Voi fi de partea lui Iohannis. Anunț de la început.
Klaus Iohannis a dat un interviu la Adevărul (aici). Totul este bine până la minutul 19.00, unde la întrebarea moderatorului cu privire la poziția lui asupra existenței ofițerilor acoperiți ai serviciilor în presă și politică, Iohannis a răspuns așa:
„Da, eu cred că face parte din activitatea serviciilor și nu cred că este vreo problemă!
Eu, personal, cred că în servicii avem profesionişti foarte buni, dar nu trebuie să le spunem noi cum să-şi facă treaba”.
Întâi, pe facebook, nemulțumiții, au arătat că sunt oripilați ! Apoi, am ajuns la GSP unde am văzut cât de oripilat este Tolontan. Cum o laudă el pe Elena Udrea că este pe o poziție „nuanțată” față de Iohannis. Se pot purta discuți și sigur se vor purta.
La întrebarea moderatorului, care a vrut să vadă dacă Iohannis consideră că este normal ca serviciile de informații să introducă ofițeri acoperiți în presă și în mediul politic (nu poate fi altfel), răspunsul a fost în limitele legii. Să ne înțelegem bine. În limitele legii.
Tolontan a tratat noțiunea de presă sub aspectul editorial. Eu pot veni, în sprijinul lui Klaus Iohannis, să o tratez sub aspectul organizațional. Este vorba despre trusturile media, despre redacțiile unor ziare, despre posturi Tv, despre publicații electronice etc. În fond este vorba despre organizațiile care crează și oferă servicii de presă.
Dacă ne referim la organizațiile care oferă servicii de presă, atunci răspunsul este foarte corect. Sunt medii care prezintă interes atât pentru Serviciul Român de Informații cât și pentru serviciul de informații al MAI. Ba chiar și pentru Serviciul de Informații Externe, la o adică.
De curând, de când cu agresiunea europeană a Rusiei, unii jurnaliști români au publicat articole prin care au promovat interesele expansive ale Moscovei ! Indivizii erau în slujba unui serviciu de informații străin ? Da, sau ba ?! Ce trebuia să facă SRI ? Să doarmă în bocanci ? Cum îi putea cunoaște și cum le putea supraveghea activitatea fără a le pune „codițe” ?
Să fie clar. Serviciile de informații au obligația, așa le cerem noi (nu Tolontane ?! - aici), să prevină și să intervină înainte de producerea riscurilor pentru siguranța națională. Dacă SRI sau serviciile de informații pentru combaterea infracțiunilor economice și sociale ale MAI nu „au voie”, că așa spun jurnaliștii, să ajungă la presă sau la politicieni, atunci o zonă de mare risc va rămâne nesupravegheată informativ astfel că jurnaliștii și politicienii „protejați” au posibilitatea să comită toate actele de trădare de țară sau de terorism pe care legea le sancționează.
Sunt de acord că un serviciu de informații nu trebuie, nu are voie să intervină în politica editorială, nu are voie să cenzureze publicațiile sau produsele media, nu au voie să introducă ofițeri acoperiți pentru astfel de operațiuni. Ar fi poliție politică. Dar a exclude media și politicul din zona de interes și acțiune a serviciilor de informații este o mare tâmpenie.
Recomand celor cu prea multă adrenalină cauzată de ranchiună să se calmeze. Iohannis are perfectă dreptate.
Se afișează postările cu eticheta Cătălin Tolontan. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Cătălin Tolontan. Afișați toate postările
luni, 29 septembrie 2014
joi, 1 mai 2014
Justiție coruptă. Statul român este repetent la „democrație”.
Statul nostru este construit, potrivit art. 1 din Constituție, ca stat democratic și social unde puterile sunt separate și în echilibru pentru a asigura democrația constituțională.
Legislativul este format din Parlament, cu două Camere, organ reprezentativ suprem. Executivul este bicefal, format din Președintele României și Guvern, organe reprezentative la rândul lor însă subordonate, constituțional, Parlamentului. Puterea judecătorească este reprezentată însă de fiecare judecător în parte, nu de un organism instituțional. Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești sunt doar locul în care judecătorul își exercită atribuțiile ca „putere de stat” (art. 126 din Constituție).
Atunci când vorbim despre abuzurile unui senator sau deputat nu putem generaliza spunând că Parlamentul comite abuzuri. Când vorbim despre abuzurile unui ministru sau asimilat acestuia nu spunem că Guvernul comite abuzuri. Nu putem pentru că parlamentarul sau ministrul fac parte dintr-un sistem impersonal, un sistem de conducere colectiv unde deciziile respectivilor sunt supuse unei dezbateri publice și unui control ierarhic. Chiar și Președintele României este supus unui sistem de control parlamentar. Ei bine, judecătorul „putere de stat” nu mai este supus controlului. Independența și inamovibilitatea lui sunt deasupra oricăror ingerințe ale altor puteri ale statului sau ale eșaloanelor superioare (administrative) din cadrul Justiției.
Face mare vâlvă un caz de corupție în Justiție. Judecătorul Stan Mustață (Curtea de Apel București)
a fost reținut de procurori pentru acte și fapte de corupție. O informare curată, foarte bună, ne oferă Cătălin Tolontan în ziarul „Gazeta Sporturilor” și pe blogul lui (aici). Procurorii au reușit să devoaleze un sistem profund corupt. Nu mai vorbim despre actul de justiție, ca activitate fundamentală a statului de a soluționa litigiile. Vorbim, deja, de organizații criminale orientate să obțină profit din activitatea profesională a celor care activează în cadrul Justiției direct sau prin intermediul persoanelor care au legătură cu actul de justiție sau terțe persoane interesate prin deturnarea scopului Justiției. Nu este implicat doar judecătorul, este implicată și o grefieră cu care judecătorul lucra în echipă. Având în vedere că nu este un caz singular, că suntem după un alt eveniment de corupție la fel de cumplit descoperit la Tribunalul București cu două judecătoare, că au mai fost semnalate, în presa de specialitate și alte cazuri de judecători și procurori corupți care negociau „libertatea” unor persoane, vinovate sau nu, contra unor sume de bani sau care condiționau despăgubirile la care acestea ar fi avut dreptul în funcție de plata unor „taxe”, putem pune un mare semn de întrebare în dreptul Justiției. Este Justiția o putere în stat sau a devenit, în timp, un „stat în stat” ?! Practica judiciară a dovedit că organizațiile criminale se organizează și funcționează ca dubluri ale statului. Acest judecător Stan Mustață a organizat o rețea care a dublat puterea judecătorească, acționând ca o putere separată față Justiție, încercând să profite de cei care au posibilități financiare și erau dispuși să își cumpere libertatea.
Toate acestea trebuiesc judecate având în vedere imperativul condiției judecătorului. Acesta reprezintă puterea judecătorească ! Nu reprezintă o instituție, nici măcar instanța de judecată în care își desfășoară activitatea - Curtea de Apel București, în cazul lui. El reprezintă Justiția !
Înclin să cred că procurorii care instrumentează acest caz au dreptate. Nu mă surprinde reacția unei instituții media. Trustul „Intact”, al lui Dan Voiculescu (condamnat la 5 ani pușcărie cu executare pentru actele antisociale săvârșite), a intervenit public pentru acuzarea procurorilor care au arestat un judecător. Întâmplarea face că respectivul judecător era în completul care judeca cauza lui Voiculescu. Culmea tupeului, Voiculescu cere Ministerului Public să declanșeze o acțiune de cercetare a procurorilor DNA care instrumentează cazul judecătorului acuzat de corupție pentru „abuz”. Dan Voiculescu a devenit, deodată, „apărătorul Justiției”. După clarificările apărute ca urmare a acțiunii procurorilor, nu cumva ne aflăm în fața unui act de disperare a lui Voiculescu care are niște aranjamente cu judecătorul acuzat de corupție ? Dan Voiculescu îndeplinește toate condițiile pe care acest judecător le cerea pentru a „rezolva” problema „petentului”. Este bogat, are o armată de avocați, are o condamnare și dorește să scape de ea prin orice mijloc.
PNL și Crin Antonescu au cerut, la un moment, dat foștilor colegi din USL să fie făcută o dezbatere în Parlament cu privire la Justiție. Prea multe cazuri s-au adunat. Prea multe coincidențe s-au succedat în timp pentru a nu se pune întrebarea: cum dracu funcționează Justiția română ? Au fost refuzați. Acum vedem că cei din PSD și PC au avut tot interesul să nu fie de acord cu o astfel de dezbatere. Exista pericolul ca dezbaterea să stimuleze interesul unor instituții pentru o mai bună funcționare a Justiției astfel că un Voiculescu sau altul de aceeași teapă nu ar mai fi avut posibilitatea să „umble” unde trebuie pentru o rezolvare dorită a problemelor lor cu legea.
Cu astfel de judecători nu mai avem garanția unei justiții corecte. Oare cât de multe sunt cazurile de corupție în actul de justiție ? Câți infractori sunt liberi ? Câte averi s-au adunat în mod necuvenit ? Câte persoane din lumea Justiției profită de statut social înalt având în spate o activitate de crimă organizată ? Cumva, cumva va trebui să aflăm și să forțăm Parlamentul să ia acele măsuri pentru ca astfel de cazuri să nu se mai întâmple. Parlamentul este singura putere a statului care poate lua acele măsuri necesare pentru prevenirea unor astfel de cazuri. Legile în vigoare sunt permisive din moment ce se petrec astfel de cazuri. Eu unul nu pot fi liniștit știind că o hotărâre judecătorească obținută prin fraudă rămâne definitivă și irevocabilă. Trebuie să existe o soluție pentru ca acele hotărâri obținute prin fraudă să fie desființate.
Legislativul este format din Parlament, cu două Camere, organ reprezentativ suprem. Executivul este bicefal, format din Președintele României și Guvern, organe reprezentative la rândul lor însă subordonate, constituțional, Parlamentului. Puterea judecătorească este reprezentată însă de fiecare judecător în parte, nu de un organism instituțional. Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești sunt doar locul în care judecătorul își exercită atribuțiile ca „putere de stat” (art. 126 din Constituție).
Atunci când vorbim despre abuzurile unui senator sau deputat nu putem generaliza spunând că Parlamentul comite abuzuri. Când vorbim despre abuzurile unui ministru sau asimilat acestuia nu spunem că Guvernul comite abuzuri. Nu putem pentru că parlamentarul sau ministrul fac parte dintr-un sistem impersonal, un sistem de conducere colectiv unde deciziile respectivilor sunt supuse unei dezbateri publice și unui control ierarhic. Chiar și Președintele României este supus unui sistem de control parlamentar. Ei bine, judecătorul „putere de stat” nu mai este supus controlului. Independența și inamovibilitatea lui sunt deasupra oricăror ingerințe ale altor puteri ale statului sau ale eșaloanelor superioare (administrative) din cadrul Justiției.
Face mare vâlvă un caz de corupție în Justiție. Judecătorul Stan Mustață (Curtea de Apel București)
a fost reținut de procurori pentru acte și fapte de corupție. O informare curată, foarte bună, ne oferă Cătălin Tolontan în ziarul „Gazeta Sporturilor” și pe blogul lui (aici). Procurorii au reușit să devoaleze un sistem profund corupt. Nu mai vorbim despre actul de justiție, ca activitate fundamentală a statului de a soluționa litigiile. Vorbim, deja, de organizații criminale orientate să obțină profit din activitatea profesională a celor care activează în cadrul Justiției direct sau prin intermediul persoanelor care au legătură cu actul de justiție sau terțe persoane interesate prin deturnarea scopului Justiției. Nu este implicat doar judecătorul, este implicată și o grefieră cu care judecătorul lucra în echipă. Având în vedere că nu este un caz singular, că suntem după un alt eveniment de corupție la fel de cumplit descoperit la Tribunalul București cu două judecătoare, că au mai fost semnalate, în presa de specialitate și alte cazuri de judecători și procurori corupți care negociau „libertatea” unor persoane, vinovate sau nu, contra unor sume de bani sau care condiționau despăgubirile la care acestea ar fi avut dreptul în funcție de plata unor „taxe”, putem pune un mare semn de întrebare în dreptul Justiției. Este Justiția o putere în stat sau a devenit, în timp, un „stat în stat” ?! Practica judiciară a dovedit că organizațiile criminale se organizează și funcționează ca dubluri ale statului. Acest judecător Stan Mustață a organizat o rețea care a dublat puterea judecătorească, acționând ca o putere separată față Justiție, încercând să profite de cei care au posibilități financiare și erau dispuși să își cumpere libertatea.
Toate acestea trebuiesc judecate având în vedere imperativul condiției judecătorului. Acesta reprezintă puterea judecătorească ! Nu reprezintă o instituție, nici măcar instanța de judecată în care își desfășoară activitatea - Curtea de Apel București, în cazul lui. El reprezintă Justiția !
Înclin să cred că procurorii care instrumentează acest caz au dreptate. Nu mă surprinde reacția unei instituții media. Trustul „Intact”, al lui Dan Voiculescu (condamnat la 5 ani pușcărie cu executare pentru actele antisociale săvârșite), a intervenit public pentru acuzarea procurorilor care au arestat un judecător. Întâmplarea face că respectivul judecător era în completul care judeca cauza lui Voiculescu. Culmea tupeului, Voiculescu cere Ministerului Public să declanșeze o acțiune de cercetare a procurorilor DNA care instrumentează cazul judecătorului acuzat de corupție pentru „abuz”. Dan Voiculescu a devenit, deodată, „apărătorul Justiției”. După clarificările apărute ca urmare a acțiunii procurorilor, nu cumva ne aflăm în fața unui act de disperare a lui Voiculescu care are niște aranjamente cu judecătorul acuzat de corupție ? Dan Voiculescu îndeplinește toate condițiile pe care acest judecător le cerea pentru a „rezolva” problema „petentului”. Este bogat, are o armată de avocați, are o condamnare și dorește să scape de ea prin orice mijloc.
PNL și Crin Antonescu au cerut, la un moment, dat foștilor colegi din USL să fie făcută o dezbatere în Parlament cu privire la Justiție. Prea multe cazuri s-au adunat. Prea multe coincidențe s-au succedat în timp pentru a nu se pune întrebarea: cum dracu funcționează Justiția română ? Au fost refuzați. Acum vedem că cei din PSD și PC au avut tot interesul să nu fie de acord cu o astfel de dezbatere. Exista pericolul ca dezbaterea să stimuleze interesul unor instituții pentru o mai bună funcționare a Justiției astfel că un Voiculescu sau altul de aceeași teapă nu ar mai fi avut posibilitatea să „umble” unde trebuie pentru o rezolvare dorită a problemelor lor cu legea.
Cu astfel de judecători nu mai avem garanția unei justiții corecte. Oare cât de multe sunt cazurile de corupție în actul de justiție ? Câți infractori sunt liberi ? Câte averi s-au adunat în mod necuvenit ? Câte persoane din lumea Justiției profită de statut social înalt având în spate o activitate de crimă organizată ? Cumva, cumva va trebui să aflăm și să forțăm Parlamentul să ia acele măsuri pentru ca astfel de cazuri să nu se mai întâmple. Parlamentul este singura putere a statului care poate lua acele măsuri necesare pentru prevenirea unor astfel de cazuri. Legile în vigoare sunt permisive din moment ce se petrec astfel de cazuri. Eu unul nu pot fi liniștit știind că o hotărâre judecătorească obținută prin fraudă rămâne definitivă și irevocabilă. Trebuie să existe o soluție pentru ca acele hotărâri obținute prin fraudă să fie desființate.
miercuri, 4 mai 2011
Despre niște mafioți
Avem multă treabă. Toți. Principala preocupare este ziua de azi, de mâine, de poimâine ... și așa mai departe. Niște sondaje prezentate de presă ne spun că românii au încredere în ziua de mâine. De ce ? Și, mai ales, care mâine ? Mâine cu Boc la guvernare ? Sau acel mâine fără Boc și PD-L la cârma statului ? Iar sondaje mai sunt. Interpretările sunt însă diferite. În timp ce o parte a presei vede că PD-L, pe baza sondajului comandat ce aceștia, este la limita lui 20% (?!), iar notorietatea lui Boc este slabă comparativ cu a celorlalți competitori politici, Evenimentul Zilei vede un reviriment al PD-L și a lui Boc în special.
Nu am găsit autorul articolului, am găsit însă în conținutul lui un paragraf care confirmă capacitatea extraordinară a celor de la Ev.Z. de a pupincurisi la portocalii:
Boc își face campanie în PD-L pentru a fi reales pe banii noștri. Aiureala spusă de purtătoarea de vorbe a guvernului că sărmanul Boc împletește activitatea de premier cu cea de președinte de partid în aceste deplasări este mai degrabă o insultă la adresa noastră. O minimă decență ar impune individei și mai ales lui Boc să se mai uite la atribuțiile premierului. Plimbatul prin orașele și orășelele țării nu este un atribut guvernamental ! Sau, nu cumva, Boc nu mai are ce face la Palatul Victoria și se plimbă, de restul ocupându-se Elena Udrea ?! Mai observ că plimbatul prin țară în interes personal (fie afaceri, probabil, fie campanii de imagine) a devenit o modă a miniștrilor portocalii. Este clar că acest guvern este doar ca să fie. Deciziile se iau de Băsescu la Cotroceni iar paiațele portocalii, verzi sau altă culoare politică de la Palatul Victoria fac doar oficiul de a valida juridic respectivele decizii.
Și, pentru că tot am scris de panaramele portocalii, observ că presa pupin-băsistă atacă fanatic pe Vasile Blaga. Mai observ că Vasile Blaga răspunde ferm însă fără a critica ceea ce partidul de mafioți din care face parte și în care are o funcție de mare importanță a făcut împotriva României și a românilor. El este de acord cu ce s-a făcut până acum. De ce îl atacă atunci pupinii băsescieni ? Este ceva ce nu știm noi ?
Indiferent ce va rezulta în urma alegerilor din PD-L aceștia vor rămâne tot un partid de mafioți. Pițipoanca Ridzi a fost trimisă, în fine, în judecată de DNA. Cătălin Tolontan și Alina Gorghiu sunt satisfăcuți că nu au muncit degeaba. Unul ca ziarist care a investigat cazul, cealaltă ca președintă a comisiei parlamentare care a anchetat și a dat o soluție politică cazului. Iar la orizont se ivește, semeață și hoață Elena Udrea cu o altă mânărie. Tot reclamă în interes politic personal pe banii noștri, în cârdășie cu TVR, devenită televiziune de partid băsescian.
Nu am găsit autorul articolului, am găsit însă în conținutul lui un paragraf care confirmă capacitatea extraordinară a celor de la Ev.Z. de a pupincurisi la portocalii:
„Acelaşi sondaj relevă un nivel neaşteptat de scăzut al încrederii în politicienii din Opoziţie. Atât Crin Antonescu, cât şi Victor Ponta nu au reuşit să crească ca urmare a alianţei politice dintre PSD şi PNL şi se află la 24%, respectiv 23%. Traian Băsescu este pe locul patru cu 19 la sută. În cazul lui Crin Antonescu, nivelul scăzut se poate explica şi prin dezvăluirile care au apărut în presă încă de la începutul acestui an, în legătură cu "chiulul" din Parlament”.Oare ce așteptări or fi având pupincuriștii de la ziarul cu bulină roșie de la Crin Antonescu de remarcă, atât de categorici, că acesta are un nivel scăzut de încredere în rândul populației ? Sau nu cumva este satisfacția că Antonescu nu l-a depășit de Isărescu, altă sculă de basculă portocalizată ? Sau nu cumva sunt bucuroși că Emil Boc este în creștere, că de la 8% mai dăunăzi a ajuns la 16% ?! Fiind comandat de PD-L, sondajul are rolul lui în campania acestui partid de teroriști pentru alegerile lor interne. Din acest motiv cred că unele date sunt umflate (cu pompa) iar altor date le-au fost tăiate niște valori. Este ilogic ca Emil Boc să crească în sondaje ca încredere în rândul populației. Este huiduit peste tot. Ori românii sunt masochiști. Eu cred că este o făcătură.
Boc își face campanie în PD-L pentru a fi reales pe banii noștri. Aiureala spusă de purtătoarea de vorbe a guvernului că sărmanul Boc împletește activitatea de premier cu cea de președinte de partid în aceste deplasări este mai degrabă o insultă la adresa noastră. O minimă decență ar impune individei și mai ales lui Boc să se mai uite la atribuțiile premierului. Plimbatul prin orașele și orășelele țării nu este un atribut guvernamental ! Sau, nu cumva, Boc nu mai are ce face la Palatul Victoria și se plimbă, de restul ocupându-se Elena Udrea ?! Mai observ că plimbatul prin țară în interes personal (fie afaceri, probabil, fie campanii de imagine) a devenit o modă a miniștrilor portocalii. Este clar că acest guvern este doar ca să fie. Deciziile se iau de Băsescu la Cotroceni iar paiațele portocalii, verzi sau altă culoare politică de la Palatul Victoria fac doar oficiul de a valida juridic respectivele decizii.
Și, pentru că tot am scris de panaramele portocalii, observ că presa pupin-băsistă atacă fanatic pe Vasile Blaga. Mai observ că Vasile Blaga răspunde ferm însă fără a critica ceea ce partidul de mafioți din care face parte și în care are o funcție de mare importanță a făcut împotriva României și a românilor. El este de acord cu ce s-a făcut până acum. De ce îl atacă atunci pupinii băsescieni ? Este ceva ce nu știm noi ?
Indiferent ce va rezulta în urma alegerilor din PD-L aceștia vor rămâne tot un partid de mafioți. Pițipoanca Ridzi a fost trimisă, în fine, în judecată de DNA. Cătălin Tolontan și Alina Gorghiu sunt satisfăcuți că nu au muncit degeaba. Unul ca ziarist care a investigat cazul, cealaltă ca președintă a comisiei parlamentare care a anchetat și a dat o soluție politică cazului. Iar la orizont se ivește, semeață și hoață Elena Udrea cu o altă mânărie. Tot reclamă în interes politic personal pe banii noștri, în cârdășie cu TVR, devenită televiziune de partid băsescian.
Etichete:
Alina Gorghiu,
Cătălin Tolontan,
Cotroceni,
Elena Udrea,
Emil Boc,
Evenimentul Zilei,
Monica Iacob Ridzi,
Palatul Victoria,
PD-L,
pupincuriști,
Traian Basescu,
TVR,
Vasile Blaga
Abonați-vă la:
Postări (Atom)




