A face ... liberal.

Am meditat mai mult asupra întâlnirii cu Eduard Hellvig. Tânărul liberal, lider al partidului, a vrut și a reușit, cel puțin din punctul meu de vedere, să comunice, decent, cine este, ce este și ce vrea să fie.

Am și acum convingerea că întâlnirea ar fi trebuit axată mai mult pe liberalism și pe proiecțiile PNL în viitor. Dar a fost bine. Pragmatici, colegii au pus întrebările care caută niște răspunsuri concrete pentru o parte dintre noi. Pragmatic, Hellvig a dat răspunsurile care se puteau da. Pentru că nu trebuie să uităm momentul. Vorbim cu un ministru al dezvoltării și turismului care a preluat din mers un minister construit cu scopul de a căpușa bugetul de stat și fondurile europene pe programe de dezvoltare și turism de către PDL și clienții lor. Guvernările Boc (fără număr) și Ungureanu au acționat în acest sens, fără nici o îndoială. Din exemplele date de Eduard Hellvig se trage cu ușurință concluzia că a fost practic un jaf organizat. Toate așa-zisele obiective de investiții conduse și realizate sub patronajul sinistrei Elena Udrea nu au fost oportune, nu au continuitate, nu au suport financiar la nivel local pentru a fi întreținute, nu au consumatori. Bazine de înot fără scăldători, patinoare fără patinatori, terenuri de fotbal fără fotbaliști și spectatori, telegondole din care să admiri blocurile de locuințe vechi și înghesuite sau fânețele locale fără turiști etc. Nu degeaba au fost blocate de către Comisia UE aceste fonduri. Ele nu pot însemna „dezvoltare” ci doar destrăbălare și nesimțire. Pentru că fondurile europene pe care ar trebui să le accesăm au ca scop, expres, dezvoltarea. Nu cheltuirea unor fonduri aflate într-o pușculiță comună la dispoziția statelor membre. Toate cheltuielile guvernamentale sau cu sprijinul guvernului care nu duc la dezvoltare intră la categoria risipă.

Întrebările despre turism au fost majoritare. Personal, consider că Guvernul nu trebuie să învestească în turism mai mult decât inteligență. Pe de o parte, sunt absolut necesare acte normative care să permită turismul liber, astfel încât cei care doresc să câștige din turism să poată activa fără opreliști și dacă se poate cu un contact cât mai redus cu guvernamentalii (cu excepția celor controlează respectarea regulilor turismului civilizat), pe de altă parte, protecția prin lege a zonelor de interes turistic de avântul demolator al unor profitori români și străini. Cazul Deltei Dunării, al pădurilor seculare (virgine) existente în România care trebuie să rămână așa sub protecția legii și chiar dezvoltate - în sensul că terenurile din jur trebuie protejate de avântul imobiliar și al exploatărilor de tip industrial-, peșterile, zonele rurale păstrate în timp curate sub aspect cultural și al vieții etc. Invitatul a insistat asupra unor studii pe turism european și mondial. Concluzia de bază este că se caută zonele turistice care nu au fost afectate de industrializare. Iar exemplele de mai sus tocmai asta oferă. Închinătorii la icoana profitului cu orice preț nu au ajuns acolo încă. Fie nu i-a interesat fie nu au putut. Fie din cauza legii, fie din alte cauze. Iar legea, ei bine, legea viitoare trebuie să le interzică complet să ajungă acolo unde natura construiește mai bine și mai frumos ca noi, oamenii.

Eduard Hellvig a afirmat că ajuns la minister a schimbat câte ceva, pe ici pe colo, prin părțile esențiale. Promovarea turismului se va face pe obiective turistice majore - Delta Dunării, pădurile virgine, turismul balnear etc. De asemenea, dezvoltarea infrastructurii către aceste obiective turistice este de asemenea o prioritate. Însă această dezvoltare va fi legată de proiectele în domeniu ale administrațiilor locale și ale ministerului transporturilor. Dar ... dar vorbim deja despre viitor. Până acum s-au făcut doar „vorbe”. De băsescieni, nu de alții.

Pe mine, în particular, m-au interesat unele aspecte.

În primul rând impresia lui cu privire la minister. Dacă îi place ministerul. Răspunsul a fost destul de tranșant. Ministerul există, a fost construit strategic de PDL pentru a căpușa pe bază de „programe” - Udrea și pedeleprele motivau mereu în public că programele erau „legale” - sacii cu bani guvernamentali și europeni, că este mare,  că este complicat însă îi convine. Nu știe dacă acest minister va mai exista în noua configurație guvernamentală după alegerile parlamentare, nu știe dacă el va mai fi ministrul lui, însă de va mai exista, PNL are intenția să îl conducă, în cadrul alianței USL. El va respecta decizia Delegației Permanente a PNL care va analiza fiecare ministru liberal și va decide.

Răspunsul lui permite mai multe interpretări, mai multe nuanțări ale înțelesurilor. De exemplu, cel potrivit căruia ministerul este greșit construit pentru politicile liberale în domeniile pe care le acoperă. Este o construcție artificială, cu un scop mafiot, de crimă organizată la nivel guvernamental. Trebuie reorientat către construcția și dezvoltarea regională, în condițiile istorice, deja, al unei Românii „locale”, în care nu există o colaborare între județele existente, în mare parte din cazuri. Sunt de notorietate „fricțiunile” între Galați și Brăila, între Iași și Bacău, între Timiș și Arad etc. Într-o construcție regională trebuie găsite punțile de legătură între județele care urmează să facă parte din regiunea respectivă, trebuie găsită calea pe care se va merge pentru a stabili capitala regiunii - calea istorică, cumva recunoscută sau calea pragmatică a poziției centrale geografice ori altă cale. De asemenea trebuie să se clarifice, bine, care este puterea regiunii și ce rămâne județelor. Nu de alta, dar „parlamentul” regional va înlocui „parlamentele” județene. Dispar consiliile județene, dispar prefecții județelor și vor fi înlocuiți de guvernatorii de regiuni. Regionalizarea va produce multe și „dureroase” schimbări. Baronii locali sunt în pericol și vor fi principalii oponenți ai regionalizării. Fie nu sunt de acord, pur și simplu, fie „sunt de acord” însă vor lucra pentru întârzierea sau dacă nu pot, pentru eșecul construcției. Nu poți face regionalizare de la centru, ca pe timpul lui Ceaușescu sau ca la ruși. Trăim alte timpuri. În fond, regionalizarea lovește în identitatea locală. Chiar dacă în proiectul USL se spune că județele rămân în cadrul regiunilor, păstrarea actualelor structuri de conducere ale județelor devine un lux. Mai mult, regiunea, ca structură, îndepărtează județul de guvernul central. Partea bună, este că guvernul central va trebui să predea din puterea actuală regiunilor, astfel că la nivel central se va ajunge să se lucreze doar la politici publice și mai puțin în economie (care va trebui să treacă, în totalitate, la nivelul regiunilor). Tot o parte bună va fi și faptul că Guvernul se va putea reduce doar la ministerele care fac politici naționale: finanțe, apărare, interne și administrație, justiție, muncă, transporturi, economie și comerț. Restul vor pleca la nivel local. În fine, cum vor construi, vom vedea.

Am mai fost interesat dacă PNL mai are programe politice proprii sau le are împreună cu PSD. De ce ? Pentru că este o campanie furibundă a lefegiilor și mercenarilor pedeliști, ungureniști, băsescieni mai pe înțelesul tuturor, prin care se creditează ideea că PNL și-a părăsit propria identitate, s-a lăsat absorbit de PSD, a renunțat la prevederile istorice ale statutului său. Secretarul general al PNL, Eduard Hellvig a fost ferm. PNL are propriile programe politice, le promovează și aplică acolo unde are demnitatea publică, construcția USL permite ca fiecare partid membru să își promoveze și susțină propriile programe cu condiția ca acestea să fie cunoscute și acceptate de cealaltă parte și să existe o corelație între programele liberale cu cele social-democrate. De aici trag concluzia că programele respective vor avea limite, superioară și inferioară, la care partidele nu renunță - limita inferioară -, nu o pot depăși - limita superioară - fără a pune în pericol alianța însăși. Pragmatic, strategic, mai bine așa decât deloc.

Răspunsul lui Eduard Hellvig mă determină să înțeleg că PNL nu a renunțat la ideea „Statului liberal”, la obligația partidului ca în activitatea de guvernare să creeze condițiile, să construiască instituțiile, să lucreze permanent pentru a asigura trecerea „de la statul asistențial și clientelar la statul liberal”.

În lucrarea care definește gândirea liberalilor despre stat și guvernare, „A doua modernizare a României”, sunt liniile generale ale gândirii liberale în materie. Doream să știu dacă PNL se menține pe această linie. Mi s-a spus că da. Problema este că se cere, acum, de către unii și alții, ca aceste concepte, aceste reguli, aceste orientări să fie puse în practică imediat cu riscul de a produce grave distorsiuni în mediul public. Eu nu sunt de acord cu acești propagandiști de duzină. Nu sunt adeptul „salturilor spectaculoase”, forme fără fond, de fapt. Sunt adeptul construcției, sunt adeptul structurilor bine făcute, cu fundament solid, necesare la un moment dat, sunt adeptul lucrului riguros și consecvent în baza unui program clar. Maidanezii politici critică PNL că a renunțat la programele liberale, maidanezii politici nu au capacitatea de a vedea dincolo de discursul public, nu au o idee clară despre ce înseamnă a guverna, nu știu ce este în spatele acțiunilor guvernamentale. Alimentați de „senzaționalul” televiziunilor și a presei scrise ei nu mai văd pădurea. S-au oprit la copaci. Ca atare, promovează „copacul X” în opoziție cu „copacul Y”. Iar eu am tras concluzia, mai demult, cel puțin cu privire la PNL, că scopul acestor campanii este de a obliga PNL să îi accepte pe cei care „performează” în politică, chiar dacă fac diferite ocoluri politice. Este clar că nu personalitatea unui politician sau altul este definitorie în cadrul unor concepte politice, al unor partide politice cum este PNL, al unor programe politice. Aici este vorba despre colective politice, de interesele politice ale unor mase mari de oameni care aderă sau sprijină o anume orientare politică. Iar Eduard Hellvig a confirmat, în răspunsurile sale, că interesul PNL, ajungerea partidului la o vizibilitate politică de 30% și peste este mai important decât realizarea individuală a unui membru sau altul. Chiar și cu privire la Crin Antonescu, a afirmat clar că posibilitatea ca acesta să ajungă Președintele României este un „câștig” pentru PNL, ar fi primul Președinte al României liberal.

A fost evident, pentru mine, că PNL nu se abate de la liniile politice pe care a pornit de la înființare și până în prezent. Oameni noi cu ideiile liberale originale. Prin noi înșine și modernizarea României. Concepte de bază ale gândirii liberale. Concepte care și-au găsit un surprinzător și excelent sprijin în cadrul discuțiilor când un fost coleg de breaslă a ridicat problema reformei Constituției. Tudor Neamțu, a propus ca noua Constituție să nu mai înceapă cu „statul ...” ci cu cetățeanul, pentru care se face statul și celelalte. A dat ca exemplu Constituția Germaniei, a SUA ... iar Eduard Hellvig a fost de acord. Este o problemă de fond, de concept. România trebuie să fie un stat al cetățeanului român și nu doar cetățeanul al României. La temă, Eduard Hellvig a comentat corect că noi, liberalii, trebuie să ne referim și să susținem raportarea problemelor politice și administrative la cetățean, în concret, nu la populație - o noțiune abstractă -, o speculație care permite, iar zilele de azi confirmă, eșecul „democrației” băsesciene.

Eu am fost mulțumit de întâlnire. Am fost mulțumit și de faptul că l-am reîntâlnit pe dr. Adrian Neacșu, Președinte interimar la PNL S2 care mi-a spus că sunt pe final cu pregătirile pentru a ieși în spațiul public, inclusiv pe net, pentru a promova organizația liberală atât de hăituită de foștii și actualii ei membri cu alte opțiuni politice. În fine. Ar mai fi de povestit ce și cum. Nu acum.