Vizita lui Ponta la Baku are multe interpretări. Este o lipsă de cultură politică. Ponta este un troglodit.

După moțiunea de cenzură căzută într-un Parlment în care puterea a fost lovită de amnezie, Victor Viorel Ponta a tras o fugă până la Baku, la deschiderea festivităților sportive. Actul este interpretabil. Eu îl calific ca fiind o grosolănie politică, o agresiune la poziționarea României față de evenimentele politice internaționale. Pur și simplu nu era nevoie de acest gest.

Dan Mihalache, șeful Cancelariei prezidențiale a declarat că la Cotroceni nu s-a cunoscut despre participarea lui Ponta la festivitățile de la Baku.

În programul lui Ponta de la Guvern, nu exista participarea la acest eveniment.

Liderii statelor europene, membre sau nu ale Uniunii Europene, alți lideri importanți ai lumii nu au considerat că este nevoie să participe. Este o formă de poziționare față  de o „altă” lume politică aflată sub controlul Rusiei, o Rusie agresoare față UE, NATO, SUA. Este adevărat că nu s-a emis un document pentru o poziție comună, a fost, evident, o poziție transmisă prin „telefonul fără fir”, așa cum se spune despre o informație care circulă fără sprijinul unei acțiuni instituționalizate.

Pot să cred că Ponta a fost la Baku în interes privat. Nu ar fi fost o problemă, pentru mine. Nu a fost așa. Acolo a fost așteptat la aeroport de reprezentanți ai guvernului Azer și de oficiali ai jocurilor sportive ! Înseamnă că de la Guvern s-au făcut demersurile necesare anterior sau chiar în timpul deplasării. Cred că anterior.

Cei de la Tarom au declarat cu niște zile în urmă (nu mai caut data exactă), că au fost forțați să renunțe la ruta spre Beijing din cauza închiderii culoarului de zbor pe deasupra teritoriilor ruse pentru avioanele românești !

Zborul lui Ponta, cu un avion românesc, pe un culoar de zbor controlat de ruși a fost posibil abia după obținerea acceptului Federației Ruse ! Când a fost obținut ?

Aseară, la Realitatea Tv, la o dezbatere Tv, Adrian Severin a adoptat o poziție radical diferită de a tuturor celor din platou dar și a altora. Acesta a susținut că Victor Ponta a făcut bine ce a făcut. Că Ponta s-a poziționat corect față de politica UE de izolare a Azerbaidjanului, că s-a poziționat de partea celui mai slab. Execrabil personaj.

Azerbaidjanul nu are nevoie de România. Nu avem o tradiție a relațiilor cu această țară. În plus, Azerbaidjanul este nu doar membru al Uniunii Vamale condusă de Rusia, este și unul dintre susținătorii militari ai Rusiei în conflictele acesteia cu restul lumii. Nu cu soldați ci cu bani. Prezența premierului român nu a ridicat valoarea reprezentării internaționale a evenimentului. A fost ca un „rahat” pe un spațiu cu o anumită culoare. Președintele Turciei a fost prezent însă aici vorbim despre vechi relații între cele două țări, vorbim despre culturi și religii comune. Noi ce avem în comun ? Mai nimic. Poate niște relații comerciale despre care nu am prea auzit.

Și pentru că am ajuns la acest infect personaj politic numit Severin nu am cum să nu îmi amintesc despre „acordul prin schimb de scrisori” dintre miniștrii de externe ai României și Ucrainei prin care România „recunoștea” că Insula Șerpilor „a fost, este și va fi a Ucrainei” ! În condițiile în care Insula Șerpilor nu a fost niciodată a Ucrainei ! Aparținea de Rusia, nu era în componența teritorială a statului desprins din URSS. Și rușii au devoalat porcăria. Ca urmare a mânăriilor făcute de Adrian Severin, pe atunci ministru de externe în Guvernul CDR din partea PD-ului condus de Petre Roman, România a dat, pur și simplu a dat Ucrainei teritoriul Insulei Șerpilor ! Cu tot spațiul maritim din jurul acesteia - stânca Insula Șerpilor nici mare teritorială nu ar fi avut dreptul, potrivit prevederilor Convenției de la Montego Bay privind dreptul mării -, inclusiv zonă economică exclusivă ! De la Insula Șerpilor au plecat pretențiile teritoriale în Marea Neagră ale Ucrainei asupra teritoriilor maritime ale României. Lumea nu știe însă pretențiile Ucrainei lăsau României doar marea teritorială și o parte din zona contiguă (un teritoriu aflat sub controlul statelor cu deschidere la mare în care se exercită de către acestea o supraveghere și intervenție pentru asigurarea securității naționale. În toată zona din fața Deltei Dunării, România ar fi rămas doar cu marea teritorială !

Nu a fost o vizită privată, nu a fost nici o vizită Guvernamentală. A fost, în fapt, o sfidare a întregii țări. Nu a fost o vizită guvernamentală pentru că Guvernul nu are atribuții de politică externă decât în spațiul tehnic al acestora - negociază tratatele, elaborează actele, le supune discuției și aprobării Parlamentului sau le aprobă (pe cele de nivel inferior) prin hotărâre de guvern după ce au fost stabilite la nivelul Președintelui României sau ca urmare a angajamentelor Uniunii Europene în relațiile internaționale.

Ce a vrut să demonstreze Ponta ? Vrea să rupă România în două ? El și ai lui au devenit susținători ai Uniunii Vamale conduse de Rusia ? El și ai lui vor ca România să iasă din NATO și UE ? Fronda asta față de regulile constituționale privind relațiile internaționale ale țării asta arată. Să nu ne jucăm.

Cum privesc guvernele de la Chișinău și Kiev poziția lui Ponta lângă Putin și ceilalți care îl susțin în agresiunea asupra Moldovei și Ucrainei ?! Să înțeleagă ei că PSD, partidul aflat la guvernare în România, una spune și alta face ? Că se declară împotriva agresiunii ruse dar că de fapt îi dă un CEC în alb ?

Turcia nu este membră a UE. Turcia este suspectă de o mai „largă abordare a problemei” Crimeii. Are un interes etnic, o parte semnificativă a populației este formată din etnici turci sau tătari.

Nu îmi iese de nici un fel interesul României din prezența lui Ponta la Baku, aproape de Putin și ceilalți dictatori din Uniunea Vamală condusă de Rusia.

Băsescu contra Armeniei

Armenia este o țară care a suferit „corecturile teritoriale” făcute de Stalin pentru a obține anumite avantaje în relațiile imperiului bolșevic Rus cu Turcia. Nagorno-Karabah, o enclavă din teritoriul actual al vecinului Azerbaidjan a devenit nu doar o problemă a relațiilor tensionate dintre cele două țări ci și una a relațiilor care se strică între România și Armenia.

Președinția a fost relativ deschisă dând o serie de comunicate cu privire la vizita lui Băsescu în zonă, comunicate ce nu reflectă în întregime cele declarate și surprinse de presă. Dacă în comunicatul oficial tonul este ponderat, în paralel au fost reținute de presă și luări de poziție care confirmă o anume poziție a lui Băsescu și a celor apropiați lui față de Armenia și Azerbaidjan, o mai mare apropiere a acestora de pungulița cu arginți a potentaților azeri. Armenia a reacționat, normal, imediat. La fel, avem o reacție și a unei părți a comunității armene din România, prin Varujan Vosganian, către blogul căruia mă îndrept pentru a-i vedea poziția.

Personal consider că Traian Băsescu ar fi trebuit să se abțină de la a adăuga problema Nagorno-Karabah în discursul său. Există o poziție oficială a organismelor internaționale suprastatale din care România face parte, organisme care nu au o poziție categorică în privința acestei enclave. Pentru că la nivel internațional se cunoaște modul în care URSS sub conducerea lui Stalin a tranșat teritoriile statelor ocupate. România este, la rândul ei, una dintre victimele stalinismului, Basarabia fiind luată printr-un ultimatun și împărțită apoi de bolșevici între RSS Moldova și Ucraina. Astfel că azi suntem în fața unei anomalii teritoriale care face din Ucraina un agresor față de România prin „semnalele” politice și diplomatice pe care le emite cu privire la „pretențiile teritoriale ale României față de Ucraina”, semnale amplificate de Rusia, prin declarația unui oficial militar rus potrivit căreia flota rusă din Marea Neagră are misiunea de a apăra Ucraina de agresiunile României !

Adaug încă o mare gafă de politică externă la catastiful băsescian. Sunt convins că oficialii armeni au suficientă înțelepciune să observe că vorbele lui Băsescu nu sunt și vorbele poporului român. Băsescu nu știe pentru că nu are suficientă carte însă noi, ceilalți, știm despre armenii care ne-au fost domni, învățători, comandanți militari, artiști și oameni de cultură, oameni față de care avem admirație și prețuire. Și mai știm că Armenia, așa ciuntită cum este acum, este țara lor mamă.

Nu închei mai înainte de a atrage atenția asupra ciudățeniilor teritoriale actuale dintre cele două state, ciudățenii care confirmă abuzurile bolșevicilor sub conducerea lui Stalin și menținute până azi. Armenia are ca vecin în vest un teritoriu autonom azer, țara fiind ca o pană în trunchiul teritorial al Azerbaidjanului. Iar situația este tare ciudată.