca suport ce văd în piața publică, ce spun prietenii și ce lasă să se întrevadă și o parte a oficialilor fost pedelizați până mai ieri.

Piața Universității 2012

Este un fenomen social, este un loc special, cel puțin pentru mine. Ne adună, ne face să conștientizăm că suntem mulți, suntem diferiți, suntem doritori de libertate și dreptate. Indiferent de pregătire, statut social, experiențe anterioare. Indiferent de simpatii sau antipatii politice. Indiferent de vârstă. Aici, în piață, conflictul între generații se atenuează, dispare chiar. Primează libertatea și dorința imensă ca ea să fie recunoscută de guvernanți.

Da, de guvernanți. În iarnă erau la guvernare Băsescu și ai lui din PDL, UDMR, UNPR și deputații de la minoritățile naționale. Ne adresam lor cu lozinci sancționatorii. „Jos Băsescu”, „Jos Guvernul Boc”, „Jos PDL, jos UDMR, jos UNPR” etc. Eram sătui de ei. Oamenii veniți pe gerul cumplit al iernii au arătat, fiecare după pricepere și putință, creativ, cum îi văd ei pe guvernanții verzi-portocalii. Lozinci, pancarde cu caricaturi și „liste rușinoase”, oameni de zăpadă ca suport pentru protestele scrise etc. Conflictele cu jandarmii, provocate întotdeauna de către Jandarmeria Capitalei prin oamenii infiltrați sau de cei de la SRI ori Poliția Capitalei, sunt și acum pomenite, mai ales după ce un grup de comandanți și șefi de la jandarmerie, poliție și alte structuri de stat de ordine și siguranță națională rămași în posturile lor după pierderea puterii de către PDL, UDMR și UNPR au decis să profite de protestele „de vară” pentru a lovi în cei care prin acțiunile lor de protest le-au pus în pericol starea socială și materială înlăturând de la putere pe protectorii lor și, în contra declarațiilor și măsurilor guvernamentale actuale, au inițiat ample acțiuni de sancționare a protestatrilor. Nu au mai putut folosi gazele lacrimogene, nu s-au mai repezit să rupă picioarele oamenilor și nici nu au mai folosit bastoanele împotriva bătrânilor, așa cum au procedat astă-iarnă (situație relatată  mie de unul dintre participanți aseară, la o scurtă comemorare), au întocmit acte, le-au dat forma legală astfel că ministrul de interne, premierul sau orice altă oficialitate să fie împiedicată să intervină asupra actului respectiv în mod direct punând sub „umbrela justiției” abuzul administrativ și politic, de fapt, al acestor șefi. Chiar de vor fi sancționați pentru abuz, sub aspectul deciziei asumate fără a avea calitatea prevăzută de lege, actele întocmite vor fi duse mai departe de către poliția judiciară și procurorii purtători de mantii portocalii cu chipul lui Băsescu.

Protestele de azi, de după decizia absolut neconstituțională a Curții Constituționale de invalidare a referendumului - susțin acest lucru deoarece CCR nu și-a îndeplit, cu rea crediță, atributul prevăzut la art. 146 lit. (i) din Constituție care o obligă să vegheze la modul cum s-a desfășurat referendumul, veghe care impunea clarificarea cu privire la numărul populației țării, astfel că listele electorale permanente aprobate în aprilie acest an de Guvernul Ungureanu, după ce Guvernul Boc le-a măsluit grosolan, susținute mai apoi cu un orgoliu mai apropiat de prostie de incompetentul ministru Ioan Rus, ar fi fost înlăturate ca document „de bază”, cum justifică Zăgrean și gașca portocalie, urmând a se constata că nu au cum fi 18 mil. de votanți la 19 mil de locuitori și, după un calcul sumar, ar fi ajuns la realitatea care ar fi confirmat un referendum valid -, se adresează tot guvernanților însă cu o notă aparte. Guvernanții de azi să facă în așa fel încât noi, cetățenii, să fim mulțumiți: să ne faciliteze demiterea lui Băsescu, prin modificarea legii electorale astfel încât să dispară cvorumul (poate cu excepția referendumului pentru aprobarea Constituției care poate avea un cvorum de 40%); să gândească și să ne propună (prin prevederi constituționale) o nouă formulă a Curții Constituționale care să o îndepărteze de politic sau, de nu se convine asta să supună deciziile acestei curți ce nu sunt legate strict de constituționalitatea legii sau proiectului de lege controlului Parlamentului; să depolitizeze Ministerul Public (Procuratura), Justiția (și asta a căpătat culoare portocalie, nu mai apără drepturile subiective ale persoanelor ci actele abuzive ale guvernărilor Boc !) și CSM (devenit o cloacă de mafioți politici); să depolitizeze administrația publică (nimeni nu și-a putut imagina întinderea cancerului băsescian în administrație) etc. Mai mult, o eventuală „coabitare” a Guvernului Ponta cu Băsescu este văzută ca un act de trădare iar o colaborare cu PDL sau UDMR a partidelor membre ale USL o crimă împotriva noastră, a cetățenilor care și în iarnă și acum suntem în Piața Universității. Votul la referendum și votul la locale au confirmat protestele din iarnă. Nu USL a câștigat ceva. USL a primit un vot de încredere pentru angajamentul că va face ce noi, cei mulți și înghețați în PU și în celelalte localități din țară am cerut în iarnă. Acum, prin actualele proteste, cerem USL să meargă mai departe, să nu considere că și-a terminat treaba și mai ales să înțeleagă că noi știm că ei nu au o vină, individual sau colectiv pentru așa-zisul eșec al referendumului. Deși, sincer vorbind, Victor Ponta a greșit flagrant și grav lăsând gura să vorbească fără el în fața lui Barroso, luându-și angajamente aiurea cu care ne-a defavorizat în lupta cu administrația canceroasă băsesciană.

Democrația se câștigă greu și se pierde repede. Este și scumpă. Este scumpă pentru că ea costă, impune fiecărui „luptător” cheltuieli personale din ce în ce mai mari. Participarea la acțiunile civice de protest consumă cea mai valoroasă resursă a omului, timpul, timp din viață, timp care este luat de la alte acțiuni benefice familiei, creșterii copiilor, afacerilor, analizelor de afaceri, scrierilor sau altor acțiuni culturale etc. Nu calculăm aceste „pierderi” pentru că democrația, libertatea individuală și socială sunt infinit mai valoroase decât aparentele pierderi personale. Diferența majoră între noi, ca stat, și alte state europene este că noi abia luptăm pentru democrație, conștient și continuu pe când ei au ajuns la o formă a democrației care le permite să se ocupe de bunul lor trai în sensul lui larg și atât de dorit de noi. Azi, noi am investit o grupare de formațiuni politice să aplice pentru instaurarea democrației în România, noi, majoritarii, eliminăm din această schemă pe cei care în decursul a peste 3 ani ne-au dus în timpul  din urmă până aproape de practicile feudalismului sălbatic, noi cerem USL să ne reprezinte. Nu este exclus ca noi să formăm majoritatea care la alegerile parlamentare de peste 2 luni să îi asigurăm USL toate pârghiile necesare pentru îndeplinirea obiectivului. Cu o condiție. Politicienii de la vârful USL să nu se considere pe ei ca fiind „principalele valori”, să nu mai acționeze ca indivizi avizi de putere și glorie politică.

Piața Universității a devenit un organism social. Este un model, deocamdată, pentru românii din alte localități din țară. Să sperăm că ceilalți români, din celelalte orașe mari sau mai mici, vor conștientiza că și ei au nevoie de organisme sociale proprii și acolo, la ei acasă, vor constitui sau reconstitui grupurile civice care astă iarnă au ieșit în piețe și au protestat. Pentru că PU nu este suficientă pentru a susține USL și nici pentru a demite pe Traian Băsescu.

Tembelism american.

Iau știrea și imaginea subsecretarului de stat american Philip Gordon de la Agerpres.

Faptul că un funcționar american, de la orice nivel, face o vizită în România este un lucru care poate interesa. Nu întotdeauna. Faptul că un funcționar american face o vizită în România cu scopul de a evalua „ ... recentele acţiuni guvernamentale ce ameninţă democrația şi slăbesc instituţiile independente ... ” mă deranjează.

Ca să fiu sincer, formularea Departamentului de stat american sună ca dracu. Acuză Guvernul girat de mine, ca cetățean liber, de acțiuni care „amenință democrația” și de introducere a unei stări de limitare a instituțiilor statului român independente, cum ar fi dezonoranta Curte Constituțională care se prostituează de ani de zile de când în fruntea ei a ajuns sinistrul și penibilul Augustin Zăgrean.

Autorul informărilor pentru Guvernul SUA este Mark Gitenstein, urmaș al unor emigranți din Botoșani din sec. XIX, mare susținător al lui Traian Băsescu și a camarilei lui. Îl calific, fără nici o urmă de remușcare, drept un mare mâncător de „rahat”.

Mark este mai mult un emisar pentru interesele economice ale SUA în România, marea lui „durere” fiind importurile de armament american și mai puțin cele privind democrația. Dar eu știu că americanii sunt perverși. Eu știu că la ei se practică „exportul de democrație” cu ajutorul bombelor, asasinatelor politice, traficul de influență agresiv, dezbinarea ca mijloc de împiedicare a finalizării proiectului UE etc. Știu, știu mai multe, le înțeleg însă mă deranjează jocul pervers al guvernanților români. Măcar în particular dacă nu public, Antonescu și Corlățan îi vor arăta pisica emisarului Gordon ? Îi vor atrage atenția că nu suntem un trib amazonian descoperit recent și la care se uită lumea „educată și modernă” ca la circ ?

Acuz, în egală măsură și pe emisarul Gordon și pe mâncătorul de „rahat” Mark și pe șefii lor de la Washington pentru formularea idioată a scopului vizitei de la București.

Este absurd ca americanii să aibă o astfel de formulare în condițiile în care mai mult de jumătate din populația adultă din România constată altceva. Referendumul arată altceva. Arată că aici în România am avut o încălcare gravă a statului de drept sub conducerea lui Traian Băsescu. Asta nu o văd americanii. Practic emisarul Gordon vine să tragă de urechi populația României pentru că renunță la Băsescu ? Atunci sunt niște idioți. Niște idioți înfumurați. Iar noi de acceptăm acest tratament suntem la fel de idioți.

De ne comportăm ca niște idioți înseamnă că noi nu am fost sincer europeni până la acest moment. Înseamnă că politica noastră externă a fost duplicitară. Înseamnă că am fraudat, conceptual, accederea noastră în UE, am fost nesinceri în acordul semnat cu celelalte state membre ale UE. Pentru că UE s-a format și își dorește să devină independentă de SUA și capabilă să i se opună financiar (prin moneda unică euro), economic, politic și militar. Om fi noi membru NATO însă viitorul previzibil spune că Tratatul Nord-Atlantic se va rescrie, toate statele europene membre acum de sine stătător vor fi parte a UE membră ca bloc de state al Alianței. De fapt, cine se mai uită la evoluția UE nu poate să nu observe că UE este și devine din ce în ce mai mult, în numele și pe seama statelor componente, partenerul juridic internațional în relațiile cu alte state sau grupuri de state de pe glob. Din acest motiv în agenda externă a statelor membre UE nu mai apar anumite relații internaționale ce urmează a fi stabilite.

Tare mă enervează formularea americanilor. Mă enervează și dovada de cruntă slugărnicie a jurnaliștilor români. În loc să văd luări de opinie, văd smiorcăieli și grohăituri de îngrijorare. Oare ce ne face „unchiul Sam” ? Vai, vai, vai ! Cretini. Și unii și alții.

Statul polițienesc.

Fascinant. Poliția a comis abuz în serviciu dacă a emis citațiile înainte de a verifica dacă a fost vot multiplu. În stilul băsescian este așa, poate, însă în stilul vechi, pe care îl cunosc deoarece am practicat, întâi verificam și luam de

clarații abia după ce constatam fapta, cel puțin. Ar trebui ca cei chemați aiurea să dea în judecată pe reclamant, PDL, pentru plângere nefondată cu daune și pe polițiștii care au semnat citația și cei care au cerut declarația pentru abuz în serviciu împotriva persoanelor.

În Ghimpele este un articol care îndeamnă la o adâncă meditație: nu cumva va trebui să reformăm, după Băsescu, pe lângă Ministerul Public și toată poliția ?

Este prea de tot.

Ce naiba vrea Barroso ?

Jose Manuel Barroso a scris o scrisoare guvernului, lui Ponta adicătelea. Limbajul este oficial, diplomatic și nu spune nimic, de fapt. Este scrisă în frumoasa limbă de lemn a birocrației democratice europene, mai tare decât limbajul de lemn de pe vreme lui Ceașcă.

Puțini sunt cei care au legat și leagă mult citata scrisoare de altă panaramă epistolicească, aceea a deja celebrului în rele Augustin Zăgrean, un fel de „Alba ca Zăpada” PDL de la Curtea Constituțională. Practic, Barroso îi face plăcerea lui Zăgrean, mai bine zis lui Băsescu, chiorul fiind de fapt autorul „scrisorii” constituționalului, de a răspunde acelei epistole tembele.

Guvernul a înțeles că Barroso arată că știe cam ce este aici, la noi, în România. Părerea Guvernului. Părerea mea este că Barroso nu are nici interesul de a ști și nici nu se complică să știe pentru că de ar ști, ar fi obligat să ceară altor state membre UE părerea cu privire la situația din România și să propună Parlamentului European adoptarea unei poziții politice în cunoștință de cauză. Dar nu o face. Nu o face pentru că UE nu este o uniune politică ci una economică, iar vânzoleala de la noi nu are treabă cu munca lui Barroso în fruntea Comisiei Europene. Oricum, Barroso s-a făcut de cacao de la prima intervenție, apoi a continuat prin tot felul de mesaje tembele fără cap și fără coadă. Complet aiurea față de situația din România și realitatea legislației românești.

Tot ce a scris Barroso este nul. De ce ? Pentru că un act emis de o persoană care nu are competența să îl emită este nul de drept. Este nul și din punctul de vedere al bunului simț. Barroso nu îl are. La fel cum nici Merkel și ciumeții ei din Germania care îi cântă'n strună. La fel cum nu îl are pupăza aia de la Justiție, la Comisia Europeană, Viviane Reding (sper să fi scris bine, nu mai corectez). Barroso nu are competența să se exprime de la nivelul Comisiei Europene asupra problemelor politice dintr-o țară membră. Ca particular, membru al Popularilor europeni, da. Doar așa. În rest, frecție la un picior de lemn. Și pentru că eu nu sunt supus al Guvernului României, nici al Comisiei Europene, am dreptul și obligația de a observa că Barroso practică un jignitor trafic de influență în favoarea criminalului național Traian Băsescu și partidul lui de drebedei - PDL -, în dauna mea, împotriva hotărârii mele de a demite Traian Băsescu din funcția de demnitate publică de Președinte al României. Aloooo ! Jose Manuel Barroso, nu crezi că ai întins prea mult plapuma !

Zile cu frământări. Unele reale, altele din închipuiri

Am scris mai mult pe facebook, așa că blogul a rămas văduvit de intervențiile mele. O să iau câteva postări de acolo și le pun aici, pentru cei care nu au cont pe fb.


10.08.2012

Asist, ca foarte mulți alții, la vânzoleala televizată cu privire la „listele electorale permanente”. Aseară m-am uitat la Realitatea Tv, post care a fost, mai mult decât evident, de partea lui Băsescu și a PDL. Și totuși, aseară, au pus corect problema cu privire la liste. Iar prezența lui Mihai Voicu a fost ca o garanție că lucrurile vor fi spuse, din partea Guvernului, așa cum sunt ele. Moderatorii au meritul lor și le mulțumesc ca spectator.

Este relativ simplu. Există o hotărâre BEC de interpretare a modului cum se fac listele, există o decizie a CCR privind cvorumul și mai există niște încercări disperate ale lui Traian Băsescu și PDL de a denatura totul. Guvernul va face doar ce este prevăzut în cele două acte de interpretare (nu sunt legi). Iar legea este clară.

Vor scade persoanele decedate până la data referendumului, persoanele cu domiciliul în străinătate sau cu reședința în străinătate (cu drept de muncă acolo), personalul ambasadelor etc. Îi vor scade și pe cei care s-au înghesuit câte 1000-2000 de oameni în 30-60 mp, existenți în evidențele poliției, aici în S3 fiind cazuri notorii. Mii dacă nu zeci de mii de flotanți sau indivizi cu domiciliul stabil, masă de manevră pedelistă.

Vom ajunge la listele electorale permanente așa cum trebuie ele să fie făcute. Este evident că s-a realizat cvorumul și este mai mult decât evident că Băsescu este demis. Iar dacă la CCR s-a împuțit treaba, va ieși ea cumva la suprafață. Indiferent de ce vor face pro-băsiștii din CCR, ei trebuie să ia de bun documentul oficial al Guvernului privind listele electorale permanente.

Băsescu, Videanu și mai toți papagalii portocalii care au ieșit pe media bat darabana pe listele pe care s-a votat. Corect, până la un punct. Numai că un mare număr de persoane nu sunt, potrivit legii referendumului, în locul ce legea îl stabilește. Așa că, după corecta prelucrare, vor fi așezați fiecare la locul lui. Dacă este să adunăm, ca aseară la Realitatea, fiecare pe craca lui, vom vedea că cvorumul a fost atins iar mătrăguna băsistă este demisă.

Restul informațiilor de „șoc și groază” sunt doar o umplutură pentru timpul nostru liber. Eu nu mă prea omor cu ele. Sunt măgării politicianiste care au rolul de a tulbura mințile oamenilor sensibili. Vorba aia, unde-i lege, nu-i tocmeală. Iar legea spune clar.

08.08.2012

Ieri, Crin Antonescu, s-a dezlănțuit la Gâdea. Era nevoie de un mesaj puternic pentru populația anti-băsistă, cea care s-a prezentat la referendum și care s-a exprimat, într-un fel sau altul. Mesajele au fost date. Între Crin și Victor Ponta este o strânsă colaborare. Guvernul remaniat își face treaba. Ioan Rus a făcut-o de oaie. Mulțumiri lui Marga, schimbarea lui fiind consecința unui accept politic și nu o critică a modului în care Marga a evoluat la MAE. Băsescu minte cum respiră, amenință, face presiuni asupra tuturor autorităților statului care ar putea aduce clarificări la cifra românilor ce trebuie să intre în listele electorale permanente, Ministerul Public s-a umplut de coincidențe - Băsescu arată cine trebuie arestat și pentru ce iar procurorii trec la executare -, Mona Pivniceru vine la Justiție - o mare speranță pentru un mare, imens, număr de români, o deziluzie și un început de teamă pentru băsescieni, urmează a fi clarificate pozițiile în societatea românească a instituțiilor statului - în fapt, o adevărată revoluție instituțională în condițiile în care instituțiile statului cu personal plătit de noi, contribuabilii, deservesc interesele private ale lui Traian Băsescu și persoanele care îl susțin -, refacerea listelor electorale permanente cu respectarea adevărului din viața reală se va face, pe baza datelor existente ...

Trebuia ca Antonescu să facă aceste declarații. În ipostazele în care se află, de Președinte interimar și de lider al PNL, are obligația de a arăta susținătorilor lui că este în prima linie a luptei împotriva lui Băsescu și că nu are de gând să se sperie de mizeriile provocate de acesta.

Nu știu dacă pesimiștii s-au liniștit, nu știu dacă catastroficii se vor calma, nu știu dacă ceilalți au înțeles mesajul - foarte puternic - și se simt mai siguri în lupta împotriva băsescianismului, știu însă că modificările în formula guvernamentală au adus niște persoane mai puțin înclinate către gargara cu pioneze, știu că sunt (unii dintre ei) mai înclinați către acțiunea directă decât cei care au fost, știu că discursul public va fi mai accentuat pe ce există în mod real și că anumite nuanțe specifice „analizelor corect politic” nu vor mai fi acceptate. Lupta are mijloace și metode directe, are nevoie de angajament personal și sacrificiu, fentangii gen Rus sau Dobre neavând locul în astfel de echipe. După ... vom mai vedea.

07.08.2012

Văd niște postări de propagandiști „bolșevici” pe fb. Guvernul Antonescu-Ponta, vai mama lui, a adâncit criza în România (a se cerceta dacă nu cumva sunt în pericol SUA, Germania, Canada, Australia, FMI, BM ... ONU chiar), leul face dansuri erotice în fața euro (care se prostituează total - părerea mea) și a dolarului „care este” - ăsta este că se tipărește în draci, este destulă prostime mondială care să îi achite „hachițele” . Ce mai, în trei luni de zile acest Guvern Ponta a reușit atâtea rele ce nici chiar defunctul Ceaușescu nu a reușit în 30 de ani.

Pentru că nu sunt de acord cu astfel de „aprecieri”, constat că acest Guvern Ponta are de luptat, la propriu, cu hidra pedelistă instalată confortabil în toate colțurile administrației publice. Când să facă și guvernul ceva hop, o Moțoc sau un Iacob sar la gâtița guvernului cu te miri ce. Nu de bine, ci mânării ordinare în speranța că Base se întoarce la Cotroceni și va numi, cu de la el putere, un guvern paralel la cel al USL (posibil cu vreun liberal de omenie anti-Antonescu Crin) ca să rupă gura târgului ce mediator poate fi el.

Mai răsfirați politrucilor. Mai răsfirați. Schimbările de miniștri sunt chiar recomandate, nu este recomandat să ai miniștri pe viață, așa cum se doresc unii primari pe viață sau care consideră la o anumită vârstă că li se cuvine ceva ce colegii nu i-ar da. Mai răsfirați că miroase a propagandă bolșevică de la o poștă. Nu de alta, dar și pe timpul comunismului se vorbea despre guvernare eficientă, folosirea judicioasă a banului public, proiecții economice de viitor, dezvoltare pe verticală și alte minunății cu ornamente de amăgit proștii.

...

Este evidentă dorința lui Băsescu și gașca lui de a tulbura mințile oamenilor și a scade încrederea în posibilitatea Guvernului de a duce treaba la bun sfârșit. Este evidentă, în aceste zile, acțiunea lui Băsescu de a induce în mintea oamenilor ideea că acțiunile guvernamentale sunt ale USL și nu ale demnitarilor și funcționarilor publici, idee extrem de nocivă, un adevărat atentat la statalitate. Derbedeul de la Cotroceni, Traian Băsescu, face ce face și ne arată, zilnic, cele mai nocive acte de comportament social. Legat de aceasta, în mintea multora se așează, comod, nesiguranța alături de dorința de a-l vedea pe Băsescu demis. Nu ai ce face. Asta este situația. Încerc să dau încredere însă lumea este cum poate ea nu cum vreau eu. Este natural, este normal, este așa „de când lumea”.

Nu peste mult timp se va da liber la speranță și, normal, disperare că nu se împlinește ce vrem noi, fiecare dintre noi, de către noul Președinte al României, Guvernul USL etc. Totuși este mai bine să ajungem la așa ceva decât să mai suportăm panarama băsesciană în mediul public.